Meeting Mr. Moore

Capitolul 10 - Partea a II-a

Dresul unui glas mă trezește. Îmi ridic capul de pe biroul pe care am ațipit și mă uit la persoana care mi-a stricat somnul.

-Te pot ajuta cu ceva? o întreb pe Rebeca.

-Te cheamă James până în birou.

După un vis frumos în care ne-am împăcat , mi-e cu siguranță de 100 de ori mai greu să îl revăd. Ecoul ascuțit al unor tocuri mă anunță că Rebeca a plecat. Cu pași mărunți mă îndrept spre birou. Bat ușor în ușă. După ce primesc aprobarea, intru.

-Ia loc.

Mă așez ascultătoare pe unul dintre cele două fotolii din fața biroului.

-Știi de ce te-am chemat?

-N-nu.

-Ar trebui. Atunci iți dau eu vestea. Ești concediată!

-Sunt cum? întreb cu gura undeva la pământ.

-Concediată! Vrei să îți silabisesc? Întreabă ironic pufăind în scârbă.

-Vreau să îmi explici! Nu poți face asta! strig indignată.

-Pot face ce vreau dacă încă nu ți-ai dat seama.

-Ești un ticălos fără scrupule! îi scuip cuvintele.

-Îmi pare rău să te dezamăgesc...dar nu îmi amintesc să îți fi cerut părerea.

-Chestia asta sunt ferm convinsă că nu are legătură cu munca ci e din motive personale...am dreptate James?

-Nu trebuie să îți dau explicații pentru ce fac! Sunt șeful tău și ai face bine să nu îmi mai contești deciziile ! M-am făcut ințeles?

Mă uit la el cu lacrimi in ochi și ura. Nu mai există nici o fărâmă din bărbatul pe care îl iubesc.

-Ăsta nu ești tu!

-Din contră! Chiar ăsta sunt. Tu ești cea care îmi cunoaște și cealaltă parte...din păcate! Ți-am permis prea multe!

-Va să zică regreți ce s-a întâmplat? spun cu vocea zdrobită.

-Nici pentru o secundă. Doar că voi avea grijă să nu se mai repete!

-Insensibil manipulator ce ești! Te urăsc! Te urăsc din tot sufletul!

Și cu asta ies pe ușă...fără să mă uit înapoi.

•••După o săptămână•••

-Anna...ești sigură că vrei să faci asta? mă întreabă Sarah cu lacrimi in ochi.

-Îmi pare rău ...dar nu am de ales. Florida sună bine...plus de asta voi sta și la mama. Am deja biletul de avion. Și nu am de gând să dau înapoi. Am făcut-o de prea multe ori. Vom ține legătura. Poate vii și tu în vizită , dar eu nu cred că mă voi întoarce...nu am la ce să mă întorc.

E 14:10 iar avionul meu pleacă la 14:30. Profit cât mai mult de prezența prietenei mele. O i-au prin surprindere când mă arunc brusc în brațele ei.

-Anna ...mă sufoci...

-Taci! O să îmi lipsești prea mult. Promite-mi că vei veni...si încă ceva!

-Orice.

-Nu vreau să afle nimeni unde am plecat. Nimeni Sarah înțelegi?

-Bineînteles ...promit. Știi că nu trebuie să pleci nu-i așa?

-Știu...dar nu pot rămâne. Nu pot.

Sarah aprobă ușor. Mă conduce până la avion și ne mai luăm la revedere pentru a mia oară.

O dată urcată in avion...mi-am luat adio de la tot: slujbă, oraș, prietena mea cea mai bună , bărbatul pe care îl iubesc și ...de la inima mea pe veci pierdută.

Sarah P.D.V

A trecut o săptămână de când a plecat și deja îmi lipsește enorm. James e cel mai mare idiot. Cum a putut să o concedieze? Cât de orbit de putere trebuie să fii ca să ai comportamentul asta? Simt cum nervii mă cuprind și nu ma lasă sufletul să mai stau pe gânduri. Îmi iau poșeta, cheile de la mașină și părăsesc in grabă apartamentul.

Faimoasa companie Moore Enterprise se înălța în fața ochilor mei. Intru pe ușile glisante și mă îndrept spre lifturi. Urc la ultimul etaj și ies ca o furtuna când ușile liftului se deschid. In goana mea trec pe lânga fostul birou de secretară al Annei care parcă stă acolo să mă întărâte și mai mult împotriva lui James.

Nu i-au în seamă protestele noii secretare si dau buzna in biroul lui.

Își ridică privirea din grămada de hârțoage si ma privește curios.

-Ai dat-o-n bară rău de tot știai?

-Ce vrei să spui cu asta?

-Nu face pe prostul cu mine că nu îți merge.

-Dacă vrei să discuți despre o persoană al-cărei-nume-nu-vreau-să-îl-pronunț ...știi drumul spre ieșire și singură!

-Ți-a mai spus cineva că ești idiot? Habar n-ai ce a făcut.

Pentru o clipă îl văd cum îi îngheață mâna în aer.

-Scuipă tot.

-Ușurel. Să înteleg că acum îți pasă ha?

-Întotdeauna mi-a păsat.

-Aha...bună gluma. N-o mai face. A plecat geniule.

-Cum adică a plecat?

-A plecat. De tot.

-Nu înțeleg.

-Dumnezeule...A părăsit New York-ul...a plecat și nu se mai întoarce.

Fața lui se transformă într-una de durere.

-Nu se poate...

- Ba se poate...și e numai vina ta.

-Unde a plecat?!

-Pai...eu...

-Sarah!! SPUNE-MI!! Trebuie să știu!

-Eu...nu pot...am promis. Și am de gând să mă țin. Nu o meriți James. Las-o să își refacă viața...fără tine în ea. Măcar atât îi datorezi.

O lacrimă îi curge pe obraz...dar se conformează și acceptă în final adevărul: a pierdut-o ...dar de data aceasta definitiv.

•••
N\A: Hei dragii mei. Nu m-am putut abține să nu continui. Mi-a venit inspirația și am scris și partea a II-a. Va multumesc enorm ca ma susțineți în ceea ce fac prin comentariile, lecturile, voturile și listările! Va iubesc mult!

Multumesc din suflet pentru cele aproape 10K de lecturi. Sunteti cei mai tari. ❤️ Pentru asta trebuie sa postez mai des. ❤️

Ondina.