Meeting Mr. Moore

Capitolul 9

Niciodata nu am simtit ca o straina in locul pe care obisnuiam sa il numesc simplu "acasa". Simt in mine un gol imens, prea mare ca sa poata fi astupat cu orice altceva. Vina...durere...gelozie...toate ma rod incet, distrugandu-ma psihic. Am venit in New York pentru a-mi cladi o noua viata bazata pe propriile mele forte, sa fiu independenta , sa fiu matura, sa i-au toate deciziile singura. Dar uite ca ,de cand am ajuns, viata si destinul i-au toate deciziile in locul meu , iar eu doar sa dansez dupa cum imi canta ele. O viata am! Si chiar si pe asta am ajuns sa o ofer lui. Imi da atatea semne cum ca ar simti ceva pentru mine,imi spune atatea vorbe dulci, imi ofera atatea gesturi tandre...totul ca mai apoi sa apara trecutul neanuntat care doar vine si rupe echilibrul actual din viata ta si o da peste cap. Apoi...se face nevazut, ca si cum n-ar fi fost.

-Doamna, am ajuns! spune taximetristul vizibil iritat. Nu stiu de cate ori a repetat asta, dar cu siguranta a vorbit ca si cu o piatra.

-Scuze! Poftim...spun intinzandu-i banii plus niste bacsis drept scuza. Ies din masina cu trolerul dupa mine. Ma indrept spre apartament...sau mai bine zis spre un inevitabil interogatoriul dupa modelul "Sarah".

Parca o vesnicie dureaza pana ajung in fata usii. E aproape miezul noptii , iar drumul, gandurile, si oboseala isi spun cuvantul lasandu-si amprenta vizibil in comportamentul si pe trupul meu: un schelet ambulant. Nu am pic de vlaga in mine si ma simt gata sa ma prabusesc in fiecare secunda. Maine...adica peste mai putin de o ora e vineri si totodata zi de munca. Nu stiu cum voi rezista , dar macar apoi vine weekend-ul care -sper eu- sa ma repuna pe picioare si sa pot infrunta totul cu capul sus. Mi-am expus slabiciunea prea mult in fata atator persoane carora ar fi trebuit sa le arat ca nu pot fi distrusa asa usor; insa cum poti sa ramai imun cand esti pus fata in fata cu propriile-ti slabiciuni? Imi era mult mai usor inainte sa impun respect in fata multor persoane...insa cum sa procedez la fel cu cel care ma inghenuncheaza cu privirea-i feroce? Poate asta e destinul ce vrea sa imi demonstreze cat de stricat imi e conceptul asupra propriei mele persoane, cat de gresit ma privesc si ma analizez. Mereu am stiut sa ofer sfaturi in materie de barbati si de relatii , dar cand vine vorba de mine si de ceea ce ma inconjoara , toate cuvintele zboara in jurul meu si nu am forta necesara de a le prinde. Stiu ce ar trebui sa fac si sa zic, dar nu pot actiona nici cum.

Imi fac destul curaj incat sa deschid usa incet si sa intru in apartament. Nu mare mi-a fost mirarea cand un taifun face contact vizual cu mine si sare de-a dreptul pe mine cazand pe jos.

-Au! gem de durere. Nu numai ca am cazut pe gresie dar m-am facut si perna pentru Sarah care a cazut deasupra mea.

-Nu te mai tot plange atat! Ai alte motive sa fii nervoasa!

-Ce vrei sa spui cu asta? Nu pricep! intreb nedumerita, luata prin surprindere de cuvintele sale.

-De curiozitate, ai pus mana pe vreun ziar sau o revista de publicitate in ultimul timp?

-Nu...de ce? Stai...nu-mi spune ca iar s-au despartit vreunul din actorii mei preferati ca nu o sa iasa frumos!

-Dar iti garantez ca nu va iesi si nici nu e vorba de actori. Ci de....

...James. Imi continui singura fraza.
Nici nu o las sa termine ca o intrerup brusc.

-Da-mi orice ar fi! Trebuie sa vad!

Sarah pleaca in camera alaturata eu ramanand stana de piatra in hol. Se intoarce dupa cateva momente ce par a fi ore cu un ziar in mana.

-E de azi-dimineata. L-am primit prin posta!

Randurile ingrosate imi sar in ochi brusc si simt cum stomacul meu protesteaza.

"RAVNITUL BURLAC AL NEW YORK-ului SI-A GASIT IN SFARSIT JUMATATEA?

Cele mai recente stiri afirma ca multimiliardarul James Moore , CEO al Moore Enterprise a fost vazut la o cafenea miercuri in jurul orei pranzului impreuna cu o tanara doamna. Sursele noastre anonima confirma o relatie intima intre ei din momentul in care cei doi au fost surprinsi in mijlocul unui sarut infocat in public. Tanara doamna ramane insa ascunsa, neaflandu-se nimic despre identitatea sa , dar..."

Nu am mai putut citi. Miercuri....pranzul...sedinta...plecarea brusca a lui James...rujul...telefonul cu o zi inainte...intalnirea...toate se leaga. Si asta inseamna doar ca femeia aceea e Rebeca. Deci aproape ca am avut dreptate insa nu e o fosta ci o actuala.

Doamne ...ce am facut. E un barbat luat iar eu..! Cum am ajuns in situatia asta? Cum am devenit eu asa? Cum sa iubesc barbatul altei femei? Cine sunt eu pana la urma, pentru ca, cu certitudine nu mai sunt acea Anna Campbell care obisnuiam sa fiu; cine am devenit?

-Anna...plangi? spune Sarah panicata rupandu-mi sirul gandurilor.

Imi intorc capul si imi sterg lacrimile in graba.

-Aa..asta? Nu , nu imi lacrimeaza ochii, i-am tinut prea mult deschisi. Incerc sa dreg menta, de parca mi-ar reusi cu o Sarah langa mine.

-Nu ma lua pe mine cu dume fumate ca stiu mai bine decat oricine ce iti coace tie capul mereu. Hai! Scuipa tot!

Trebuia sa ma descarc asa ca i-am povestit tot Annei incepand de la sarutul in apa pana la intalnirea de servici, plaja si rujul, fuga mea, si pana in prezent.

-Wow! Ai o viata activa nu gluma! Dar....tu chiar te-ai indragostit nu-i asa?

Aprob printr-o miscare a capului.

-Gata scumpa mea! Trecem noi si peste asta! Impreuna! Daca si el te vrea si este indragostit la randul lui de tine se va intoarce in genunchi cerand iertare!

Ma ia in brate si ma strange la pieptul sau! Cat de mult o iubesc pe fata asta!

••••

Trag aer in piept si urc scarile firmei. Ma indrept spre biroul meu dar simt cum cineva ma atinge usor pe umar. Ma intorc si recunosc femeia ca fiind Diana , una din contabile.

-Domnul Moore si-a anuntat o mica intarziere.

Dar nu mie.

-Bine! Multumesc ca m-ai anuntat!

Imi ofera un zambet cald si isi reia locul la biroul ei.

Ma asez si eu la al meu si imi incep fara chef ziua.
Dupa aproximativ o ora si jumatate printul meu pe cal alb isi face aparitia doar ca el nu e print , nu e al meu, si nu e pe cal. In rest are toate calitatile necesare printilor din basme. Intr-un cuvant perfect.

Inima imi bate nebuneste si imi arunc privirea asupra lui, insa nici nu se sinchiseste sa faca la fel. Nici nu se uita in directia mea si intra in birou.

Ma simt tradata si ranita. Desi nu as avea motiv sa ma simt asa...dar ce pot sa fac?
Imi reiau munca si ma uit peste programari. Urmatoarea e peste zece minute cu o anume doamna Granger. Nu cunosc asa ca imi vad de ale mele.

Dupa ce se scurg exact zece minute apare in fata mea o femeie a carei frumusete ma eclipseaza total. Ochii de un caprui fermecator, parul castaniu lung si voluminos, buzele mari si rozalii o definesc ca fiind o femeie superba.

-Cu ce va pot ajuta ? intreb politicos.

-Am o programare la domnul Moore! raspunde femeia plictisita si deja imi displace.

-Numele va rog! o intreb formal fara pic de amabilitate.

-Granger. Rebeca Granger.

_________________________________________________

Dupa aproape 3 saptamani de absenta am revenit cu un capitol nou. Imi pare rau pentru pauza.
Fara intrebare capitolul acesta.
Dedicatiile...stiti voi poezia.
Astept pareri. V-am pupat.

Ondina