Am urmat-o tacuta pe baba..adica pe Lady Midday. Sa nu uitam de respect, for fuck sake, doar suntem in Iad. Aceasta imi tot taragana niste chestii despre respect, depre Lorzii si Printii din Iad, despre toate speciile de demoni existenti atat in Iad, cat si pe pamant, dar sa fim seriosi acum.. ea chiar crede ca o ascult?
Am iesit din cocioaba si am inceput sa ne plimbam pe o potecuta destul de draguta,ce pare sa dea spre o padure. Bla, bla, bla..Da, femeie am inteles ca tre sa respect Lorzii da-i in mortii lor. Mai schimba si tu placa.
-Deci pana aici ai inteles cum sta treaba,Eiva?
-Desigur,Lady Midday.
Despre ce,cacat, a vorbit asta pana acum? Ma rog..
Restul drumului a fost la fel de interesant cu Lady Midday sfidandu-ma din priviri,inghiontindu-ma cand nu aveam o postura 'demna de o domnisoara' si reamintindu-mi din nou si din nou si din nou cum trebuie sa ma comport cu respect. Ghh.
Padurea era superba! Copaci complet uscati,cu scoarta neagra,iar pe jos un covor nesfarsit de frunze aramii. Ici colo puteam zari cate un corb..mort, dar din vazduh inca le puteam auzi croncanitul celor care erau putin mai inteligenti si nu se izbeau de copaci. Afundandu-ne tot mai adanc in padure am inceput sa aud un fel de murmur melodic care imi incanta auzul.. Fara sa imi dau seama am inceput sa merg inaintea babei si incet incet m-am pomenit alergand in directia sunetului,care devenea din ce in ce mai clar.
M-am trezit din transa atunci cand am ajuns in fata unui lac cu apa mai intunecata decat ochii lui Agares si chiar mai intunecata decat sufletul babei. In mod paradoxal,Lady Midday era deja aici.
-Bun.Ai ajuns si tu intr-un final. spuse aceasta stand linistita pe pontonul subred din fata lacului.
Cazi.
Baba imi facu semn sa vin langa ea,dar imiera frica. Daca vrea sa ma inece? Eiva,pentru numele de familie a lu tac-tu,esti deja moarta.Du-te langa baba! Constiinta proasta. Nu puteai sa dispari si tu alaturi de trup? Nu.
-Ia un loc. Vreau sa iti prezint pe cineva.
Asta e pe droguri. Garantez. Femeie, langa noi e un lac negru si destul de imputit si imprejur nu e nici dracu. La propriu. Nu e nimeni!!!
-Rusalka? striga Lady Midday cu o voce asa de mieroasa,incat mi-am vomitat putin in gura. Ups..
Eu v-am zis ca e pe droguri..
Dar mi-am inghitit cuvintele pe loc atunci cand o coada puternica lovi apa.Din nou acel cantec... Ce naiba se intampla?
-Eiva,aceasta este Rusalka. imi spuse Lady Midday aratand spre apa.
-Aceasta...cine? am intrebat confuza.
-Aceasta fiind..eu.
Am privit din nou pontonul si am putut observa o femeie tanara,superba, care statea sprijinita de acesta.
-A fost aici tot timpul?
Eram din ce in ce mai confuza. Si de ce mortii ma-sii sta rezemata de ponton,in loc sa stea ca un...demon normal?
Cele doua femei au inceput sa rada,ecoul veseliei lor deranjand corbii.
-Rusalka este o nimfa a apei,iar acest lac este casa ei. Deci,da.A fost tot timpul aici. Presupun ca ai auzit de sirene in viata ta de muritoare,nu-i asa?
-Sirene? Da,dar ce legatura... Oh,coada de peste... Cantecul..Totul e real?
-Orice legenda are un sambure de adevar. rase Rusalka din nou.
Intelegeam acum de ce in toate legendele sirenele erau personaje negative care seduceau marinarii si ii faceau sa se inece. Si eu m-as ineca alaturi de ea. E superba!
Nu mai conta ca sunt in Iad. Nu mai conta ca sunt moarta. Tot ce conta era imaginea Rusalkai in fata mea. Pielea palida,stropita de picaturi intunecate,parul lung si negru,usor lipit de fata-i osoasa,ochii de un albastru marin superb si buzele usor vinetii ma chemau tot mai aproape de ea.
M-am asezat in genunchi in fata nimfei si i-am atins usor pielea rece ca vantul de decembrie.M-am apropiat tot mai mult de ea.. I-am atins buzele-i catifelate cu ale mele si am inceput sa adancesc sarutul. Mai mult,mai mult..tot mai mult. Rusalka isi aseza o mana peste obrazul meu stang,iar pe cealalta a pozitionat-o peste mana mea dreapta,aseazata acum pe gatul ei lung si fragil.
Inca de cand eram vie aveam o slabiciune pentru frumos. Dar nu o slabiciune asa cum aveau fetele normale care deschideau cracii oricarui frumusel care le facea cu ochiul.Voiam sa acaparez acea frumusete,sa o cunosc..Sa o invat pe de rost. Sa o consum pana ma satur de ea,ca la final sa o omor.
Inca de cand eram vie aveam o slabiciune pentru zona gatului. Mereu mi-am imaginat cum ar fi sa ma sarut cu o fiinta,cum ar fi sa incepem un razboi al buzelor,finalizat cu uciderea persoanei respective prin strangularea cu mainile goale. Mereu mi-am dorit sa simt oasele rupandu-se sub atingerea mea. Mereu mi-am dorit sa aud sunetul facut de un om pe moarte..Un om care se sufoaca.
Mereu mi-am dorit sa citesc in ochii victimelor mele frica,dispretul si mila..Dar niciodata nu am avut rabdarea necesara...
Dar iata-ma aici,ademenita de Rusalka,prinsa in farmecul ei.Acum eu eram acea frumusete ademenita spre moarte. Trupul meu era tras incet,incet spre lac,apoi in lac,dar nu ma puteam opri..
Am sarit in lac,impreunandu-ma din nou cu Rusalka..I-am simtit coada lunga si aspra unduindu-se in jurul coapselor mele,provocandu-mi mici zgarieturi care nu faceau nimic altceva decat sa amplifice sentimentul de placere.
Secundele treceau atat de greu,iar Rusalka incepea sa ma traga alaturi de ea tot mai jos spre suprafata necunoscuta a lacului. Intrerupse sarutul si zambi larg,lasand la lumina un sir de dinti perfect ascutiti.
-Trage o ultima gura de aer. imi sopti incet la ureche,luandu-ma in brate.
Am ascultat-o,fermecata de vocea-i dulce,iar apoi,am fost inghitite de apa.
