-Agares!
Vocea ei rasuna puternic pe holurile palatului,iar zgomotul provocat de tocurile mult prea inalte denotau un mers grabit,apasat.
A deschis rapid usile metalice si le incuie in urma ei.
-De ce ea nu stie?
Agares era la fereastra,privind pierdut undeva in departare.
-Te asteptam,Rusalka.
-Lasa teatrul.
-Esti incordata? Pesemne ca ai nevoie de un ceai.
-Singurul lucru de care am nevoie e o explicatie.
Brusc Rusalka ofta si se inmuie,postura devenindu-i una relaxata.
-Pe bune,Agares. Nu imi mai trimite novici pe cap. Am treburile mele. Iar legat de Eiva.. Spune-i tu. E de datoria ta.
-Eh? De ce eu?
Agares parea bosumflat si se tranti,greu,pe canapeaua din piele neagra.
-Oare de ce,Agares? Oare de ce?
Rusalka batea alert din picior in timp ce Agares o privea confuz.
-Sa nu crezi ca nu stiu ce ai facut.
Agares se ridica in sezut si expira greu.
-Si ce?
-Cum adica SI CE? Din cauza ta am un ucenic care nici nu ar trebui sa imi fie ucenic.
Agares rase scurt.
-Asta e..
-Ce dracu! Da esti un demon. Da nu e treaba mea,dar TU ai futut-o!! E treaba ta! Descurca-te.
-Dar..
-Nu! i-o taie rapid Rusalka. E treaba ta. In plus.. Ai putea macar sa o lasi in pace sau sa o trimiti inapoi.
-De ce sa fac asta? ranji Agares.
-CA NU E MOARTA!!!
Agares se ridica rapid si se repezi spre Rusalka,lipind-o,puternic, de perete,privind-o furios.
-Nu ma coanzi tu pe mine! Nu iti uita locul si postura! Sunt un Lord,jivino.
-Atunci poarta-te ca atara! izbuti Rusalka sa zica,aproape gatuita.
Agares se intoarse cu spatele la ea si ii facu semn sa iasa. Rusalka incerca sa protesteze,dar cand ii intalni privirea,isi pleca capul si intorcandu-se pe calcaie iesi rapid din biroul Lordului.
Acesta se pozitiona,din nou,in fata ferestrei si fixand un punct anume continua sa murmure,ganditor.
-Nu e moarta. Nu e moarta. Nu e moarta..
