-Deschide-ti ochii,Eiva.
Mi-am deschis incet ochii si am inceput sa clipesc des. Un cer instelat,presarat ici colo cu cativa nori abia sesizabili se reflectau in apa neagra si nesfarsita in care pluteam alaturi de Rusalka. Aceasta mi-a dat drumul sa plutesc singura si a inceput sa faca salturi prin apa,cantand fericita.
-Unde... Cum? a fost tot ce am putut sa baigui.
-Nu ti-a fost dor de Pamant? m-a intrebat Rusalka,luandu-ma de maini fericita.
-Ba da.. dar tot nu pot sa inteleg cum.
-Prin lac. E un portal,Eiva. Pe acolo ies din Iad ca sa ma ocup de victime.Tot pe acolo le trag sufletele in Iad celor care sunt indeajuns de 'puri' si care nu isi au locul in Purgatoriu.
-Pai si eu ce fac aici?
-Taci si observa.
-Ce sa observ?
Rusalka ma lua de maini si inota,rapid, spre cele mai apropiate stanci.
-Ascunde-te aici si fa liniste.
-Dar..
-Si fii foarte atenta,Eiva. Iti arat o singura data.
Ma privi serios,tinandu-ma de umeri. Am incuviintat,iar Rusalka se arunca in valurile marii,inotand cu o viteza incredibila spre un alt rand de stanci.
Aceasta se intinse pe una din stanci si imi facu semn sa privesc undeva in zare. Cu greu am deslusit forma unui vas de pescuit care se apropia destul de repede spre partea stancoasa in care ne aflam.
In mai putin de 10 minute vasul era la 100 de metri de noi,iar Rusalka incepu sa cante o piesa trista,care imi facu pielea de gaina. Puteam vedea cum pe puntea vasului se strangeau din ce in ce mai multi barbati. La un momentdat doi dintre ei s-au urcat intr-o barca cu motor si au pornit in spre stanci. Rusalka atat a asteptat! Cu viteza unui fulger a tasnit in apa negricioasa si a continuat sa inoate spre ei.
Apropiindu-se de barca,se opri si incepu,din nou,sa cante,in timp ce cei doi barbati o priveau fascinati. Ajunsi in dreptul ei au oprit motorul,iar Rusalka,dand puternic din coada,se ridica pana la brau deasupra apei. Se apropie de cel mai tanar dintre barbati si privindu-l intens il instiga sa vina tot mai aproape de ea. Oprindu-se din cantat,se prinse cu mainile de marginile barcii si se apropie periculos de mult de cei doi barbati. Unul dintre ei se apropie de fata ei si incepu sa o sarute. Rusalka atat astepta ca incepu sa il traga spre haul nesfarsit,asa cum facu si cu mine. Dupa ce barbatul intra in totalitate in apa,cel ramas in barca isi reveni din transa si incepu sa tipe panicat.
-Ce pizda. am spus in soapta,incepand sa chicotesc.
Rusalka aparu de nicaieri,rasturnandu-i barca si cu o precizie uimitoare il lovi cu coada-i puternica drept in cap,cel mai probabil omorandu-l pe loc.
Apoi...liniste. Nu se mai auzea nimic,nu se mai vedea nimic. M-am asezat mai comod pe staca si am inceput sa ascult valurile marii,privind cerul.
-Cum a fost? am auzit vocea incantata a Rusalkai.
-Minunat.. i-am raspuns,inchizandu-mi ochii.
-Eh? Doar atat? sopti aceasta cu o voce de copil bosumflat.
Am oftat incet,rugandu-ma sa nu ma auda.
-Eiva... Ce e?
-Ce caut eu aici?
Intrebarea mea o lua pe nepregatite.
-Credeam ca Agares te-a pus in tema..
-Agares? Legat de ce?
-Eiva..Tu nu stii..
Vocea ei era trista si dezamagita.
-Ce sa stiu?
Rusalka ma privi intr-un mod tragic,apoi se arunca din nou in mare,disparand.
-Da mersi! am tipat,aruncand o piatra in apa tulbure. Acum.. Cum dracu ma intorc in Iad?
