0.4 ; plictiseală de moarte

1.3K 182 33
                                    

deci după ore urma ca eu și Louis să stăm în aceeași încăpere. eram așa de fericită și emoționată în același timp, fiindcă în sfârșit putea să mă observe. știu că nu o să putem discuta, dar sper ca, cumva, să ne cunoaștem.

ultima oră care o aveam era engleza. am inspirat adânc. după asta urma detenția, iar bătăile inimii mele erau într-un ritm foarte rapid.

după ce lecția se terminase, mă îndreptam capre cabinetul de istorie. am avut un mic șoc când am ajuns acolo iar Louis era rezemat de perete, cu ochii în telefonul sau. mi se părea așa atrăgător. stătea serios și concentrat, așa că nu am vrut să-l întrerupt. ma apropiam ezitant de perete, în liniște, rezemandu-mă și eu la rândul meu. mă prefăceam ocupată, de asemenea cu telefonul meu, însă am observat atunci când mi-a aruncat o privire.

"de când te-ai făcut obraznică, Alisa?" întreabă, unul dintre colțurile gurii sale ridicându-se ezitant. cum de îmi cunoștea numele? întâmplător am făcut contact vizual și am simțit cum inima mi s-a dus în stomac.

"nu sunt obraznică." am spus. mă miram cum de nu m-am bâlbâit. inima îmi bătea cu putere. mă temeam să nu-mi pună o întrebare capcană. apoi, m-am lovit mintal. dacă trebuia să răspund altfel? dacă trebuia să răspund "da, sunt obraznică și fac chestii periculoase"? mda, nici eu nu m-aș crede.

"păi, mă bucur că nu voi fi singur." zise.

"singur sau nu, oricum o să ne plictisim de moarte." pufnesc, încercând să par neinteresată. nu-mi venea să cred că chiar vorbeam cu el.

"nu și cu mine." a rânjit.

//

În sfârșit am putut posta. deci sper să vă placă. Kisses xx

detention » louis tomlinson ft. harry stylesUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum