detention » louis tomlinson ft. harry styles

2.5 ; nu o meriţi

"Louis?"

văzându-l acolo, stând în dreptul uşii cu ochii săi albaştri aţintiţi spre mine, am resimţit toate sentimentele şi emoţiile care le-am avut când ne-am vorbit pentru prima oară. totul reînflorea în sufletul meu, fără să vreau. iar prezenţa să îmi dădea fiori în întreg corpul.

nu am spus nimic, aşteptam ca el să facă primul pas.

"Alisa..." începu, băgându-şi o mână în buzunar iar cu cealaltă îşi aranjă părul.

îl priveam. el nu şi-a continuat gândul. probabil nu avea nimic de spus ; de parcă eu aveam.

"putem discuta?" întrebă în cele din urmă cu o expresie dezamăgită.

mi-am aruncat privirea peste umăr, uitându-mă ce făcea Harry. el mă observă şi mimă 'cine e?'.

nu i-am răspuns, doar mi-am întors privirea înapoi spre Louis, oftând.

"eşti sigur că vrei să discutăm acum? "

"da. de ce crezi că am venit tocmai până aici?" şi-a rotit ochii.

m-am încruntat la el.

"scuze, nu vreau să arăt cât de enervat sunt, însă chiar nu-mi place cum stau lucrurile." îşi strânse buzele.

atmosfera este diferită când stau cu Harry. mă simt bine, fără griji şi fericită.

însă cu Louis e complicat. mă enervează şi mă supără, însă totuşi mă face să mă simt mai emoţionată şi mai fericită ca niciodată.

şi să mă îndrăgostesc din nou şi din nou când îl revăd.

cu o mişcare a mâinii l-am invitat înăuntru. am căzut de acord, chiar aveam nevoie să discutăm.

când Louis era pe cale să înceapă a vorbi, o voce ne întrerupse.

"Alisa, deci mă gândeam..." începuse Harry, ieşind din cameră şi ivindu-se de după uşă.

ochii lui Louis se măriseră când făcură contact vizual.

"ce cauţi aici?" se încruntă Harry fiind confuz.

"ce naiba cauţi tu aici?" gesticulă Louis cu mâinile, parcă fiind şocat de situaţie. îmi aruncă o privire scurtă şi năucită, după care şi-o reîntoarse spre Harry.

"poţi să-mi explici ce se întâmplă?" întrebă Louis disperat.

trebuia să spun ceva, sau trebuia să-l las pe Harry s-o facă?

"am venit aici ca să o fac pe Alisa să se simtă mai bine." zise Harry încrucişându-şi mâinile la piept, ridicând din umeri. "spre deosebire de tine." adăugă cu o voce groasă după care şi-a curăţat gâtul.

Louis îşi miji ochii către el, iar eu nu înţelegeam de ce tensiunea dintre ei era aşa de mare.

"deci, putem discuta, până la urmă?" mă întrebă Louis ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

"ce să discuţi cu ea?" se auzi vocea lui Harry.

"nu e treaba ta." îşi roti ochii.

"să ştii că, ba da. este treaba mea. de azi înainte." declară hotărât şi se apropie de băiatul cu ochii albaştri.

"de ce de azi înainte?" Louis îşi ridică sprâncenele spre el.

"fiindcă azi am realizat că nu o mai meriţi."

//

mda. l-am încheiat aici fiindcă următorul capitol va fi din perspectiva autorului.

sper să termin cartea asta până începe decembrie, lol.