detention » louis tomlinson ft. harry styles

3.0 ; discuţie cu directorul

Perspectiva lui Louis.

stăteam în cabinetul directorului, aşteptând discuţia plictisitoare şi fără sens care urma să aibă loc între noi.

eram aşezat pe scaunul din faţa biroului său. fără să-mi dau seama băteam cu piciorul în podea fiind nerăbdător ca toate acestea să se termine odată.

eram nervos. îmi muşcam buza inferioară întrebându-mă de ce naiba am făcut-o.

trebuia să mă controlez însă am eşuat. am fost pradă momentului, m-am lăsat dus de val şi l-am lovit pe Harry - singura persoană în care aveam completă încredere.

ochii mei s-au mărit când am auzit cum uşa din spatele meu se deschide, însă nu m-am întors.

am auzit nişte paşi lenţi apropiindu-se de scaunul meu iar la un moment dat am simţit o atingere uşoară pe umăr.

mi-am ridicat capul şi am dat ochii cu nimeni altul decât directorul. el se aşeză în spatele biroului său, pe scaunul de vizavi.

oftă înainte să-şi împreuneze mâinile pe deasupra mesei.

"ai dat de belea." îşi miji ochii spre mine.

"bună, tată." am falsificat un zâmbet iar el îşi dădu ochii peste cap.

da, directorul acestei şcoli era tatăl meu. probabil asta explică de ce nu am fost încă exmatriculat în urma tuturor acţiunilor mele.

"de câte ori o să mai intri în probleme, Louis?" mă întrebă cu o voce joasă.

am ridicat din umeri scuturându-mi capul. mi-am axat privirea pe perete.

"nu am vrut s-o fac." mi-am aplecat capul.

"ştiu." declară scurt.

mi-am ridicat privirea spre el cu sprâncenele ridicate.

"mă crezi?"

"Harry este cel mai bun prieten al tău. vă cunoaşteţi încă de când eraţi la grădiniţă. desigur că nu ai făcut-o intenţionat, dar vreau să aud de ce ai făcut-o." îşi împreună mâinile la piept, lăsându-se pe spătarul scaunului şi aţintindu-şi privirea spre mine.

dintr-o dată era dispus să asculte tot ce aveam de spus.

"chiar nu este nevoie să vorbim despre asta, tată." mi-am strâns ochii, oftând.

"înţeleg, este ceva personal." aprobă înţelegător din cap. "probabil este ceva care vă pune prietenia la încercare."

"oh, crede-mă. asta şi este." mi-am pus coatele pe genunchi, acoperindu-mi faţa cu palmele.

Perspectiva Alisei.

"Louis chiar a înnebunit." am pufnit, sprijinindu-mă de peretele rece.

"oarecum, este şi vina mea." a ridicat Harry din umeri, nonşalant.

mi-am ridicat o sprânceană spre el.

"glumeşti, nu? E un nesimţit, până şi tu ştii asta." după o pauză am oftat, apropiindu-mă de el şi punându-mi mâna pe umărul său.

"eu propun să mergem la mine acasă."

deja am chiulit de la prima oră doar ca să stau cu Harry. desigur, ne-am petrecut timpul în toaleta fetelor dar din fericire nu am fost prinşi de nici un profesor. scopul scuză mijloacele, nu?

"vrei să ai probleme din cauza mea?" întrebă el privindu-mă neîncrezător.

am lovit aerul cu mâna, scuturându-mi capul.

"pentru tine pot s-o fac."

la auzul acestor cuvinte el îmi zâmbi iar eu n-am putut să nu-i întorc gestul.

//

Îmi pare foarte rău că nu am postat de mult timp.