detention » louis tomlinson ft. harry styles

3.1 ; plecăm împreună

Perspectiva Alisei.

Ştii acel moment când vrei şi tu să fii măcar o dată-n viaţă o persoană cu tupeu, care ştie să încalce regulile şi să se poată distra în moduri 'periculoase', dar nici atunci nu-ţi reuşeşte?

Păi, pot spune că eu îl ştiu.

După ce am hotărât să chiulim de la următoarele ore, am dat nas în nas cu dragul nostru ...

"Domnule director..." Am bolborosit tărăgănat când l-am zărit pe hol chiar înainte să ieşim din şcoală. În plus, îl însoţea şi Louis care îşi ţinea neglijent ghiozdanul pe un umăr.

Harry s-a întors pe călcâie cu buzele strânse într-o încercare de a scăpa din chestia asta însă a fost oprit.

"Harry." Vocea directorului se auzi iar el înjură în şoaptă întorcându-se cu faţa spre el şi afişând un zâmbet fals.

"Bună ziua, domnule director." Spuse el.

Înfăţişarea sa nu arăta că era într-o stare foarte bună iar directorul observase asta când îşi miji ochii spre el. Se apropiase de noi însă Louis rămase în urmă cu ochii în pământ.

"Ar trebui să discutăm despre asta..." Zise acesta în şoaptă, cu o privire îngrijorată.

"Despre ce anume?" Întrebă Harry încă zâmbind.

"Nu e nevoie să eviţi situaţia. Este greşeala fiului meu şi sunt resposabil de acest lucru."

Harry începu să râdă nervos, după care spuse:

"De fapt, Louis este responsabil de asta. Nu trebuie ca dumneavoastră să curăţaţi din urma sa orice rahat pe care acesta îl face." I-a tăiat-o el. "Nu am nevoie să discut despre asta atâta timp cât nu mai am nevoie de nici un răspuns." Îi aruncase o scurtă şi enervată privire lui Louis. "Deja am înţeles totul."

Harry se întoarse pe călcâie şi se îndreptă spre ieşire. Eu am rămas nedumerită pe loc.

Louis îşi ridică scurt privirea spre mine şi mă privi câteva clipe, însă eu l-am ignorat.

Sunt sigură că ambii găsiseră acest lucru ceva jignitor însă nu spuseră nimic fiindcă (,) sunt sigură că în adâncul lor ştiau că e adevărat.

Da, Harry o să aibă probleme. Deşi chiar nu merită. Louis mereu a scăpat uşor din ele din cauza tatălui său, aşa că nu aveam de gând să-l las pe el de unul singur în situaţia asta.

"La revedere, domnule director." Am bolborosit, îndepărtându-mă de la faţa locului şi alergând spre Harry.

"Ce faci, Alisa? Nu e destul că am intrat în belele şi te bagi şi tu?" Îmi şopti încruntat. "Amândoi o să dăm de necaz"

"Ştiu. Dar nu am de gând să te las de unul singur acum. În plus, ştii prea bine că nimeni nu e mai vinovat ca Louis în această situaţie, deci nu ai de ce să-ţi faci griji."

"Ai putea pleca pur şi simplu şi să fii împăcată cu gândul că nu ai nici o problemă iar tu ai ales să-mi ţii partea."

"Nu am de gând să plec acum. Mai ales acum. Nu fără tine." I-am zis iar el îmi zâmbi scurt.

"Atunci haide să plecăm împreună." Îmi întinse mâna iar eu am strâns-o uşor, zâmbindu-i.

//

Stiu, stiu. Sunt cea mai groaznica persoana de pe planeta si ma puteti injura cat vreti. :'|
Stiu, it's too late now to say sorry.
Insa chiar imi pare rau.
Oricum, cartea se termina in curand. + deja scriu cu majuscula la inceput fiindca ... nu stiu.
Sper sa ma iertati. Mda.