detention » louis tomlinson ft. harry styles

2.8 ; o s-o fac să uite de tine

Perspectiva lui Harry.

mergeam pe holurile şcolii cu o expresie neutră, ţinându-mi ghiozdanul atârnat pe un umăr.

nu am reuşit să merg prea mult, că am fost oprit de o atingere pe spate. m-am oprit, întorcându-mă pe călcâie.

"ai înnebunit." zise Louis care stătea chiar în faţa mea, ameninţând că o să ridice tonul vocii în orice clipă.

"ce este?" l-am întrebat plictisit.

"Harry, nu pot să cred. ce naiba se întâmplă cu tine?" se încruntă şi am observat cât de iritat era.

"poţi fi mai explicit, te rog?" mi-am rotit ochii, vocea fiindu-mi joasă şi aproape în şoaptă.

oftă, dându-şi ochii peste cap.

"credeam că suntem prieteni."

"păi şi eu credeam asta." am ridicat din umeri.

"faptul că te comporţi ca şi cum nimic nu s-a întâmplat, mă face să te lovesc cu pumnul în faţă." îşi strânse buzele, încleştându-şi maxilarul şi inspirând adânc.

"atunci fă-o." am declarat prompt, mijindu-mi ochii către el.

el îşi aplecă capul în jos, încercând (probabil), să se abţină din a mă lovi.

"nu o meriţi, Louis. o faci să sufere." m-am referit la Alisa, apropiindu-mi faţa de a sa.

"nu am făcut-o intenţionat şi tu ştii asta." zise printre dinţi. "am făcut-o pentru tine."

"şi eu am renunţat la ea doar pentru tine. însă ştii ceva? petrecând o zi cu ea am realizat ce persoană minunată este. de asemenea, am mai învăţat ceva: n-o să mai renunţ la ea încă o dată."

"oh, deci am înţeles. tu crezi că o poţi face fericită?" îşi ridică o sprânceană spre mine, după care pufni încrucişându-şi mâinile la piept.

"sincer, da. o iubesc de mult timp. însă tu o judecai înainte să o cunoşti." i-am replicat.

"da, am fost un prost şi recunosc asta. însă şi eu am realizat că am sentimente pentru ea şi nu aş mai răni-o vreodată."

"ştii că nu te cred." mi-am dat ochii peste cap.

"ştii că nu îmi pasă." bolborosi.

"ştii că are sentimente pentru mine." şopti apoi, cu intenţia de a mă face furios.

"o s-o fac să te uite." i-am făcut cu ochiul demonstrând cât de nonşalant eram.

"cum?" întrebă neimpresionat.

"oh, nu contează cum. important este că chiar o voi face."

"sigur. cum spui tu, Harry."

"te asigur. o fac să se simtă mai bine decât o faci tu." am pufnit scuturând din cap.

"ce te face să crezi asta?"

"chiar ea mi-a zis-o." am zâmbit fals, încercând să-l înfurii mai tare.

"foarte bine. mă bucur pentru tine." se prefăcu fericit.

am aprobat rapid din cap şi m-am întors să-mi continui drumul mai departe, însă Louis mă mai strigă o dată:

"hei, Harry!"

"da?" m-am întors plictisit spre el.

"dacă tu o vei face să uite de mine, eu te voi face să-ţi uiţi numele."

"ce?!"

însă nu am reuşit să realizez ce se întâmplă (,) că Louis se năpusti asupra mea iar pumnul său făcu contact cu maxilarul şi obrazul meu.

am simţit ca şi cum nu puteam sesiza nimic pentru o secundă. când credeam că se terminase, mă lovi atât de tare încât buzele mele au început să sângereze.

mă durea mult. însă mă durea şi mai mult faptul că prietenul meu mi-a făcut asta.

//

Um, ar putea cineva să treacă pe la "Demons"? Adică, e doar o simplă întrebare. Nu impun pe nimeni s-o facă, având în vedere că abordează un subiect mai sensibil.