Regenta Vol I

Capitolul 3: Pasărea spin

   Timpul a trecut, iar cele două prințese creșteau și înfloreau ca doi bujori proaspăt înmuguriți. Deși semănau ca două picături de apă, cele două prințese erau total diferite.
 
   În ciuda faptului că ambele prințese erau de o frumuțese și grație răpitoare, cea care ieșea în evidență prin forță, inteligență ascuțită și capacitatea de-a mânui arcul și sabia era nimeni alta decât prințesa Ahnio. Aceasta avea un spirit liber, de aceea nu prea înțelegea care este rostul tuturor etichetelor și a regulilor care, uneori, după părerea sa, erau puțin cam exagerate.

   În timp ce se plimba prin curtea palatului, prințesa Inhyeon pășea grațioasă, asemeni unui fluture, spre deosebire de sora sa, Ahnio care alerga nestingherită, lăsându-și părul negru ca abanosul în voia vântului, dornică de libertate, asemeni unui vultur ce a fost îngrădit vreme îndelungată, așteaptând cu nerăbdare să ia din nou în stăpânirea aripilor sale zarea albastră.

   Astfel, la vârsta de 12 ani, Ahnio, pregătită de generalul Temujin devenise expertă în călărie, spre disperarea reginei care îți dorea ca aceasta să semene mai mult cu gingașa și sensibila sa soră, Inhyeon. De asemenea, cele două copile aveau gusturi complet diferite când venea vorba de modul în care se relaxau. În timp ce prințesa Inhyeon, fire romantică și visătoare prefera să-și petreacă timpul citind sau compunând poezii, sora sa geamănă preferea să se antreneze cu arcul și sabia sau să-l însoțească pe tatăl său la vânătoare.

   Într-o zi, în timp ce se plimbau prin curte, cele două surori au ajuns în apropierea Curții de Vest, locul unde se antrenau fiii miniștrilor. Aici, băieții erau înăvățati să mânuiască sabia și arcul. Tot privindu-i, la un momendat, ochii prințesei Ahnio au scânteiat. Inhyeon îi aruncă o privire speriată surorii sale.

   – Cunosc privirea asta! Dor n-ai de gând să...
    – Ba da, zâmbi ea cu subînțeles! O, haide! Spune-mi că tu nu te-ai plictisit să mergi toată ziua ca o lebădă sau să-ți lovești grațios și plictisotor degetele de corzile viorii ! spuse aceasta, însoțindu-și vorbele cu gesturi menite să-și ironizeze sora.

  Prințesa Inhyeon își strânse buzele, privind în altă parte.

   -–Ei bine, asta este ceea ce ar trebui să  preocupe  o prințesă!
  – Ba nu! O adevarată prințesă s-ar implica în viața supușilor ei, străduindu-se să aducă înbunătățiri!

       Prințesa vorbi cu atâta patos încât, începu să tremure ușor din cauza emoției, obrajii aprinzându-i-se. Inhyeon se întoarse și punându-și o mână pe umarul sororii sale, spuse încet:

  – Te iubesc, Ahnio! Dar câte o dată ești atât de ciudată! Ahnio se mulțumi dor să surâdă.
   – Bine, doar de data asta! oftă ea, învinsă de insistențele surorii sale.
    Atunci, Ahnio nu-și putu stăpâni un țipăt de bucurie. Așa că, își îmbrățișă sora, după care o luă la fugă spre Curtea de Vest.

                                                                  ***

   – Inhyeon, te mai întreb o dată! Unde este sora ta? spuse regina, accentuând nervoasă ultimele cuvinte.
   – Mamă, v-am mai spus! Este la bibliotecă! Mereu își petrece timpul acolo!
  – Am verificat și nu este !
   Micuța Inhyeon tresări. Nu știa ce să mai spună.
– Atunci, probabil cântă la  vioară ! spuse ea nesigură pe propriile cuvinte.

   Regina se încruntă și ridică amenințătoare un deget, pregătindu-se de o nouă serie de interogatorii, când a fost întreruptă de una dintre doamnele sale de onoare. Aceasta veni gâfâind și gesticulând nervos din mâini.

   – Al... Alteță! spuse aceasta abia trăgându-și răsuflarea.

  – Ce s-a întâmplat ? întrebă regina.

  – Prințesa Ahnio!

     Regina își arcui sprâncenele, presimțind ce avea să i se spună.

   – Spune astăzi! o zori regina.
   – Trebuie să vedeți asta! apoi o luă înainte, spre Curtea Interioară, urmată în de aproape de regină și de cealaltă prințesă.

   Ajunsă aici, regina  o văzu spre marea sa "încântare" pe cealaltă fiică, pe  Ahnio îmbrăcată băiețește și lovind de zor un manechin de antrenanmente. Aceasta tocmai se pregatea să-i mai aplice o lovitură, când un strigăt ce răsună în întreaga curte o făcu să scape bățul.

  – Ahnio! țipă furioasă regina.

   Luată prin surprindere, fata tresări. Se întoarse cu sfială spre cea care o strigase. Surprinși de prezența celor două, atât generalul Temujin cât și restul băieților se opriră din antrenamente. Cu ochii scânteind de furie, regina se apropie de general și-l apostrofă:

 – Ce înseamnă asta, generale? Chiar nu-ți dai seama când cineva se infiltrează în trupa pe care o conduci?

– Alteța Voastră! Vă pot explica!

– Am văzut destule! tună regina.

 – Mamă, interveni înpăciutoare prințesa! Nu e vina lui! Eu l-am păcălit ca să mă lase să mă antrenez cu restul elevilor !

  Regina își strânse nervoasă buzele și le întoarse spatele  fără să mai spună nimic. După ce mama sa se îndepărtă, prințesa îi aruncă o privire mustrătoare servitoarei care o deconspirase.

  – Trădătoareo!