Regenta Vol I

Capitolul 2: Profeția

  Trei săptămâni mai târziu, din ordinul reginei, la palat este adusă o mare preoteasă ce urma să le ursească viitorul celor două moștenitoare.

  Regele și soția sa, urmați de preoteasă au intrat într-o încăpere ferită de ochii iscoditori ai servitorilor. Aici, Marea Preoteasă le dezvălui viitorul celor două surori. Aceasta se aplecă deasupra pătuțului în care dormea una dintre prințese și spuse:

  – Prințesă Inhyeon, mi-e teamă că nu ți-e dat să petreci prea mult timp printre noi! oftă ea, îndurerată.
– Ce vrei să spui cu asta, Tiatira ? țipă regina crispată.

  Fără să-i privească sau să le răspundă celor doi suverani, preoteasa își continuă profeția. De data aceasta se aplecă deasupra pătuțului unde dormea  Ahnio și-i șopti acesteia:
  – Vă doresc o viață lungă, Maiestatea Voastră !

  Indignați de remarca preotesei, cei doi suverani  s-au apropiat de aceasta și au întrebat-o :
– Ce vrea să însemne asta?
  Preotesa își îndreptă privirea plină de milă și de regret spre cei doi.
– Majestățile voatre, nu vă pot minți! Sper doar că nu mă veți urî prea tare când veți afla ce soartă au pregătit Cerurile pentru fiicele domniilor vostre!

  Regina Kya își mușcă frustrată buzele, în timp ce regele, deși era cuprins de agitație, încerca să nu vădeasca nici un semn de neliniște și să rămână calm. Cei doi o priviră pătrunzător pe femeia ce nu părea să trădeze vreun sentiment.
  – Prințesa Inhyeon va muri în ziua în care va împlini 12 ani!

  Aceste cuvinte îi loviră ca un fulger pe rege și pe regină. Bulversată de aflarea înfiorătoarei vești, regina Kya se prăbuși.
  – Scumpa mea! strigă bărbatul. Mare Preoteasă, dă-mi un singur motiv pentru care să nu te arunc în temniță pentru cutezanța ta!
  
  Tiatira zâmbi mișelește, privindu-l cu îndrăzneală în ochi pe bărbatul din fața sa.

– Știți prea bine, Majestate.
 
  Știind că femeia este înzestrată cu puteri deosebite și cu o mare influență atât în interiorul palatului cât și în afara acestuia, regele nu avu de ales decât să-și înăbușe furia și să accepte cea ce părea a fi voința Cerurilor transmisă printr-un trimis al lor.

  După ce o ajută pe regină să se ridice, făcând abstracție de amenințarea suveranului,Marea Preoteasa îi întrebă:
– Sunteți siguri că vreți să stiți ce o așteaptă și pe cealaltă?
  Regele și regina se priviră prelung. Disperarea putându-se citi pe chipurile celor doi.
  – Da ! răspunse ferm regele.
  – Prințesa Ahnio nu e un copil obișnuit! A fost binecuvântată de zei să schimbe istoria! Mica prințesă Ahnio va deveni un mare rege!
  – Vreți să spuneți regină, nu? o corectă regina.
  – Nu! Prințesei Ahnio îi este scris să devină prima femeie care va conduce un regat în întreaga istorie a  Mongoliei!
  – Dar așa ceva este imposibil! Cum se poate numi rege o femeie?! izbucni bărbatul.

  Atunci, un zâmbet șiret străbătu chipul preotesei. Regele se încruntă. O privi neîncrezător pe Tiatira. Niciodată nu pusese la îndoială voința zeilor, cu atât mai puțin pe cea a trimisului lor. Dar acum, ceva umbrea încrederea în puterile profetice ale femeii, dar în același timp se și temea că profeția s-ar putea adeveri.

  Adunându-și tot sângele rece de care dispunea, bărbatul adoptă o alură rece și impunătoare și spuse pe un ton ce se voia amenințător:
  – Nu voi permite așa ceva!
  – Asta nu ține de voința domniei tale, Majestate! spuse preoteasa, după care părăsi încăperea.

  Kya îl privi pe rege îngrozită, căutând parcă o scapare în privirea sa. Aceasta se agăță cu disperare de haina regelui și cu o voce tremurândă, întrebă:
– Și acum, ce facem?
– Nu ne mai rămâne nimic altceva de făcut decât să așteptăm și să vedem ce se va întâmpla!