Asul negru

Capitolul 8

Sasuke's point of view



La naiba cu Sakura Haruno! Nu am crezut niciodată că o să fiu pus într-o situaţie ca asta şi nici prin gând nu mi-a trecut că o să fie cu ea. Nu înţelegeam de ce m-am oprit când am aflat că e virgină, ar fi trebuit să fie o bucurie pentru mie că o să fiu primul. Dar m-am simţit ca şi cum o tratam ca pe una din tăr*ele de la şcoală şi nu-mi plăcea deloc. Iar când mi-a spus că nu o mai făcuse cu nimeni şi că era virgină, am simţit că trebuia să mă opresc. Şi nu e deloc uşor să opreşti ceva ce iremediabil a început.




Am oprit duşul. Mă simţeam cât de cât mai bine, cred că puteam da ochii cu ea. În timp ce mă îmbrăcam, am auzit cum cineva a trântit uşa camerei mele. Nu a mai contat că nu aveam decât o pereche de boxeri pe mine şi am ieşit din baie. În camera mea se afla fratele meu, Itachi, stând pe pat şi uitându-se concentrat la televizor.

- Unde e Sakura? Am întrebat.

- Tipa care plângea în patul tău? Ăă, tocmai a plecat, a spus nonşalant, continuând să privească spre ecranul televizorului.

- Cum adică a plecat? Şi de ce plângea? Itachi, ce dracu i-ai zis? L-am întrebat furios.

De data aceasta, şi-a luat privirea de la televizor şi şi-a îndreptat-o spre mine.

- De unde să ştiu eu? Plângea când am intrat în cameră, apoi am întrebat-o dacă e cea cu care ţi-ai tras-o azi. A spus, dând din umeri de parcă nu ar fi făcut mare lucru.

Dar era un lucru uriaş, la naiba. Am ieşit din cameră şi am alergat spre curte. Imediat ce am ieşit din casă, am putut s-o văd aproape de ieşirea de pe proprietatea familiei mele. Am alergat spre locul în care se afla, iar în momentul în care m-a văzut, a mărit pasul. Chiar dacă se grăbea ca să nu o ajung din urmă, viteza unui bărbat va fi întotdeauna mai mare ca cea a unei fete. M-am oprit din alergat când m-am aflat în spatele ei. Am prins-o de mână, dar aceasta s-a zmucit. Printr-o simpla întoarcere a capului spre mine, am observat că plângea.

- Sakura, nu-l asculta pe Itachi. El nu ştie!

- Ce să ştie? Că încă n-am făcut-o? Desigur, ar fi dezamăgit de tine, mi-a spus nervoasă.

Am încercat să ignor vorbele sale şi am luat-o de umeri, întorcând-o cu faţa spre mine. Ochii săi erau roşii de la plâns, obrajii umezi, iar buzele îi tremurau.

- Că tu eşti specială, am şoptit, apoi am luat-o în braţe.

Nu ştiam de ce mă agitam atât să o fac să se simtă mai bine, de obicei nu mi-ar fi păsat. Itachi le vede mereu pe toate tipele care-mi trec prin pat, dar pe ele nu le deranjează deloc vorbele fratelui meu. Zâmbesc, apoi se dau şi pe lângă el. Poate imoralitatea să fie mai mare de atât? Nu, nu cred. Gestul care le-ar fi făcut pe toate târ*ele din oraşul nostru să saliveze nu a fost pe placul rozaliei, aşa că m-a împins cu toată forţa ei. Deşi nu a putut să mă mişte nici măcar un pic, m-am îndepărtat de ea, împlinindu-i dorinţa.

- Lasă-mă în pace!

S-a întors şi a plecat, fără să îmi mai adreseze niciun cuvânt. Mă simţeam prost, ca o jigodie care nu a fost în stare sa se comporte decent cu o fată. Dar nu fusese vina mea, ea era cea care a sărit pe mine, nevrând să îmi mai dea drumul. Am oftat. Îţi va trebui un întreg manual să înţelegi o fată. Şi poate nici atunci.

M-am întors în camera mea şi m-am trântit in pat. Era prima oară când eram preocupat de o fată şi nu mă simţeam mândru de mine. Simţeam că încep să pierd în faţa realităţii pe care încercam să o schimb. Sakura Haruno avea să fie moartea mea ca playboy al întregii şcoli.

La dracu! Am luat telefonul in mana si am apelat primul numar, Aimi. Era o tipa focoasa, blonda, cu un corp pe care multe fete il invidiau. Dar doar exteriorul era frumos la ea. Era proasta, cretina, galagioasa, laudaroasa. Dar mai presus de toate, era cur*a. Dupa ce am avut-o prima data in pat, ea a spus tuturor ca a fost capabila sa ma innebuneasca cu farmecele ei si ca m-am indragostit de ea. Sau ceva in genul acesta. Minciuni, intr-un cuvant. Am luat-o la mine acasa pentru ca arata fenomenal, nu pentru ca as fi avut vreun fel de sentimente pentru ea.

Bineinteles ca a acceptat imediat sa vina si sa-mi satisfaca poftele. Aimi era o fata normala al liceului meu. Sakura Haruno nu facea parte din acea categorie. Dupa o repriza de s*x cu blonda focoasa, am trimis-o acasa, spunandu-i ca ne vom mai vedea in curand. Nu stiu cat de curand vor fi cateva luni. Sunt absolut sigur ca inainte sa plece, nu a uitat sa treaca si pe la fratele meu, probabil s-o mai regleze si el. Nu-mi pasa, nu eram atasat emotional.

Urmatoarea zi de scoala nu era asa cum imi imaginasem. Voisem sa ma duc la Sakura Haruno si sa imi cer scuze pentru cuvintele negandite ale fratelui meu, dar tot curajul disparuse. Protectorul rozaliei se intorsese, mult mai hotarat sa ma tina de o parte ca niciodata. Arata mai mult ca un bodyguard pentru ca Sakura nu prea vorbea cu el si cu atat mai putin sa ii zambeasca. In sfarsit isi daduse seama de intentiile tipului.

Am incercat sa ii ignor primele doua pauze, dar dupa pauza de pranz, am zarit-o pe Hinata Hyuga, prietena lui Uzumaki, cautand ceva in dulap. M-am apropiat de ea, am luat-o in brate si i-am sarutat gatul. Am simtit-o tremurand, iar acest lucru m-a facut sa zambesc. Cand s-a intors spre mine, privirea ei a devenit socata. M-a lovit cu palma in umar, crezand ca asta ma va durea.

- Asule, nu ai dreptul sa ma atingi in felul acela, a spus suparata.

- Ai crezut ca e jigodia de Uzumaki, nu? am zambit. Nu te-a mai luat in brate de ceva vreme, asa-i?

M-a privit imbufnata, cu siguranta nu i-a picat bine. A deschis gura sa nege, dar a inchis-o la loc cand si-a dat seama ca aveam dreptate.

- Nu ti se pare ca noi ne-am potrivi? Am intrebat-o, privind-o serios.

M-am aplecat putin spre ea, iar buzele noastre erau la o distanta de cativa centimetri. S-a pierdut putin, tulburata de apropierea mea brusca.

- Nu fii caraghios, eu il am pe Naruto.

Am pufnit.

- Naruto? Hinata, in caz ca nu ai observat, de cateva zile, scumpul tau iubitel sta numai dupa curul Sakurei. Nici nu te mai baga in seama, lumea spune ca v-ati despartit.

A devenit nervoasa, dandu-mi dreptate. Stia ca Naruto nu o mai place si ca nu i-a spus adio decat pentru ca ii e mila de ea. Eu as fi fost mai puternic ca jigodia aia.

- E vina lui Haruno, a concluzionat ea.

Si-a inchis dulapul, si-a luat tot ce ii trebuia si a vrut sa plece, dar am prins-o de mana si am intors-o cu fata spre mine.

- Am o idee mult mai buna, i-am zambit.

- Care?

Am bagat mana in buzunar si am scos un medalion micut in forma de as. I l-am aratat, iar ea a zambit. Intr-adevar, era o idee buna.





*





Hinata Hyuga s-a dovedit a fi foarte folositoare si aparuse chiar cand eram in mijlocul nebuniei. Trebuia sa scap cu orice pret de Naruto Uzumaki.

La sfarsitul zilei, am vazut-o pe Sakura iesind din scoala. Singura. Am marit pasul, sperand ca aceasta va fi sansa mea sa vorbesc cu ea.

- Hei, am spus, atragandu-i atentia.

M-a privit, iar cand si-a dat seama ca sunt eu, s-a intors si a vrut sa plece, dar nu am lasat-o.

- Uite, am asteptat intreaga zi sa te gasesc fara idiotul de Uzumaki, trebuie sa vorbim. Intre patru ochi.

A dat din mana, dandu-mi de inteles ca astepta sa vorbesc. Nu am apucat sa deschid gura sa-mi incep discursul ca m-am trezit trantit pe ciment. Fusesem lovit cu putere in obraz si mi-am pierdut echilibrul. Am recunoscut imediat fata atacatorului. Uzumaki m-a prins de guler si m-a ridicat, vrand sa ma mai loveasca inca o data, dar de data aceasta i-am barat lovitura.

- Fiu de cu*va! Cum iti permiti sa iti bati joc de Hinata? Crezi ca ea e la fel ca toate tar*ele din scoala asta?

Am zambit.

- Da.

A incercat sa ma mai loveasca inca o data, dar am fost mult mai rapid si i-am dat un picior in stomac, ceea ce l-a facut sa isi piarda si el echilibrul, dar nu atat de mult incat sa cada. Aveam ocazia sa il omor in bataie pentru ca isi daduse garda jos, dar nu voiam sa o inspaimant pe Sakura mai rau decat era deja.

- Ce se intampla? A cerut sa stie.

Blondul s-a ridicat de pe ciment si mi-a aruncat o privire furioasa.

- Uchiha s-a culcat cu Hinata.

Cuvintele sale au facut-o pe Sakura sa ma priveasca suspicioasa, apoi suparata. Bine, asta nu era asa cum ma gandisem eu. Nu voiam ca ea sa afle de asta, voiam doar sa il supar pe Naruto suficient de tare incat sa se intoarca la Hinata si sa o lase in pace pe Sakura.

Am deschis gura sa ii explic care era situatia, dar cand mi-am dat seama ca nu puteam sa ma dau de gol in fata lui Naruto, am decis sa tac.

- E adevarat? M-a intrebat.

Defensiva. M-am intors si am plecat.