Asul negru

Capitolul 9

Sasuke's point of view

Trecuse mai bine de o săptămână de când nu mai vorbisem cu Sakura. Nu pentru că nu am vrut, ci pentru ca ea mă evita. Am încercat de câteva dăţi să vorbesc cu ea, dar nu m-a băgat în seamă şi a luat-o înainte. Jegosul de Uzumaki devenise, într-un fel, cel mai bun prieten al ei. Lucrurile se schimbaseră, ei vorbeau, râdeau şi îşi petreceau fiecare pauză împreună. Nu se sărutau, doar vorbeau. A doua zi de la incindent aflasem că Naruto se desparţise pe Hinata pentru că îl înşelase. Hinata nici măcar nu s-a obosit să îi explice că totul a fost doar o farsă, era atât de supărată încât a venit la mine şi mi-a cerut să o facem pe bune. Am fost foarte uimit, dar am negat. Voiam să am ce să îi explic Sakurei când voi putea vorbi cu ea, iar dacă o făceam cu Hinata pe bune, nu mai aveam ce.

Ştiam, la fel de bine ca şi Hinata, că tot ce îşi doreşte ea e să îl aibă pe Naruto înapoi. Lucru imposibil din punctul meu de vedere pentru că tampitul ăla continua să stea după Sakura. Simţeam că Naruto îi mai spusese ceva Sakurei şi de asta ea nu voia să mă mai vadă. Speram totuşi să fie ceva neadevărat.

În acea seară, Amane Misa dădea o mega-petrecere la ea acasă, iar toată şcoala era invitată. Aveam de gând să mă duc doar pentru distracţie. Înainte nu lipseam de la nicio petrecere şi nu refuzam nicio ofertă a vreunei fete. Devenisem ciudat, tampit şi cretin. Dar culmea, asta nu mă deranja. Voiam ca în acea seară să îmi recapăt capacităţile de playboy şi să nu mai tânjesc după rozalia lui Uzumaki. Da, aşa aveam să îi spun. Dacă ea era atât de (iertati-ma nu stiu ce vorbesc)ă încât să aibă încredere în el, atunci îi doresc o seară minunată. Poate, cine ştie, îi va plăcea.

Eram un idiot.

Misa păruse foarte încântată când i-am propus să fiu partenerul ei în acea seară. Nu-mi displăcea fata, era brunetă cu nişte ochi mari şi negri. Ea era printre singurele proaste din liceu care, de fapt, nu era proastă. Fiind în ultimul an, învăţa foarte mult pentru bacalaureat şi pentru facultate. Dorea să meargă la Medicină în străinătate, iar la cum o ştiam eu, va fi admisă. Era foarte deşteaptă pentru o cu*vă.

Singurul defect al faptului că eram partenerul Misei era că trebuia să fiu prezent cu o oră înainte să îşi facă apariţia invitaţii. Bine, nu era chiar un defect, avusesem timp şi pentru o partidă de zece minute.

Hinata venise singură, urât. Trebuia să îşi găsească un băiat ca să îi arate lui Uzumaki ce a pierdut. Dar chiar şi aşa, ma îndoiam că îşi va da seama. El obişnuia să fie în felul ăla de prost. El, bineînţeles, venise cu frumoasa Sakura Haruno. Purta o rochiţă roşie, mulată, atât de scurtă încât de abia îi acoperea fundul. Pantofii erau negri cu platformă, făcând-o să pară foarte înaltă, dar nu de ajuns încât să poată să îl întreacă pe Naruto. M-a privit, apoi şi-a mutat capul ruşinată. De ce ruşinată? Habar n-aveam. Mâna ei stătea într-a lui Naruto, care părea a fi chiar soţul ei. Comportamentul lor era total opus de cel de la şcoală.

-Eşti bine? Am auzit-o pe Misa întrebând.

M-a luat de mână, arătându-le tuturor cât de fericiţi eram împreună. Jenant.

- Da.

- Atunci oferă-mi puţină atenţie. Nu Sakura Haruno este partenera ta în această seară.

Am privit-o enervat. I-am dat drumul la mână şi am plecat spre bar. Aveam nevoie de o tărie ca să scap din coşmarul ăla. I-am cerut chelnerului, care era de fapt vărul Misei, whisky. Chiar nu îmi păsa ce se întâmpla cu mine în acea seară, nici cu cine aveam să mi-o pun. Libidinosul văr al gazdei mă privea ciudat. Admirativ cred că era cuvântul corect.

- Tu eşti Asul negru, nu?

L-am privit, ridicându-mi o sprânceană.

- Nu mai sunt atât de sigur, am răspuns sincer.

- Sunt un mare fan de al tău.

- Hai nu mă înnebuni! I-am răspuns plictisit.

Am dat pe gât paharul de whisky şi m-am ridicat cu gândul să plec.

- Stai! Trebuie neapărat să mă înveţi cum faci ca tipele să ajungă în patul tău.

M-am întors cu faţa la el, aplicând privirea de „Îţi baţi joc de mine?". Zâmbea, chiar crezând că este vorba de anumite trucuri. L-am ignorat şi m-am întors în mijlocul petrecerii. I-am zărit imediat pe Uzumaki şi pe rozalia lui dansând. Înainte să mai pot face vreun pas, cineva m-a tras de braţ. M-am întors spre persoana care mă atinsese şi am văzut o Misa zâmbăreaţă.

- Hai să dansăm, a şoptit.

Nu am refuzat-o. Mi-am pus mâinile pe spatele ei şi ea şi le-a pus pe gâtul meu. M-a privit adânc, probabil vrând să pară seducătoare, apoi m-a sărutat. În timp ce buzele mele erau atacate, i-am observat pe cei doi amorezaţi sărutându-se. Bine, poate chiar era timpul să vorbesc cu Sakura înainte să fie prea târziu. Păi, nici eu nu eram chiar fidel Sakurei. În timp ce o conduceam pe Misa pe culmile fericirii, l-am văzut pe Uzumaki trăgând-o de mână pe Sakura spre baie. Am aşteptat puţin, aşteptând să se întoarcă, dar minutele treceau şi niciunul nu se întorcea. Am cântărit opţiunile şi mi-am dat seama că nu aveam altceva ce să fac. Mi-am luat mâinile de pe Misa şi m-am îndreptat spre baie.

Uşa era închisă, dar puteam auzi foarte clar gemetele. Ştiind clar cine era dincolo de acea uşă, inima mea părea să se spargă în nenumărate bucăţele. Mă simţeam ca şi cum fiecare bucurie din viaţa nu existase niciodată şi că Sakura însemnase pentru mine mai mult decât un simplu capriciu. Mă simţeam trădat, nici vorbă de enervare că pierdusem împotriva lui Naruto. Nu eram nervos, eram rănit. Voiam să plec de la acea petrecere tâmpită şi să uit tot ce se întâmplase în ultimul timp. Îmi pierdusem minţile încercând să mă apropii de Sakura Haruno. Mă gândisem că era datoria mea de player să o fac a mea, dar lucrurile au degenerat.

- Opreşte-te! Stai, nu e deloc bine. Naruto, nu vreau.

Vocea feminină care se auzea din baie m-a făcut să rămân. Ce se întâmpla?

- Stai liniştită, o să fie bine. Nu-ţi fă griji. Eşti virgină, nu?

Pentru aproape un minut, nu s-a mai auzit nimic. Mă neliniştea acea linişte, oare ce se întâmplase? Nefiind capabil să mai aştept, am năvălit în baie cu gândul să îl omor pe idiotul de Uzumaki. M-aş fi aşteptat să incuie uşa, dar ce e de bine nu se comentează. Naruto o ţinea pe Sakura ţintuită de perete şi o săruta pe gât. În momentul în care m-au auzit, şi-au îndreptat privirile spre mine. L-am tras de umăr, apoi l-am lovit cu pumnul în faţă. Acesta a cazut lângă closet, dar s-a ridicat repede, încercând să mă lovească şi el. Am fost îndeajuns de rapid încât să mă feresc de lovitura lui, aşa că l-am mai lovit încă o dată. Am luat-o pe Sakura de mână şi am scos-o de acolo. Naruto probabil avea să ne urmărească şi să mă omoare în bătaie, apoi să o ia pe Sakura, dar eu nu aveam de gând să îi permit asta. Am înghiontit cel puţin trei persoane până când am reuşit să ieşim din casă. Ştiam că Misa o să fie supărată, dar zău dacă-mi păsa vreun pic.

I-am deschis portiera, iar ea a intrat în maşină fără să mai spună ceva. M-am urcat şi eu pe locul şoferului, am pornit motorul, apoi am intrat pe şosea. Habar nu aveam unde ar trebui sau ar vrea ea să o duc, dar nici nu i-am cerut părerea.

- De ce m-ai scos de acolo?

Am sesizat imediat faptul că plângea. De abia reuşise să pună întrebarea.

- Voiai să mai rămâi? Am pufnit eu.

Am privit-o, încercând să-mi dau seama de înţelesul întrebării. A negat printr-o simplă mişcare a capului. Am aşteptat să continue, lucru ce s-a întâmplat abia după câteva minute.

- Naruto mi-a spus de pariul vostru, a şoptit.

- Ce pariu?

Şi-a dat ochii peste cap.

- Cum că o să mă laşi în pace doar atunci când o să mă culc cu el. Şi învers. Dar n-am putut s-o fac, deşi îi promisesem.

Am analizat atent situaţia. Jigodia de Naruto o păcălise, astfel încât să accepte să se culce cu el. Apoi ar fi părăsit-o şi s-ar fi întors la Hinata. Cât de prost am putut să fiu! Chiar am crezut că o iubea pe Sakura şi din cauza asta a făcut toate acele lucruri, ba chiar s-a despărţit şi de iubita lui.

- Nu am făcut niciun pariu, am spus.

M-a privit surprinsă. După ce şi-a dat seama că spusesem adevărul, şi-a întors capul în partea opusă mie.

- Deci m-a minţit.

Am folosit telecomandă să deschid porţile prioprietăţii familiei mele şi am dus maşina în garaj. Sakura continua să plângă, probabil din cauza faptulul că şi-a dat seama că s-a lăsat păcălită de un idiot. Am ajutat-o să iasă de maşină şi am ţinut-o de braţ până în camera mea. Speram din tot sufletul să nu fie Itachi acasă, nu voiam ca ea să-l vadă în acea seară. Am aşezat-o încet pe pat, i-am scos pantofii, apoi am învelit-o. Ar fi fost mult mai comod să îi dau rochia jos, dar nu voiam să întrec măsura.

M-am aşezat turceşte lângă pat şi am dat drumul la televizor pe un post de muzică.

- Îţi e foame? Am întrebat-o.

Mâncarea întotdeauna ajută în situaţiile triste. De fapt, mâncarea ajută în orice fel de situaţie, bine, nu atunci când eşti obez. A negat din nou, continuând să mă privească.

- Ce? Am întrebat zâmbind. Am ceva pe faţă?

- Nu, a râs.

- Pot să... am şoptit, uitându-mă spre pat.

- Sigur.

M-am ridicat şi m-am dus să aşez pe cealalta parte a patului. Ascultând Suna no oshiro a lui Kanon Wakeshima, priveam tavanul de parcă era cel mai înteresant lucru din lumea asta. Mai nou, fredonam în minte versurile doar ca să nu mă gândesc ce i-aş putea face fetei de lângă mine în acel moment. Înainte eram un porc, acum de ce nu puteam să fiu? De ce nu cu ea? Am făcut castelul din nisip, iar apoi a fost măturat de valurile răzbunătoare.

Melodia s-a schimbat, urmând Miley Cyrus cu Wrecking bell. Am continuat să fredonez. Dar dacă aş renunţa la titlul de Asul negru, ce s-ar întâmpla? Voi fi batjocorit apoi ca mi-am lăsat titlul? Nu, nu cred. Dar Sakura m-ar accepta? Oare ajunsese să îl iubească pe Naruto? Poate din acest lucru se simţea atât de rău când a aflat că a trădat-o.

- Ştiu că tu probabil mă urăşti, dar chiar nu am vrut să ajungem la asta. Este instinctul meu, iar tu esti diferită de celelalte, aşa că nu a avut efectul aşteptat. Astăzi m-am simţit foarte rănit când am văzut că eşti in baie cu Naruto. Sakura, tu m-ai făcut să mă schimb.

Am aşteptat să gândească răspunsul şi să mi-l spună atunci când va fi pregătită. Cred că am aşteptat în jur de cinci minute, dar nimic. M-am ridicat în coate şi m-am uitat la ea. Minunat, dormea.