Asul negru

Capitolul 10

Sasuke's point of view



O ceață densă ne învăluia, agitându-ne și făcându-ne să ne întoarcem în toate părțile din dorința de a vedea ce ne amenința, ce urma să ne atace. Ne protejam reciproc spatele, cu inimile bătând nebunește, respirațiile șuierând și mâinile împreunate. Ea părea să fie o vagaboandă dintre acelea care nu ezitau înainte să-ți secționeze gâtul cu un briceag roz, dar ochii ei verzi o dădeau de gol: demonstrau că era îngrozită până peste limită. Simțeam pericolul și mă făcea să sufăr faptul că nu puteam avea grijă de ea, de acea fată cu păr roz, ochi seducători, gene lungi și pomeți ascuțiți. Am auzit-o țipând și m-am aruncat peste ea, apărând-o cu propriul trup de orice pericol ar fi putut s-o amenințe. După câteva secunde, mi-am simțit capul tras pe spate de o mână învelită într-o manușă de culoare neagră cu accente aurii și mi-am pironit privirea în cea a tipului care îmi fusese rival timp de mai mulți ani: Naruto Uzumaki. A zâmbit, înfigându-mi cuțitul pe care îl ținea în mâna stângă în stomac și determinându-mă să icnesc. Mi-am dus mână la locul dureros și aproape imediat am simțit-o plină de sânge. Am văzut-o pe Sakura cum s-a repezit spre blond și l-a lovit cu palmele, evident, nemișcându-l nici măcar un centimetru. Frate, chiar trebuia să o fi învățat să dea cu pumnul! Apoi idiotul a împins-o ca și cum ar fi fost doar un gândac care îl sâcâia. Cu tot cu rana din abdomen am încercat să mă ridic, dar abia atunci am observat că mâinile mele erau prinse în lanțuri, iar eu eram incapabil să mă mișc și totuși, încercam din răsputeri să scap.

- Întotdeauna la fel de impulsiv și idiot. Nu te vei schimba niciodată, nu, Sasuke? Zise el, enervându-mă și mai tare. Meriți tot ce vei vedea.

M-am încruntat, întrebându-mă ce avea de gând să facă, iar tipul mi-a făcut semn spre Sakura, lămurindu-mă. Nu, nu, nu, nu ea, te rog. Am încercat să-mi compun o expresie indiferentă, neimpresionată, iar el a zâmbit, privind în ochii ei speriați. A luat-o la fugă, dar știam deja că avea s-o prindă. Totuși, i-a lăsat un avans de cațiva zeci de metri, apoi a alergat spre ea. Fugi, Sakura, mai repede. Hai, iubito, știu că poți. Însă, de fapt, n-a putut. A prins-o aproape imediat, rânjind ca un nenorocit ce era în timp ce ea țipa și încerca să se smulgă din brațele lui. A pus-o pe umeri ca pe un copil de șapte ani, apoi peste câteva zeci de secunde când au ajuns la vreo trei metri de mine, a așezat-o pe pământ. Abia atunci observasem că eram într-un fel de pustietate, pe un drum neasfaltat, înconjurați de lanuri de grâu pe care le puteam vedea datorită ceții care între timp se disipase.

- Degeaba încerci, Naruto. Nu-mi pasa de ea. Nu mi-a păsat niciodată. Am vrut doar să mă culc cu ea și nimic mai mult, spun eu cu voce rece și puțin încordată.

- Atunci n-o să-ți pese dacă îi fac și eu ceea ce aproape i-ai făcut tu, a rânjit el.

În același moment, i-a smuls Sakurei jacheta de culoare roșie, aruncând-o apoi pe jos, stârnind un nor de praf. Am strâns din măsele și am realizat că era o prostie să pretind că nu-mi pasă de soarta ei, în timp ce nenorocitul o viola. Mi-am încordat cu putere brațele și am încercat să scap de strânsoarea care mi le ținea blocate spre spate. N-am reușit, normal, doar mi-am cauzat o durere puternică de mușchi și mai mult sânge care țâșnea din rana făcută de Naruto. Totuși, încercam din răsputeri să o ajut, să n-o fac să treacă prin așa ceva, să-mi șterg cumva din memorie faptul că și eu încercasem să-i fac rău, încât eram în stare să-mi smulg mâinile doar ca să-l îndepărtez pe idiot de pe ea. Fata se agita continuu, privindu-l pe Naruto în ochi și rugându-l să nu-i facă asta, dar ticălosul nici nu voia să audă. A plesnit-o atât de tare încât a căzut în fund, iar el s-a urcat peste ea, desfăcându-i bluza, mângâindu-i abdomenul, sânii, brațele. Sakura se împotrivea, chiar dacă toți trei știam că nu avea să scape de data asta. Totul era împotriva ei și a mea. Nu puteam să fac nimic ca să evit să-i fie cauzată o asemenea durere, dar trebuia să o și privesc în timp ce i se întâmpla. Am remarcat cum Naruto și-a rupt propriul tricou de un turcoaz marin, apoi i-a dat jos fetei blugii pe care îi purta. A privit-o în ochi și i-a dat altă palmă încât a făcut-o să se rostogolească în direcția mea. Fata s-a ridicat aproape imediat și a alergat cei câțiva pași care ne mai despărțeau, încleștându-și mâinile de jacheta mea. Am privit-o șocat în ochii verzi, resemnați, în care vedeam o maturitate pe care n-o mai zărisem înainte și am rostit îndurerat:

- Sakura, îmi pare atât de...

- Aș fi vrut să fi fost tu primul, rostește ea, întrerupându-mă.

Apoi Naruto o smulge de lângă mine, aruncând-o pe jos și poziționându-se între picioarele ei. Ea mă privea cu lacrimile scurgându-i-se pe obraji și zâmbea, încercând să mă determine să fac la fel, însă nu puteam să-i fac pe plac. Nu când dintr-o singură mișcare rapidă și puternică, Naruto Uzumaki a dezvirginat-o, făcând-o să țipe din cauza faptului că nu fusese suficient de relaxată. Cu lacrimi în ochi, am țipat și eu, un sunet atât de încărcat de durere încât părea inuman, demonstrându-i astfel că eram alături de ea chiar și atunci când nu o puteam atinge.

Am simțit cum niște mâini micuțe mă zdruncinau și m-am trezit privind direct în ochii mari și verzi ai Sakurei. Pentru o clipă m-am temut că totul fusese adevărat, dar fata a rostit:

- Ai avut un coșmar, ai țipat, iar eu te-am trezit. Ești bine? m-a întrebat cu teamă în glas.

M-am repezit la ea, îmbrățișând-o și trântind-o pe spate printre așternuturile patului meu, iar a încercat să mă oprească spunându-mi că încă nu e pregătită să facă s*x.

- Nu vreau să te fac să te culci cu mine, Sakura. Vreau doar să te țin în brațe, am spus cu capul învăluit în părul ei mătăsos și cu miros fructat.

N-a mai spus nimic, doar și-a înfășurat brațele în jurul umerilor mei, iar eu i-am simțit inima bătându-i din ce în ce mai tare. Am zâmbit cu gura până la urechi, fericit la gândul că îi provocam o asemenea reacție. Eram convins că mă place, chiar daca ea nu o accepta sau nu o știa încă.

- Ți-e frică de mine, Sakura? Am întrebat-o, totuși.

- Uneori, dar acum nu, mi-a răspuns ea sincer, zâmbindu-mi.

I-am zâmbit imediat înapoi, șocat de puterea pe care ea o deținea asupra mea și nici măcar nu-și dădea seama, apoi mi-am pus capul în scobitura gâtului ei și i-am inspirat parfumul ca un nebun. Am strâns-o în brațe, încercând parcă să o fac una cu mine, să o am în suflet mereu, oriunde m-aș duce.

- Nu pot să respir, mi-a zis, râzând.

Mi-am cerut scuze și mi-am slăbit strânsoarea, nedorind să o mai rănesc în vreun fel.

- N-am zis că nu-mi place, a continuat, determinându-ne pe amândoi să izbucnim în râs.

- Sakura, în legătură cu noaptea aia..îmi pare sincer rău. Nu vreau să-ți mai fac rău niciodată. Am fost egoist, nu m-am gândit la cum te-am făcut să te simți nici măcar o secundă, i-am spus, plecând privirea.

- Am doar o întrebare.. Dacă n-ar fi intrat Naruto, te-ai fi oprit? M-a întrebat, cu ochii sclipind de speranță.

Am tăcut pentru că știam că nici pentru zece ani de pușcărie nu m-as fi oprit, apoi am privit-o în ochii plini de o dezamăgire pe care nu reușea să o ascundă.

- Lovește-mă, Sakura.

N-a vrut, desigur. După alte câteva contraziceri, mi-a dat o palmă în umăr pe care abia am simțit-o.

- Nu așa. Cu pumnul, păpușă. În față.

I-am luat mâna și i-am arătat cum trebuia să lovească, cu degetul mare băgat în pumn pentru a nu și-l rupe. Odată tehnica învățată, a încercat din nou, dar la forța ei, nici nu a trebuit să-mi încordez maxilarul. N-ar putea să-l doboare pe Naruto nici măcar cu o sută de lovituri.

- Fir-ar! Avem mult de muncă. Hai la duș și apoi începem.

- Nu fac duș cu tine, zise ea, indignată.

Am râs, privind-o fix și am observat că așternuturile mele care aveau culoarea verde pal îi scoteau în evidență ochii. Nu voiam să le mai schimb prea curând. O voiam lângă mine, în patul acela, mult timp de atunci înainte.

- Nici nu sugeram asta. Îți voi aduce câteva haine noi din rezerva maică-mii, o placă de par și ce naiba mai vrei pe care ți le voi lăsa la ușă, în timp ce tu vei face duș în baia mea. S-a făcut? Întreb eu prefăcându-mă că scuip pe mână așa cum se făcea în antichitate pentru încheierea pacturilor.

A aprobat scârbită, dar nu mi-a întins mâna. M-am dus în camera de oaspeți, am verificat cele câteva zeci de haine noi și am ales vreo patru ținute care credeam că i s-ar fi potrivit Sakurei, am luat din baie mai mult de o duzină de tuburi și alte chestii pe care credeam eu că le foloseau femeile, apoi placa, ondulatorul și alte accesorii de păr. Am încercat să le iau pe toate odată ca să nu ma mai întorc, desigur și am ajuns să arat ca un idiot cu o grămadă de lucruri pentru femei când m-am întâlnit cu tâmpitul de frate-miu.

- Uuu, temutul As negru plătește o tâ*fă cu haine și cosmetice ca să i-o pună. Chiar așa de rău îți merge, frățioare? Pot să-ți dau eu o fată de la mine, dacă vrei.

- Du-te dracu, Itachi! Și nu îndrăzni să te mai iei de ea pentru că îți voi rupe capul în secunda doi.

A râs: un sunet cristalin și limpede după care știam că tipele erau înnebunite, dar eu îl găseam doar excesiv de enervant.

- Nu mă amenința, frățioare. Ia-ți grămada de chiloți cu danteluță și dispari de aici. Ai uitat cine te-a învățat tot ce știi. Nu da fratele pentru o tipă căreia probabil că nu-i lipsește mult și pleacă acasă la altul, spuse el, îndepărtându-se enervat.

Am strâns din măsele, am mers în camera mea și i-am lăsat hainele Sakurei la ușa băii, urmând apoi să încui ușa de la dormitor în eventualitatea în care tâmpitul de frate-miu ar vrea să-i facă vreo vizită. Am mers în baia din camera de oaspeți și mi-am făcut duș, relaxându-mă și uitând de Itachi, de orice altceva cu excepția Sakurei. Am zâmbit ca un idiot în timp ce lăsam apa fierbinte să-mi spele mai mult sufletul decât corpul și m-am gândit la nenumăratele atitudini pe care le adopta mica mea protejată: uneori era încrezută și rea, alteori vulnerabilă și tristă, doar ca după să fie optimistă și zâmbitoare. Era atât de șocant să o văd cum trece prin toate aceste stări fără să încerce să respingă vreun sentiment. Ea le îmbrățișa, chiar și durerii îi permitea să o consume, o simțea până în adâncul sufletului și cu inima împăcată. Chiar dacă nu mergea în cluburi, nu se îmbăta sau droga în fiecare week-end, nu facea s*x cu fiecare tip care îi plăcea, își trăia viața mult mai mult decât cei care făceau toate astea. Era plină de iubire, avidă după sentimente, după trăiri, fie ele bune sau rele, le savura clipă de clipă. Mi-am spălat capul și corpul, gândindu-mă la cât de complexă putea să fie această fată, apoi m-am îmbrăcat, ieșind din duș și observând, la scurt timp, ca terminasem înaintea ei. Am descuiat ușa, m-am aruncat pe pat și am pornit televizorul, mutând canalele unul după celălalt, prea nerăbdător ca ea să iasă și să-mi mai spună câteva cuvinte, indiferent dacă frumoase sau peste măsură de dure. Când în sfârșit am văzut ușa băii deschizându-se am rămas cu gura căscată. Purta un tricou roșu aprins care îi contura frumos decolteul în formă de inimă, blugii erau de culoare albastră și puțin prea scurți pentru gustul ei, astfel că erau mult mai ridicați decât trebuia și îi lăsau la vedere o parte din fundul ei superb. Pe deasupra purta o camașă de a mea în carouri, iar părul îi atârna buclat pe umărul drept.

- Ești superbă, i-am zis.

- Ești un nenorocit, a rostit în același timp. Mi-ai adus hainele astea minuscule - cu care refuz să rămân îmbrăcată în fața ta- așa că ți-am luat o camașă din dulap.

- Păpușică, dacă nu vrei să stai îmbracată așa în fața mea, dezbracă-te. Nu mă supăr, am spus cu un zâmbet pervers.

M-a lovit sau mai exact, a încercat să mă lovească în piept, dar a eșuat lamentabil pentru ca i-am parat lovitura și i-am sucit brațul la spate, toate astea în mai puțin de o secundă, cu o singură mână. Recunoscându-se învinsă, m-a făcut nenorocit și a ieșit din dormitor.

- Unde te duci? Am întrebat-o, mai mult decât enervat de gândul ca ea ar vrea să plece.

- La bucătărie. Mi-e foame, spune, făcându-mi semn să o urmez de parcă ea era gazda și nu eu.

Am zâmbit atât de tare încât mă dureau fălcile, apoi am mers după ea în speranța că ea urma să pregătească micul-dejun. Ajuns în bucătărie, am zărit-o așezată la masă, studiindu-mi pachetul de țigări.

- Fumezi? M-a întrebat.

- Ocazional.

A aprobat și l-a împins departe de ea, aruncându-i o ultimă privire de parcă ar tenta-o. Am mijit ochii. Era foarte suspect faptul că începeam să întrevăd fata rea din ea și baiatul bun din mine, dar speram să iasă ceva bun din asta care o implica pe ea iubindu-mă și pe mine urcat peste ea.

- Gătești? Am întrebat-o, rânjind.

- Doar pentru tipii cu care mă culc, zise ea sec.

- Dar nu te-ai culcat cu nimeni, rostesc, puțin contrariat.

- Exact.

Am izbucnit în râs în același moment în care ea a început să zâmbească, dându-și seama de conversația încordată pe care o aveam, deși ea dormise în brațele mele azi-noapte. Am deschis frigiderul, am scos toate mâncărurile pe care le aveam în el și le-am pus pe rând la încălzit. După ce am terminat, i-am aranjat masa micuței leneșe, arătându-i fiecare fel de mâncare printr-o mișcare pompoasă a mâinii.

- Macaroane cu brânză pentru cea mai sexy leneșă, pui la cuptor pentru domnișoara Nu-m-am-culcat-cu-tine-nu-ti-fac-mancare și raviolli cu ciuperci, deși ultimul e făcut de o fană de-a lui Itachi deci te sfătuiesc să treci peste. Friptură cu cartofi și pizza congelată, iar la desert înghețată de ciocolată sau Sasuke cel sexy.

- Dă-mi pizza aia! Numai mâncare sănătoasă în casa asta. Nu sunteți băieți sau ce?

- Doar pentru ca ne place să mâncăm sănătos nu înseamnă că nu suntem băieți, rostesc eu indignat, aruncând cu o ciupercă în ea.

- În locul tău n-aș face asta, mi-a zis, amenințător, iar eu am zâmbit.

- Te provoc, păpușă. Fii rea!

A luat o bucată de șuncă presată de pe felia ei cu pizza și mi-a aruncat-o în față. Desigur că nici eu nu mă lăsam mai prejos. Am luat o mână de macaroane și i le-am aruncat în păr, ele rămânând agățate acolo. Am râs în timp ce Sakura a luat o grămadă de cartofi și a încercat să îmi nimerească pieptul cu ei, dar m-am ferit, luând o portocală și lovind-o cu ea în cap.

Imediat după, a scâncit, și-a dus mâna la cap, locul dureros și a frecat ușor, deși continua să scâncească. Părea un cățeluș rănit, așa de drăguță cu părul ei buclat și mâna micuță, frecându-și capul în speranța că durerea se va micșora. Mi-am cerut scuze, m-am aplecat spre ea și i-am întins o mână ca s-o ajut să se ridice. Însă, ea mi-a lovit piciorul drept cu al său și apoi m-a tras spre ea, dezechilibrându-mă și aruncându-mă pe jos. S-a ridicat într-o secundă, a luat cutia de înghețată și mi-a aruncat-o pe față. Agilitate, asta e de bine. Îi va fi de folos. Mi-am îndepărtat tortul de vanilie de pe față și am privit-o amenințător în timp ce ea ținea de masă, cutremurându-se de râs.

- Te-am păcălit, idiotule, mi-a spus ea printre hohotele de râs, apoi a ridicat capul spre mine și a înlemnit.

Îmi ștersesem fața cu unul din prosoapele albe, pufoase care îi plăceau atât de mult lui Itachi și o priveam cu cea mai amenințătoare privire a mea. Cu ochii negri ușor mijiți, cu fălcile încordate și respirând aproape controlat pe nas, eram asemuit cu un pitbull, așa mi se spusese de mai multe ori, iar eu râdeam de fiecare dată. Am văzut bărbați, profesori, polițiști dând înapoi în fața privirii acesteia de nebun, la care adăugam de cele mai multe ori, un pistol, un cuțit sau orice armă cu care puteam ucide.

Sakura s-a îndreptat de spate, a ridicat bărbia în semn de mândrie, dar deși încerca să-și stăpânească reacțiile, s-a dat puțin câte puțin în spate, lipindu-se de masă, din cauza faptului că și eu veneam spre ea lent, intimidând-o. I-am prins bărbia cu o mână, determinând-o să își plece capul, deoarece nu puteam suporta gestul acela de nesupunere pe care majoritatea femeilor îl foloseau. Cu surprindere și o oarecare durere venită din adâncul pieptului, am observat că mâinile îi tremurau pe fața de masă albă, demonstrând cât de frică îi era într-adevăr de mine. Uram asta, așa că m-am aplecat și am sărutat-o ușor, blând, privind-o în ochii verzi dominați de o teamă pe care nu reușea să o ascundă. Apoi am început să râd ca un nenorocit, conștient că mă va urî pentru ca am speriat-o în halul acela, dar neputând să mă abțin să nu râd de la cum o păcălisem, iar ea mă crezuse atât de ușor.

- Nenorocitule, m-ai speriat! țipă ea, indignată.

- Da, asta era și ideea. Și tu m-ai speriat, așa că suntem chit.

A rânjit și m-a prins de tricou, urcându-se cu fundul pe masă și trăgându-mă spre ea. Am privit-o surprins și suspicios din cauza faptului că ea demonstra că voia să o ating, să o sărut, apoi am ridicat din umeri mental, nepăsându-mi din ce motiv ea mă lăsa să-mi plimb mâinile pe corpul ei. I-am mângâiat coapsa, strângând ușor și ridicând-o spre mine, în timp ce ea îmi zgâria ușor spatele cu unghiile mari și colorate în albastru. Am sărutat-o, limba ei împletindu-se cu a mea atât de senzual încât îmi dădea fiori pe șira spinării, mâinile ei mângâindu-mi ușor umerii și făcându-mi pielea să ardă oriunde mă atingea. A râs, apoi și-a dat tricoul roșu jos, scoțând la iveală o lenjerie de aceeasi culoare și lăsându-mă să o dezbrac ușor și de blugii mult prea strâmți. Mi-am scos rapid tricoul și am întins-o pe Sakura pe masă, mângâindu-i în continuare corpul.

- Ușurel, Asule. Nu te entuziasma. Am făcut asta doar ca să-ți demonstrez că mă vrei, dar mă vei avea atunci când și dacă vreau eu, mi-a zis ea rece, în timp ce se ridica de pe masă, rămânând în fund pe ea la fel ca înainte.

M-am încruntat, enervat și am întrebat-o, mângâindu-i partea interioară a piciorului în același timp:

- Vrei să spui că nu-ți place, nu vrei să mă ai? Crezi că dacă mă îndepărtez acum nu vei fi la fel de înfierbântată și iritată ca după faza din iaz? o provoc eu cu glas suav, în timp ce mâinile mele testau teritoriul trecând ușor peste banda din dantela de la chiloți și înapoi pe abdomenul și picioarele ei.

Și-a mușcat buza, încercând să nu geamă, iar eu i-am zâmbit, demonstrând că am câștigat la propriul ei joc. A pus ușor mâinile înapoi pe umerii mei, hotărâtă să-mi dea ce îmi doresc. Am zâmbit și i-am mângâiat fundul, zăbovind câteva secunde cu mâna peste dantela chiloților ei, trăgând ușor de ea și imaginându-mi cât de ușor aș fi putut s-o rup și apoi să o fac pe nemernica asta să fie a mea. Însă, nu voiam să-i dau impresia că mă poate controla în vreun fel, mai ales prin s*x, așa că am continuat să o mângâi până când ea și-a dat capul pe spate, cu gura ușor deschisă, pradă satisfacției pe care palma mea pe corpul ei i-o creea. Atunci am întins mâna spre cutia de lapte pe care o scosesem din frigider mai devreme, am deschis-o rapid și i-am turnat un sfert din conținut în chiloții aceia cu care ea credea că mă putea înnebuni. A țipat, ridicându-și capul spre mine și privindu-mă șocată, apoi m-a înjurat și mi-a luat cămașa de pe jos, înfășurându-se în ea.

- Scuză-mă. Mi s-a părut că erai prea fierbinte și am zis să te răcoresc, să te trezesc la realitate, i-am zis zâmbindu-i fals.

- Ești cel mai nenorocit tip pe care l-am cunoscut vreodată, mi-a zis enervată mai mult pe ea însăși decât pe mine.

- Și cel mai nobil. M-am oprit. Altul te-ar fi scăpat de chiloții aia într-o secundă și ți-ar fi făcut felul nepăsându-i că te trateaza ca o tâ*fă când tu de fapt, ești departe de a fi una, i-am zis pe un ton plat.

N-a apucat să mai răspundă pentru că Itachi a intrat în bucătărie fluierând la vederea picioarelor Sakurei.

- Măi, măi, dar alea sunt niște piciorușe pe cinste! Bravo, frățioare, mi-a zis el rânjindu-mi pervers.

- Cară-te, i-am ordonat, așezându-mă în fața Sakurei ca el să nu o mai vadă.

- Haide, mă, nu strica toată distracția. E doar o fata, ce naiba! Ia zi, iubito, nu vrei să o punem și noi de o tăvăleală? i-a spus Sakurei, făcându-i cu ochiul.

M-am înfipt în el, cu pumnii pregățiti pentru a-i muta fața la spate, dar el cunoscându-mi caracterul impulsiv s-a ferit, trântindu-mă pe jos și urcându-se peste mine. Mi-a dat un pumn, iar eu am strâns din măsele rapid, încercând să-l dau jos de pe mine și să-i sparg capul. N-am reușit, evident, pentru că el mă învățase să mă bat și astfel, îmi știa toate mișcările. După alți câțiva pumni luați, am realizat că îmi trebuie o tehnică nouă sau o distragere. În același moment, am auzit-o pe Sakura strigând cu glasul răgușit de pasiune:

- Hei, Itachi. Privește-mă.

Surprins de tonul vocii sale, s-a uitat la ea, lăsând garda jos când a văzut cum nemernica și-a deschis cămașa, arătându-i fratelui meu mai mare corpul ei superb și implicit, chiloții uzi care erau atât de lipiți de ea că păreau o a doua piele. Am înjurat în gând, promițând că o s-o ucid sau o să-i mulțumesc mai târziu și am profitat de slăbiciunea fratelui meu, răsucindu-l și lovindu-l în față și în abdomen. După ce am considerat că îl făcusem să plătească pentru faptul că fusese nenorocit cu Sakura și că o văzuse aproape dezbracată, ceea ce nu era vina lui, dar tot a plătit pentru ea, m-am ridicat de pe el și l-am lasăt pe podeaua bucătăriei mai mult leșinat decât conștient.

- Ce a fost în capul tău? Am întrebat-o, închizând ușa de la dormitorul meu, imediat după ce o băgasem pe nemernică înauntru.

- Scuză-mă că l-am distras pe fratele tău mai mare ca să nu-ți rupă capul mai rău, mi-a zis ea indignată.

- Puteai să o faci și în alt fel, Sakura, nu să-l lași să te vadă dezbrăcată!

M-a ignorat, îndepărtându-mi cuvintele cu un gest al mâinii, și-a luat hainele și s-a dus în dormitor. Am remarcat cât de supărată era și am urmat-o, oftând. Când am intrat, se dezbracase de cămașa mea și era doar în lenjeria aceea roșie, dar nu am observat fundul ei superb, nici sânii perfecți, ci faptul că plângea. Am îmbrățișat-o din spate, sărutându-i umărul și rugând-o fără cuvinte să nu mai plângă.

- Nu, lasă-mă, mi-a zis ea, întorcându-se cu fața la mine. În șaisprezece ani n-am lăsat niciun băiat să mă vadă dezbrăcată, iar acum în câteva săptămâni, doi tipi m-au văzut și culmea, mai sunt și frați!

- Privește partea bună a lucrurilor: încă ești virgină.

A oftat, apoi m-a lăsat să o iau din nou în brațe și să o așez în pat. Am ținut-o în brațe a plâns pentru cât de mult credea ea că s-a schimbat, sărutând-o pe frunte ocazional și mângâindu-i spatele. Când a terminat, mi-a zis că vrea să meargă acasă, iar eu m-am oferit s-o duc, însă m-a refuzat, spunându-mi că o chemase deja pe Ino care aștepta în fața casei.

- De ce ai chemat-o pe ea? Aș fi putut să te duc eu, am zis trist.

- Am nevoie de o prietenă acum, iar tu mă seduci și mă abandonezi, mi-a zâmbit.

- Normal că ai nevoie de o prietenă, altfel cui i-ai spune tot ce am făcut noi azi și ieri pe aici?

N-a răspuns, în schimb zâmbetul i s-a lărgit și l-am putut vedea chiar și în ochii ei puțin tulburi din cauza faptului că plânsese.

- Și, păpușă, data viitoare, n-o sa te mai abandonez, îi zic, pervers. Data viitoare îți voi da tot ce ai nevoie. Mâine la 8? Am întrebat-o, încercând să o conving să iasă cu mine.

- S-a făcut, Asule. Ne vedem mâine, mi-a spus, apoi m-a sărutat.

A ieșit, iar eu am rămas rezemat de ușă ca un tâmpit, privindu-l pe fratimiu care începea să-și revină de la bătaia de mai devreme. Doamne, fata asta mă ucide.