Asul negru

Capitolul 1

                                ,,Teenagers complain there's nothing to do, then stay out all night doing it."





Sakura's point of view


Mergeam plictisita in acelasi spatiu in care am mai pasit de milioane de ori inainte. Priveam cum ura, indiferenta, marsavia au ramas la fel. Nu era nicio diferenta. Adolescentele te priveau cu dezgust pentru ca nu erai de-a lor, pentru ca erai diferita. Tipii nici nu te observau, deoarece fusta ta avea mai mult decat cativa centimetri. Erai invizibila in aceasta lume oribila si meschina. In propriul tau liceu, erai un nimeni.
Nu era nimeni cu care sa te fi putut intelege prea bine si sa fii sigur ca asta va dura. Nimanui nu-i pasa de prietenie, toti erau egoisti, se gandeau doar la propriul interes. In opinia lor, daca era posibil ca toti ceilalti sa ramana repetenti, asta ar fi fost perfect. Dar evident, nu se putea intampla asta din moment ce toti isi doreau acelasi lucru. Dar ei nu vor intelege niciodata ca a fi destept nu depinde de cat de prosti sunt ceilalti, mintile lor nu puteau percepe asa ceva.

Imediat ce am ajuns la semaforul din fata liceului, am putut observa coada interminabila de elevi ce isi asteptau randul sa intre in liceu. Cand am vazut ca nimeni nu progresa, un singur lucru mi-a venit in minte: control de uniforma. Se putea observa cum adolescentele isi luau fusta de uniforma peste colantii negri care erau la moda si astfel pareau niste eleve model. Ma dezgusta total cand vedeam ipocrizia cu care treceau pe langa profesorul de serviciu, iar dupa ce erau sigure ca niciun cadru didactic nu le putea vedea, isi dadeau fusta jos si isi continuau drumul spre sala de clasa.

Ma indreptam spre laboratorul de chimie,caci acolo invatam inca din clasa a noua, iar in timp ce traversam marele hol al liceului nostru, auzeam tot felul de susoteli cu privire la acelasi subiect: petrecerea Hinatei din seara aceasta. Nu am fost invitata, nici nu ma asteptam la altceva. Intotdeauna am fost invizibila pentru toti cei din liceu, pana si tocilarul de Sai era invitat din cand in cand. Cred ca majoritatea persoanelor din liceu nici nu imi stiau numele. Nu eram deloc afectata de acest lucru, de la inceput am vrut sa trec neobservata in toti cei patru ani de liceu, nu-mi doream sa fiu in centrul atentiei.

In momentul in care am ajuns in fata laboratorului, am avut o tentativa de a ma intoarce acasa. Prima ora aveam chimie, materia pe care o detestam cel mai mult. Nu am suportat niciodata aceasta ora atat din cauza cunostintelor pe care nu voiam sa le asimilez, cat si din vina profesorului. In momentul in care te scotea la tabla, nu stiai ce sa mai faci, singurul lucru pe care il vedeai erau dintii lui ingalbeniti ce rosteau cuvinte pline de sarcasm. Am inghitit in sec si am intrat in sala de clasa. Am fost surprinsa sa imi vad toti colegii prezenti la o astfel de ora, de obicei, chiulul este activitatea lor favorita. Mi-am tarat picioarele pana in ultima banca, langa prietena mea cea mai buna, Ino. Nu am apucat sa ii adresez nici macar un cuvant pentru ca in clasa intra profesorul de chimie. Ne-a salutat dezgustat, dovedind cat de mult ne placea, apoi si-a pus servieta invechita pe catedra. Din aceasta a scos o batista oribila si a inceput sa-si stearga nasul, in timp ce eu gandeam „Batista? Serios? Cine mai foloseste batista in zilele noastre? Exista servetele!". Mi-am dat ochii peste cap, zeflemitor, apoi am privit fix in ochii profesorului care nu prea ma avea la inima. A zambit usor si nerusinat in timp ce striga:
- Haruno, la tabla!

Am urmarit scarbita si enervata cum toti colegii mei minunati s-au intors si ma priveau cu ochi mari si speriati. Din moment ce bancile erau de trei persoane le-am rugat pe Ino si Temari sa se dea la o parte, ele ascultandu-mi cerinta. Am mers intr-un sictir teribil pana la tabla, mi-am pus mainile in solduri si am asteptat ca nemernicul sa inceapa cu aplicatiile la care nimeni nu avea raspuns si cu remarcile lui ironice si nerusinate. Dupa ce mi-a dat datele problemei, am izbucnit in ras ca o nebuna si l-am intrebat:
- Vorbiti serios? Nici macar nu ne-ati predat asa ceva!
A zambit malefic, iar ochii sai m-au masurat din cap pana in picioare. Am crezut ca o sa vomit in scurt timp, dar m-am tinut tare si i-am sustinut privirea.
- Stiu, Haruno. Tocmai de asta o sa-ti predau aceasta lectie azi. Dar folosind cunostintele anterioare, vei rezolva jumatate din problema.

Dupa cateva minute in care eu stateam si ma holbam la tabla, proful ma fixa cu privirea, iar ceilalti din clasa se rugau sa scriu naibi ceva ca sa nu primim lucrare fulger, cadrul didactic m-a trimis inapoi in banca, bineinteles, nu inainte de a face o remarca enervanta:
- Gata, du-te in banca! Se vede ca n-ai trecut pe la orele mele decat ocazional. Profesorii tai din generala dormeau la ore sau tu iti faceai de cap pe afara?
L-am privit cu scarba, apoi m-am intors si am plecat spre banca mea. A inceput sa predea in disperare, desi nimeni nu era atent si nici nu intentiona sa invete ceva in acea ora. Eu desenam pe caiet diferite forme fara vreun inteles anume, Ino asculta muzica la casti, Temari scria mesaje continuu, iar ceilalti elevi ne sustineau puternic: Hiro se bătea cu Ren, Shiki facea avioane de hartie, urmand sa le arunce prin toata clasa, Aya dormea linistita, Midori se machia de zor, in timp ce restul colegilor isi gaseau care mai care activitati de realizat, in afara ascultarii profesorului.
- Prezenta moleculei triple in molecula de acetilena determina acesteia o reactivitate chimica puternica. Cele mai intalnite reactii la care participa acetilena sunt reactiile de aditie.. De ce nu sunteti atenti? Ati aflat si voi de micul incident din baie?
Noi il priveam uimiti si curiosi, deoarece niciunul n-aveam nici cea mai vaga idee despre ce vorbea. L-am rugat sa ne explice, iar aceasta s-a conformat:
- Profesorul de serviciu a surprins inaintea inceperii cursurilor, doi elevi ce erau in mijlocul unei partide in baia fetelor. Este vorba despre Uchiha Sasuke din clasa a XII-a H si Saki Makino de la a IX-a A.

Când l-am auzit pe Domnul Stie-Tot folosind cuvantul „partida" am inceput cu totii sa radem, insa din momentul in care rostise numele celui mai temut tip din scoala, toata clasa a amutit. Tuturor le era frica de el, probabil din cauza faptului ca nu se dadea inlaturi de la nicio „infractiune", calca pe cadavre pentru a ajunge unde isi dorea. Nu conta cine era ranit, el era doar pentru propria persoana, niciodata pentru altii. Toti il urau, dar nimeni nu avea tupeul sa i-o spuna in fata. Atunci cand trecea pe hol, nimeni nu-l barfea, numai in clipa in care tipul ajungea la o distanta considerabila. Era imprevizibil, nu-ti puteai da seama ce avea sa faca, sa zica, pe cine mai avea de gand sa raneasca. Nici macar profesorii nu il sanctionau, ii jucau jocul, ii faceau pe plac. Era genul de tip cu care nimeni nu indraznea sa se puna, deoarece mereu luau bataie, erau umiliti in fata tuturor. A doua zi toata lumea vorbea despre cat de violent reactionase Sasuke, ajungeau pana acolo incat puneau pariuri cine avea sa fie urmatoarea victima, insa cand Uchiha trecea prin apropiere toti se indepartau ascunzandu-si fata, desi fiecare dintre ei stia ca brunetul ii putea afla identitatea fara nicio problema. Era crud, indiferent si agresiv. Te intimidau mai ales ochii lui de culoare inchisa, care te priveau fara nicio jena. Manipula diferiti elevi pentru a-si atinge scopurile. Nu era deloc bine sa te fii aflat in vizorul acestui baiat. Era de rau, aveai sentinta la o moarte atat sociala, cat si fizica, semnata cu litere mari, negre si elegante.

Intelegandu-ne teama, profesorul si-a continuat ora, iar noi ii ascultam balmajelile despre reactiile de aditie, insa tot nu le puteam intelege. Brusc, desenatul nu mai parea atat de atractiv, eram prea pierduta in ganduri. „Oare Asul negru chiar voia sa fie prins in fapt sau a dat chix? Este ceva de laudat sa fii prins intre picioarele unei boboace chiar in liceul in care inveti si eu nu stiam? Oricum Uchiha era respectat, nu mai trebuia sa se laude cu nimic. Este oare posibil ca acel tip sa fi dat gres?" Clopotelul m-a speriat temeinic în momentul în care a anuntat sfarsitul orei. Profesorul si-a luat servieta si a parasit clasa la fel de bucuros sa scape de noi cum eram si noi sa-l vedem plecand.

Cam pe la jumatatea zilei, o vazusem pe Ino cum alerga foarte entuziasmata spre mine, urmand sa ma zguduie de parca venise un cutremur. Am fixat-o amenintator cu privirea pana ce mezina Uzumaki a incetat sa ma mai „agreseze". Si-a cerut scuze și mi-a comunicat sursa fericirii sale:
- Naruto ne-a invitat la petrecerea Hinatei. Nu stiu daca iti mai amintesti, insa ei doi formeaza un cuplu de ceva vreme. Vom merge la o petrecere pe cinste si vom dansa cu cei mai tari tipi din liceu. Nu e minunat?
Mi-am dat ochii peste cap. Cum puteam sa nu-mi amintesc cand vorbeam despre cea mai populara fata din scoala si de iubitul ei care se intampla sa fie fratele mai mare al lui Ino? Am zambit. Prietena mea cea mai buna avea un fel de obsesie pentru seniorii acestui liceu. Ii pareau superbi si maturi, din moment ce ei erau in ultimul an, iar noi in antepenultimul. Blonda deja incepuse sa-si faca griji in privinta hainelor, a machiajului si parului. Tipic ei. Eu voiam sa merg doar ca sa fac un mic studiu de caz asupra modului in care marea majoritate a liceului nostru isi petrecea timpul liber. Dupa ce am aranjat o sedinta de cumparaturi imediat dupa scoala, am mers la ora de matematica. Yach! Amandoua uram matematica, desi Ino se pricepea la aceasta materie mult mai bine decat o faceam eu. Ea reusea sa ia un sapte pe merit, pe cand eu impuscam aceeasi nota in mare parte datorita ei. In schimb, eu le aveam cu literatura. Profesoara de japoneza era incantata de acest atuu al meu, asa ca ma punea mereu sa raspund la cele mai grele intrebari. Si eu raspundeam cu placere! Ma aflam la inaltimea standardelor sale, astfel ca aveam mari sanse ca anul acesta sa-mi iasa media maxima la materia mea preferata. Aici eu o ajutam pe Ino, deoarece ea ura japoneza si nici nu incerca prea tare sa progreseze. Ne ajutam reciproc in orice situatie, eram unite si nimeni n-a putut intra intre noi oricat si-a dorit acest lucru. Nu eram cele mai bune prietene, eram ca doua surori. Ea era adanc infipta la mine in piept si nu credeam ca acest lucru se va schimba prea curand.

Dupa terminarea orelor, am iesit la cumparaturi, apeland la cardurile pe care parintii nostri ni le umpleau lunar. Am mers mult, prin fiecare magazin din oras, iar dupa ce am fost de parere ca vom arata magnific am mers la ea acasa pentru a ne pregati impreuna. Mi-am facut o baie lunga, in timp ce ea pregatea masa, apoi prietena mea mi-a luat locul la baie pe cand eu devastam o mare parte din mancare. Ne-am pus halate mari, pufoase si am asteptat coafezele si cosmeticienele chemate pentru a ne ajuta sa aratam cat mai fermecator cu putinta. Dupa ce acestea si-au terminat treaba ne-am finisat pregatirea pentru marea distractie.

Am privit-o pe Ino si am ramas cu gura cascata. La propriu. Era superba! Rochia neagra si mulata ii evidentia formele, iar floarea de un albastru intens ce era brodata in apropierea umarului stang, se asorta cu ochii prietenei mele. Purta pantofi de un albastru electric si bijuterii in aceeasi culoare. Machiajul continea si el bleu, pe langa conturul negru care dadea eleganta tinutei. Parul era putin ondulat la varfuri si ii cadea in valuri pe spate, ceea ce o facea sa para extrem de matura si sofisticata.
Apoi mi-am vazut reflexia in oglinda si am constatat ca aratam mai bine decata aratasem vreodata. Aveam o rochie alba, fara bretele, care imi punea talia subtire intr-o lumina mai mult decat favorabila datorita desenului abstract ce se intindea pe toata suprafata mijlocului. Acesta continea rosu aprins, aceeasi nuanta de albastru care ii impodobea si umarul lui Ino și galben lamaie. Pantofii erau rosii, asortandu-se astfel cu modelul de pe rochie. Machiajul era unul discret, decent pentru a contrasta cu rochita mulata. Parul imi era prins intr-un coc aflat in varful capului, cu o suvita ce a fost lasata libera pentru a atrage atentia si a ma face sa par senzuala si eleganta.

Am parasit domiciliul familiei Uzumaki indreptandu-ne spre cel al Hinatei, locul petrecerii. Am fost emotionate pe toata durata drumului si cand in sfarsit am ajuns, ne-am privit in ochi una pe cealalta, exprimandu-ne atat entuziasmul, cat si nesiguranta. Stateam in fata usii mari din lemn de culoare inchisa, tinandu-ne de mana si pregatindu-ne pentru a da piept cu cei mai populari adolescenti din scoala. Eram gata sa ne infiltram in lumea pe care o uram atat de mult. Venise timpul sa aratam cine eram noi cu adevarat indiferent cine ar fi fost deranjat de situatie.