Asul negru

Capitolul 3

Sakura's point of view

Urmăream cum pe fața lui apăruse o urmă de îndoială, apoi s-a încruntat, demonstrând de fapt că era pus în încurcatură. A stat câteva secunde, deschizând gura pentru a ne răspunde, apoi închizând-o la loc cu un pocnet scurt al dinților, până în momentul în care a rostit nesigur, privindu-mă:
- Mhm.. Eram pe coridor și l-am văzut pe Sasuke îndreptându-se spre baia fetelor. Apoi, m-am gândit că ar fi bine să vad ce se întamplă. A fost o presimțire, doar atât.
Am mărit ochii de spaimă, apoi l-am întrebat, mai speriată decât voiam să accept:
- Asul negru face des astfel de lucruri?

În oglinda retrovizoare îmi analiza fiecare trăsătură a feței în timp ce se întreba cât de multe să-mi spună despre respectivul subiect.
- Nu chiar. Oricum, e ciudat.
Mi-am mușcat buza puternic în disperata încercare de a reuși să-mi rețin lacrimile ce stăteau iar să curgă. Tipul acela brunet îmi dădea palpitații și nu în sensul bun al cuvântului. Cu glasul tremurând, l-am rugat pe Naruto să fie mai explicit.
- Vreau să spun că nu e genul lui să reacționeze așa. El e de obicei seducător cu fetele pe care le vrea, apoi le îndepărtează nepăsător după ce a petrecut câteva nopți cu acestea. Presupun că până și el și-a dat seama că nu ești ca majoritatea elevelor din liceul nostru.
Am înghițit în sec, încercând să scap de nodul în gât care îmi apăruse ca urmare a vorbelor blondului. Nu mă așteptam ca eu, din toata școala să fiu aceea pe care Asul o vrea pe bune. Categoric nu aveam de gând să am vreun fel de relație cu acel monstru, dar băiatul părea decis să își ia ce voia fără acordul meu, iar asta mă speria de moarte și mă făcea să tremur atât de tare încât îmi clănțăneau dinții incontrolabil.

Totuși nu știam dacă blondul îmi făcuse un compliment, așa că am preferat doar să bat din picior, ignorând orice altceva. Am devenit conștientă de mirosul parfumului său ce plutea în aerul din jurul nostru și am încercat să nu inspir ca disperata, deși aș fi ucis doar ca să-mi umplu plămânii cu acea aromă fină.
Ajunsesem în fața reședinței Uzumaki, casa în care mi-am petrecut acea noapte din cauza celor doi frați care considerau că trebuie să mă țină sub observație, să se asigure că sunt bine, apoi telefonul lui Ino a început să sune, iar ea, confuză, s-a îndepărtat de noi, răspunzând. Atunci Naruto mi-a pus mâinile pe umeri, m-a privit intens și extrem de sincer, rostind:
- Sakura, nu trebuie să-ți fie teamă de Sasuke! Nu se va mai atinge de tine, îți promit. Ai încredere în mine, ok? Nu ești neajutorată în fața lui, eu te voi proteja.
Am trecut de la inocența cu care fixam acei ochi albaștri, la frică, fericire și confuzie în câteva secunde. Nu înțelegeam de unde venea dorința aceea profundă de a mă apăra de As. Am vrut să-l întreb acest lucru, însă am tăcut când am văzut că scoate o brățară din buzunar și că îmi ia ușor mâna dreaptă, întorcându-mi-o, astfel că el îmi mângâia încheietura, fix deasupra pulsului. Acea mângâiere mi-a dat fiori pe șira spinării și m-a făcut să mă îmbujorez într-o secundă. El a zâmbit și mi-a prins brățara, apoi mi-a spus:
- Sakura, acest dar e foarte important, așa că te rog, poartă-l tot timpul! Nu-l da jos, mai ales la școală, ok?
M-a alarmat într-un fel avertismentul lui, dar am încuviințat și i-am mulțumit cum se cuvine, dorindu-mi ca obrajii să nu-mi mai ardă. Când blondul a auzit răspunsul meu, a răsuflat ușurat, apoi mi-a mângâiat ușor pomeții înroșiti, cu un surâs ce nu-mi dădea decât de bănuit asupra adevăratelor intenții ale băiatului. Oare mă voia pentru el și de asta nu-l lăsa pe As să mă violeze? Oare avea să se aștepte să mă culc cu el pentru faptul că mă apăra? Nu aveam de gând să îl las să mă trateze ca pe una din păpușile cu care era el obișnuit sau ca nemernica aceea de iubită a lui. Aveam demnitate, nu îi permiteam să își bată joc de mine.

Brusc, Ino și-a dres glasul, speriindu-mă, în vreme ce ne privea suspicioasă, cu ochii mijiți. Apoi și-a descălțat un pantof cu toc și l-a aruncat spre fratele ei spunând:
- Naruto, ce dracu faci? Ia mâna de pe ea înainte să ți-o rup! Cum îndrăznești să te dai la ea? Trebuie să-ți reamintesc că ești cu Hinata? De asemenea, trebuie să te mai avertizez că nu o să te las să te joci cu sentimentele Sakurei?
Aha, deci nu fusese doar impresia mea deformată asupra realității, blondul chiar se dăduse la mine, iar acum sora lui scotea flăcări pe nări ca un balaur din jocurile video pe care le jucam când eram mică. Apoi micuța indignată m-a luat de braț și m-a târât înauntrul casei în care locuia. Ceea ce m-a amuzat și m-a uimit în același timp a fost faptul că a încuiat ușa, chiar dacă fratele ei era încă afară. Acesta a încercat să intre, dar observând că e încuiat a tras o înjurătură de toată frumusețea,provocându-i surorii sale un acces de râs încontrolabil.
- Ino, nenorocito, când te prind șterg cu tine pe jos, jur! Deschide ușa acum, zise el accentuând puternic ultimul cuvânt.

Apoi blondul nu a mai urlat de dincolo de ușă, iar prietena mea a devenit sceptică. La o clipă după, a început să alerge spre bucătărie, atât de disperată încât am crezut că în orice secundă partea din față a casei va cădea peste mine, prăbușită fiind de tătari sau alți sălbatici de același gen. La câteva secunde, o văd năvălind din nou în sufragerie cu Naruto pe urmele ei, de data aceasta. Am început să râd ca o nebună fără să mă mai pot opri, atunci când îi urmăream pe cei doi ciudați alergându-se prin toată camera. Blondul râdea și el cu gura până la urechi, demonstrând că doar se juca cu sora lui care fugea ca o dementă. Apoi Ino a luat o vază și a aruncat-o în direcția lui Naruto care s-a trântit după canapea în încercarea de a se apăra. Vaza s-a spart în sute de cioburi cu un sunet strident. Atunci băiatul se ridică de pe jos și spune:
- Ino, ce dracu ai? Ce o sa-i spunem mamei acum?

Ea se uita continuu la cioburile împrăștiate pe jos și își mușca buza.
- Nu știu ce m-a apucat. Eh, lasă vom da vina pe Sakura, mama nu se va supăra atunci.
Am rămas cu gura căscată auzindu-i pe cei doi nemernici și apoi privindu-i în timp ce se luau din nou la alergat. De data asta tipul a pus-o pe prietena mea pe canapea și i-a ciufulit părul atât de energic încât Ino părea ca scoasă dintr-un tufiș. Aceasta l-a înjurat, iar el s-a enervat și i-a întors mâna la spate, provocându-i durere. Ea scâncea puternic, iar mie mi se rupea sufletul numai auzind-o până am realizat că de fapt nici nu o durea foarte tare, deoarece Naruto nu o ținea foarte strâns. A râs și i-a dat drumul fetei, spunându-i că se victimizează continuu când de fapt numai ea e capul răutăților.
După acel micuț incident, am urcat în camera prietenei mele, aruncându-mă pe pat și ascunzându-mă sub plapuma extrem de pufoasă. Avusesem parte de prea multe emoții în acea zi și singurul remediu prin care mă puteam calma era să stau într-un pat mare, acoperită cu o plapumă și mai mare. Apoi blonda mi-a dat vestea că Shikamaru, tipul cu care dansase la petrecere, o sunase și că se îngrijorase când nu o mai găsise în casa Hinatei. Ino era în al nouălea cer datorită fapului că un senior o plăcea și că își făcea griji pentru ea. Am lăsat-o să vorbească despre cât de mult îl adora ea pe acest șaten cu "ochișorii lui superbi și negri", până când aceasta a plecat să-și facă baie. Acela a fost momentul în care mi-am dat seama că stăteam prea confortabil. Mult prea confortabil, învăluită în parfumul divin de pe sacoul lui Naruto. Rușinată, m-am gândit că trebuie să merg să i-l înapoiez cu mulțumirile de rigoare, însă nu înainte să mă schimb rochia pe jumătate sfâșiată de acea bestie. Mi-am luat o cămașă de noapte din garderoba blondei și m-am îndreptat spre camera fratelui său.

Pe hol mă gândeam cu adevărat la faptul că mi-ar plăcea ca cineva să aibă grijă de mine și ca acel tip să fie atât de drăguț. Ușa era întredeschisă și mi-am băgat capul înăuntru pentru a-l localiza pe tip. Și mi-am îndeplinit misiunea, l-am localizat, în pat deasupra iubitei lui. Primul instinct a fost să țip, însă am rămas șocată când am văzut cât de pasionali erau cei doi. Mai întâi Naruto era deasupra ei, sărutând-o atât de apăsat și de..franțuzesc încât nu credeam că era posibil și asta până în clipa în care el a lins senzual buzele Hinatei. Ea încerca să-i desfacă iubitului său cămașa, dar nu prea reușea din cauza mâinilor ce îi tremurau frenetic. Apoi el s-a răsucit, așezând-o pe ea deasupra lui și Hinata nu părea deloc deranjată de situație, era fericită, atât de fericită că se freca lasciv de trupul lui. Într-un moment i-a apucat cămașa tipului și i-a rupt-o efectiv, nasturii zburând la câțiva metri depărtare, toată situația lăsându-mă cu gura căscată. El s-a ridicat în fund, probabil dorind să-i ofere încă unul dintre acele săruturi pasionale pe care le împărțeau, iar ea îi înconjura mijlocul cu picioarele. În acel moment, băiatul nu a mai fost concentrat asupra lenjeriei de culoare violet a Hinatei, ci asupra mea, care stăteam în pragul ușii, cu gura căscată și cu haina lui în mână. Atunci el a scos o înjurătură de toată frumusețea, a dat-o pe iubita lui de pe el și mi-a strigat numele. Am scăpat sacoul pe jos și am ieșit din cameră în fugă, însă nu destul de repede, deoarece am auzit-o pe brunetă cum țipa la prietenul ei:
- Naruto, ce dracu faci? Unde pleci? Las-o în pace!

Am ajuns înaintea lui în camera lui Ino și i-am închis ușa fix în nas. Apoi s-a rugat să îi deschid, dar consider că nu aveam ce să vorbesc cu el, însă i-am mulțumit și i-am mărturisit că ușa era deschisă și că de asta am intrat fără să bat. În scurt timp, a sosit sora lui care l-a îndepărtat în câteva secunde și fără prea multe cuvinte. Am încercat să mă comport normal, dar nu prea mi-a ieșit având în vedere că tipa deja mă întrebase ce s-a întâmplat. Am liniștit-o și am întrebat-o cum de s-a întors atât de repede de la baie și mi-a spus că doar își uitase noul gel de duș, așa că a venit după el.
Week-end-ul s-a dus la fel de repede pe cât a venit, iar eu mi-am petrecut timpul în întregime cu Ino, la ea sau la mine acasă. Cu Naruto nu am purtat o discuție între patru ochi și sincer mă bucuram, deaorece nu vedeam ce ar fi putut să-mi spună. Nu aveam absolut nicio treabă cu el, iar dacă voia să se culce cu scorpia aia o putea face fără să-mi dea mie raportul. Ajunsă la liceu, într-o altă dimineață nemernică de luni, am traversat curtea școlii și apoi holul nesfârșit spre laboratorul de chimie, încercând să fiu indiferentă chiar dacă îmi dădeam seama că toată lumea mă bârfea în legătură cu incidentul de vineri.

La ușa clasei mele a apărut brusc zeița tuturor timpurilor, Hinata. Bineînțeles mai rău de atât nu se putea.
- Să nu îndrăznești nici măcar să speri că mi-l vei lua pe Naruto! E al meu, pricepi? Chiar dacă îți dai numeroase aere de mironosiță, să știi că nu ești mai importantă dacă până acum doar Asul negru te-a abordat. Ba chiar mai rău, ești și mai proastă și toate fetele te urăsc mai mult ca oricând, deoarece tu le-ai refuzat favoritul! Stai departe de iubitul meu! Consideră-te avertizată!
Apoi fața Hinatei a devenit din ce în ce mai palidă până acolo încât am crezut că va leșina. Îmi privea cu insistență brățara primită de la Naruto în timp ce a început să plângă de nervi și m-am gândit ce naiba însemna brățara aceea pentru ea, încât părea aproape să cedeze nervos. Era un mister cu acest dar aparent "întâmplător", iar eu aveam să-l descopăr.