Asul negru

Capitolul 11

Sasuke's point of view


- Te duci să o ceri în căsătorie sau ce? mi-a zis Itachi cu batjocură.
- Vezi, Itachi? Tocmai de aia nu ai tu o prietenă ca lumea. In schimb ai numai târfe. Ca asta, i-am făcut semn spre tipa ce ieșise din dormitorul lui.
Purta o pereche de chiloți din dantelă neagră, pantofi cu tocuri foarte înalte și nimic mai mult. Nu mai văzusem niciodată o fată să stea cu atâta lejeritate dezbrăcată în fața unui tip cu care nu s-a culcat. O priveam șocat, dar ea a interpretat greșit, astfel încât s-a prins de sâni și m-a întrebat:
- Ce e, iubițel? Vrei și tu o porție?
- Vreau un pahar dublu de whisky cu trei cuburi de gheață. Rapid.
A rânjit atunci când a auzit tonul meu indignat și s-a dus până în bucătărie, mișcându-și șoldurile ca o dansatoare la bară profesionistă. Am oftat și am continuat să încerc să-mi prind nenorociții de nasturi de la mânecile cămășii albastre pe care o purtam, dar fără niciun succes. Eram mai lipsit de îndemănare decât un urs polar și uram asta. Itachi s-a apropiat de mine, apoi mi-a ciufulit părul și mi-a prins nasturii în câteva secunde. L-am înjurat, enervându-mă mai mult pe mine decât pe el, mi-am pus sacoul care îmi întregea ținuta și i-am cerut părerea fratelui meu.
- Arăți bine, fetițo. Măcar atât după ce te-ai fâțâit toată ziua prin casă, întrebându-te cu ce te îmbraci. Unde dracu a dispărut Asul negru?
- Nici eu nu știu, frățioare.
Am dat peste cap paharul pe care mi-l adusese dezinhibata brunetă, am intrat în dormitor și m-am privit în oglindă. Cămașa albastră, sacou negru, pantalonii și papionul de aceeași culoare cu sacoul, am zâmbit seducător, gândindu-mă că nu avea cum să nu mă considere s*xy. Mai mult, nu avea cum să fie mai s*xy decât mine. Încrezător în mine, m-am încălțat, mi-am luat telefonul și am plecat din vilă, urcându-mă în BMW-ul X5 pe care îl aveam. În circa jumătate de oră ajunsesem la scara blocului unde locuia frumoasa rozalie, realizând că am ajuns puțin prea devreme. După zece minute deja mă plictisisem, mi se făcuse cald, așa că am claxonat de câteva ori, speriindu-i toți vecinii Sakurei. Într-un minut am văzut-o venind spre mașina mea și am încremenit, rămânând cu gura căscată ca un idiot. Purta o rochie roșie superbă care i se mula pe corp ca o a doua piele, făcându-mă să icnesc și să-mi doresc să o duc acasă și să o seduc de zeci de ori. Părul roz îi era prins într-un fel de coadă de cal buclată, lăsând la iveală spatele gol pe care rochia îl expunea vederii , iar în picioare purta cele mai sexy sandale pe care le văzusem vreodată. Probabil că și picioarele contribuiau cu mult la părerea mea, dar nu mai conta în acel moment. Eram doar șocat de frumusețea ei și de faptul că era încă virgină. Ce tip în toate mințile nu s-ar chinui să o determină să se culce cu el, indiferent cât ar dura asta? Fata s-a oprit lângă portiera pasagerului rânjind și apoi a țipat, speriindu-mă și făcându-mă să tresar:
- Nu-mi deschizi ușa? Mișcă-ți fundul jos din mașină și deschide-mi ușa.
- Să fac ce? o întreb eu uimit cu glasul tremurător abia revenit. Păpușă, ai și tu mâini, așa că folosește-le!
- Dacă fac asta, nu primești niciun sărut de "Mă bucur să te văd.", zise ea mijindu-și ochii și punându-și mâinile în șold.
- Pentru un sărut de-al tău mă fac ușier, iubito.


Am izbucnit în râs, apoi am ieșit din mașină, trântind portiera și minunându-mă iar de cât de superbă putea să fie când renunța hainele fără formă pe care le purta de obicei. Am îmbrățișat-o și am oftat când sânii ei mi s-au lipit de piept, iar ea și-a pus mâinile în jurul gâtului meu, întinzându-se ca o felină. I-am zâmbit, m-am aplecat și mi-am lipit ușor buzele de ale ei, testând-o, făcând-o, speram eu, să mă dorească din ce în ce mai mult. Și-a mușcat buza inferioară, încercând să-și ascundă o oarecare iritare pe care eu am observat-o imediat, apoi a încercat să mă sărute. Mi-am ridicat capul astfel încât ea să nu ajungă la buzele mele și am întrebat-o:
- Ce s-a întâmplat, păpușă?
- Mă chinui să merg pe tocurile astea gigantice, doar pentru ca tu să nu mă mai privești "de sus" și acum îmi dau seama că efortul meu a fost în zadar. Strămoșii tăi erau cumva giganți?
Am râs: era cel mai tâmpit motiv de iritare pe care îl auzisem vreodată. În altă ordine de idei, realizasem că și eu uram să fiu intimidat prin înălțime sau prin orice altă modalitate, așa că trebuia să fie destul de sâcâitor pentru ea să fie atât de scundă prin comparație cu mine.
- Am doar o sută optezeci și cinci de centrimetri, nu e vina mea că tu ești așa mică. Totuși, îmi place să te intimidez, am zis ridicând-o de pe sol și învârtind-o ca pe un copil.
I-am deschis portiera, înclinându-mă exagerat, iar ea a intrat în mașină, înjurându-mă de mama focului. Imediat ce am atins volanul, m-am simțit în largul meu cum mă simțeam de fiecare dată când șofam. Am inspirat adânc și mi-am imaginam că deveneam una cu mașina, pulsul îmi bătea în urechi în ritmul în care motorul mârâia ca rezultat al puterii cu care apăsam accelerația, zâmbind.
- Ești uimitor când conduci, știai asta?
- Sunt uimitor în cea mai mare parte a timpului, am zis sec, neștiind cum să reacționez la faptul ca ea îmi făcuse un compliment.
Am ajuns la restaurantul la care făcusem deja rezervare, i-am luat mâna și am condus-o înăuntru ca un gentleman ce nu eram. Imediat ce am intrat, Sakura a oftat visătoare, admirând superbul candelabru din cristal, sculpturile din gheață pe care restaurantul le avea presărate peste tot și mobilierul franțuzesc după care toate fetele mureau. Jumătate din treabă era deja făcută: ea era plăcut impresionată, tot ce mai aveam de făcut era să rânjesc seducător, să arunc cu banii și apoi să o sărut lent, romantic și avea să se dezbrace mai repede decât puteam eu să-mi desfac cămașa. Termină, obsedatule! Parcă o plăceai! Da, o plac pe bune, dar asta nu însemna că nu vreau să mă culc cu ea. Categoric vreau. Însemna doar că aveam de gând să rămân cu ea după ce făceam (iertati-ma nu stiu ce vorbesc), nu s-o părăsesc. I-am ținut scaunul până s-a așezat, iar ea m-a privit aprobator în chip de răspuns. Aproape imediat a venit un chelner brunet cu un zâmbet fals și ne-a înmânat meniurile copertate cu piele lăcuită.
- Ce vrei de aici? m-a întrebat Sakura, referindu-se la lista cu mâncăruri.
- Pe tine.


A râs și a clătinat din cap, refuzând să mă privească și îndreptându-și din nou atenția spre meniu. Am făcut și eu același lucru, rânjind ca un idiot de replica de agățat stupidă pe care o folosisem și încercând să mi-o scot cât mai repede din mine. Am comandat raviolli cu ciuperci și o șampanie de ce mai bună calitate, iar ea a preferat spaghete carbonarra, spunându-mi că era mâncarea ei preferată.
- Dacă mai aveți nevoie de ceva, vă rog să mă anunțați, ne-a spus chelnerul, înclinându-se ușor în fața noastră. Mulțumesc pentru comandă.
- Deci asta e tehnica ta de agătaț, Asule. Arunci cu banii, aducându-ți prietenele la restaurante fițoase la care chelnerii îți mulțumesc pentru faptul că vrei să spargi milioane pe mâncarea lor, apoi le vrăjești cu o replică seducătoare și un zâmbet șmecher, iar ele îți cad direct în pat.
- De regulă nu le deranjează pe fetele cu care ies. Adoră fiecare bănuț pe care îl arunc pentru ele.
A băut o gură din șampanie pe care chelnerul o adusese între timp, închizându-și ochii pe jumătate și făcându-mă să mă gândesc că exact așa ar fi arătat atunci când aș fi pătruns-o: cu gura ușor deschisă, ochii închiși, încântată.
- Cu mine nu e așa, sper că ți-ai dat seama. Am bani, nu-mi trebuie banii tăi, a zis ea cu un dispreț abia ascuns.
- Ești diferită, i-am zis ca și cum acest simplu fapt ar fi explicat tot.
Am privit-o fix în ochi, cuprinzându-i mâna în a mea și zâmbindu-i drăguț, dar nu am apucat să mă aplec peste masă și să o sărut ușor că mi-am simțit umărul zguduit de o persoană. Am întors capul gata să-l strâng de gât pe cel care ne deranjase, dar el s-a aplecat, i-a sărutat mâna Sakurei și i-a întins un buchet gigantic de trandafiri roz.
- Arăți superb, Sakura. Mă întreb ce lenjerie ai pe sub rochița aia. La fel de frumoasă ca cea pe care o purtai ieri? a zis, sărutându-i mâna, în timp ce ea lua uimită florile de la ea.
- Ce dracu faci aici, Itachi? Și nu te mai gândi la ce poartă ea pe sub rochiță pentru că oricum n-o să afli.
- Îți fur fata, nu e evident? mi-a zâmbit el, răutăcios. Uită-te la mine. Cum să mă refuzi?
Mi-am plimbat privirea de la părul frumos aranjat al fratelui meu la cămașa de un roșu aprins, cravata neagră și restul vestimentației care oscila între genul modern și elegant care era apogeul tuturor tipilor care iubeau moda. Am pufnit, deși eram conștient că arăta la fel de bine pe cât arătam și eu. Blestemată fie soarta care mi-a dat un frate frumos!
- Hai la baie. Avem de vorbit.
- Nu merg nicăieri cu tine. Doar dacă o implică și pe ea, altfel zic pas.
- Ba eu cred că mergi, Itachi.


Am scos cuțitul pe care îl aveam prins în curea și i l-am lipit fratelui meu de gât. Văzându-l, s-a speriat puțin, m-a privit enervat, apoi s-a ridicat de pe scaunul aflat lângă Sakura și m-a urmat până în baia bărbaților.
- Du-te-n mă-ta!, i-am urlat lipindu-l de perete. E prietena mea.
- Avem aceeași mama, tâmpitule. Nu e încă prietena ta, obsedatule. E prima întâlnire. Fata are dreptul să se răzgândească și să aleagă un bărbat adevărat ca mine! Acum ia-ți mâinile de pe mine sau jur că ți le rup și ți le îndes pe gât!
I-am dat drumul, iar el și-a aranjat, foarte enervat, cravata și sacoul. S-a privit în oglinda băii și a început să-și aranjeze părul.
- Vrei decât să te culci cu ea, Itachi. Eu vreau să fiu cu ea. Pentru prima oară în viață, simt că o fată mă place pentru ceea ce sunt, nu pentru banii pe care îi am sau pentru renumele pe care mi l-am făcut. Du-te la târfulițele tale. Ea e a mea, am zis cu vocea tremurându-mi rușinos la ultima parte.
- Frate, cum dracu ți-ai permis să te aprinzi atât de tare? E doar o fată, Sasuke. Trezește-te! mi-a țipat în ureche, dându-mi o palmă peste cap.
- Nu toate sunt ca Yvette, Itachi. Ai iubit-o, iar ea te-a înșelat. Treci peste. Nu sunt toate la fel.
I-am atins punctul slab. S-a dat câțiva pași în spate șocat că am adus vorba de fosta lui iubită, apoi a intrat imediat în ofensivă.
- Ba da, sunt, Sasuke, doar că ești prea prost sau o iubești prea tare ca să o recunoști.
- N-o iubesc, am zis rapid, încercând să ignor căldura pe care o simțeam când mă gândeam la ea.
- Ba da, o faci, tâmpitule. Când micuțul tău îngeraș va fugi la altul lâsând în urmă praf magic și sfânt să nu îndrăznești să zici că nu te-am avertizat, mi-a șoptit la ureche, apoi m-a bătut pe umăr și a ieșit.
Am rămas fixându-mă șocat cu privirea în oglindă, încă neînțelegându-mi sentimentele, dar totuși temându-mă să le analizez în cazul în care Itachi avea dreptate. Mi-am dat cu apă pe față, încercând să mă calmez, să respir adânc, să ies și s-o fac pe cea mai frumoasă tipă din restauratul acela să-și deschidă piciorușele fițoase pentru mine, dar nu puteam. Eram un imbecil, un idiot. Ce simțeam? Voiam ca ea să fie amanta mea sau iubita mea? Cum ar fi trebuit să reacționez? Mi-am văzut ochii negri speriați și confuzi și am spart oglinda ce avea un model complicat aztec pe margini. Alarmată de zgomotul sticlei sparte, în baia bărbaților a intrat o chelneriță, privindu-mi șocată mâna dreaptă plină de sânge, de parcă nu putea crede că într-un restaurant de cinci stele un tip putea să spargă o nenorocită de oglindă.
- Ce să fac? Itachi zice că o iubesc, dar eu nu sunt așa sigur. Abia dacă o cunosc, ce naiba?!
Chelnerița m-a privit înțelegătoare, probabil încercând să-și dea seama de ce însemnau bolboroselile mele.
- Gândește-te cum te-ai simți dacă ai vedea-o în brațele altuia. Ai fi furios sau îndurerat?
M-am gândit la Sakura în brațele nenorocitului de Naruto, sărutându-l pe el, poate chiar iubindu-l și mi-am simțit pieptul străpuns de o durere atât de mare încât a trebuit să-mi țin respirația ca să nu țip. Văzând felul în care mi-am schimbat poziția, a aprobat printr-o mișcare a capului, iar eu am oftat și am fixat tavanul cu privirea rezemându-mă de blatul chiuvetelor.
- M-ar durea, cu siguranță. Apoi i-aș rupe capul nenorocitului.


A clătinat din cap, bolborosind ceva de genul „Bărbații aștia și violența!", apoi și-a dat părul blond platinat peste umăr, a zâmbit și mi-a spus:
- Ei bine, acum cred că știi deja ce simți. Du-te la ea și fă-o să te iubească. Uită-te la filme de dragoste cu ea, sărut-o pe frunte, mângâiei-i părul, fă-o să râdă și va fi a ta.
- Dar cum scap de frica asta?
- Nu scapi. E un risc pe care trebuie sa ți-l asumi dacă vrei să fii fericit. Am treizeci de ani, ascultă la mine, copile. Merită cu adevărat să riști. Și eu am făcut-o.
- Și ai rămas cu persoana iubită?
- Doar pentru câțiva ani, dar a meritat și aș face-o din nou, mi-a zâmbit încurajator.
I-am întors zâmbetul, am sărit de pe blatul chiuvetelor pe care mă așezasem între timp și am deschis ușa.
- Stai. Știi că tot trebuie să plătești pentru oglindă, nu?
- Sigur. Trece-o în cont, Lilith, i-am răspuns, citind numele de pe ecusonul ei. Și adaugă și un bacșiș mișto.
I-am întors spatele și am părăsit încăperea, pregătit să risc să-mi pierd demnitatea, sufletul și renumele de Asul negru pentru fata iubită.