Capitolul 1

32 0 0
                                    

    Nici nu stiu exact cine sunt! Ascult Asking Alexandria, dar totusi si Birdy. Negru e culoarea mea preferata, totusi toate hainele mele sunt colorate. Am note bune, totusi urasc scoala si tot ce tine de invatat. Cum sa am relatia la care visez de cand sunt mica, daca nici macar nu am propria personalitate? Dar... cum sa am o personalitate daca nu am voie sa ies macar din casa. Mama spune ca pana ce nu implinesc 16 ani, nu am voie sa parasesc casa decat ca sa merg la alimentara din capatul strazii. Bine, adevarul este ca uneori fac piata cat de repede pot ca apoi sa pot sta cateva minutele pe banca de langa alimentara sa privesc trecatorii. Oamenii pareau chiar prietenosi, chiar daca mama imi spune mereu ca sunt rai si periculosi si ca in lumea de afara se poate intampla orice. Imi spunea ca pot fii rapita sau pot fii agresata sau omorata. In nici un drum de al meu pana la alimentara nu fusese nimeni rapit, agresat sau omorat, dar nu puteam sa incalc cuvantul mamei. Inca 3 saptamani si implineam 16 ani...

- Emilly, striga mama din bucatarie, intrerupandu-mi gandurile.

- Ce-i, mama?

- Am vorbit cu domnul Hayes si maine ai cursuri de la 7.

- Okay.

Nu, defapt, chiar nu era okay. Hayes e proful meu , el vine la mine acasa in fiecare zi lucratoare ca sa imi predea. Probabil am uitat sa mentionez ca fac cursuri private cu un domn de vreo 44 de ani, singurii mei prieteni sunt menajera si domnul Hayes si nu detin nici macar un telefon mobil.

Voiam si eu o viata normala, dar pe mine nu ma intreaba nimeni ce vreau. Niciodata. Tot ce aveam erau muzica, desenul si niste carti. Desigur, am vrut sa ma inscriu la canto, dar mama nu mi-a dat voie, deoarece Hayes nu se pricepe la muzica si sa cunosc inca o persoana ar fi deja „prea mult". Toata chestia asta era cu pretextul de a ma proteja. De ce sa nu conusc oameni pana la 16 ani? Ce am in plus la 16 ani? Nu intelegeam... oricat ma chiuniam, nu intelegeam.

M-am uitat la ceas, era ora 19:31. Ce plictiseala, fiecare zi era la fel. Ma plictisisem pana peste cap de rutina zilnica. Totul avea sa se schimbe in numai trei saptamani. Abia asteptam... Brusc aud cum se deschide usa. Era mama.

- Scumpo, a venit bunica. Haide pana jos. Vrea sa te vada.

- Vin imediat. Du-te inainte.

Bunica era singura persoana rationala din familie. Ii spunea mereu mamei ca in ciuda celor petrecute, si desigur eu nu stiam despre ce este vorba, ar putea sa ma lase totusi afara cu copii din cartier. Mama, insa, e de o cu totul alta parere. Coboram scarile, camera mea fiind la primul etaj, cand bunica ma vazu si striga „Stell". In acel moment mama s-a albit la fata si s-a uitat urat la ea.

- Stell? intreb eu incruntata

- Emilly, scuza-ma. Stii tu cum e bunica, le mai incurca.

Eu am suras iar mama ofta usurata. Cine era Stell? Si de ce a reactionat mama asa?

Gandurile mele fusesere din nou intrerupte cand bunica imi oferi o bucata din prajitura gatita de ea. Era delicioasa. Ca de obicei. Mi-am petrecut restul serii alaturi e bunica si de mama, incetand sa ma gandesc cine era Stell.

***

Marti – Algebra, Gramatica, Biologie, Fizica si Balet. In 10 minute urma sa vina domnul Hayes pentru ora. N-aveam nici pic de chef, imi era somn de nu imi simteam membrele si tot ce voiam sa fac, era sa ma asez in patul meu pufos si sa mai dorm vreo ... 3 saptmani. Dar asa ceva nu se putea. Imi impachetasem toate cartile si poantele intr-o geanta roz si plecasem spre camera de studiu. Al doilea etaj – prima camera. In a doua se afla sala de dans, in cea de a treia era un calculator pentru informatica iar in cea de a patra un proiector si o canapea visinie cu multe perne. Hayes ma astepta deja la masa, iar cand am ajuns in sala am inceput imediat orele. Minutele treceau greu si imi pierdeam usor rabdarea. Cu o saptamana dupa aniversarea mea, urma sa iau vacanta de vara si sa termin toate cursurile plictisitoare ale domnului Hayes pentru 3 luni. Mereu am adorat vacanta, chiar daca si acestea treceau greu fiind mereu singura. In sfarsit, ora de balet. Aceasta era singura ora ca nu ma plictisea la culme. Incepusem cu incalzire, apoi am exersat pozitiile de baza si apoi domnul Hayes a vrut sa ma invete o miscare noua.

In cautarea noastra...Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum