In cautarea noastra...

Capitolul 2

Cele trei saptamani trecusera. Astazi este ziua mea! Eram asa de entuziasmata incat am tipat in perna imediat ce m-am trezit. Mai apoi mama a intrat in camera cu o tava cu niste clatite, iar langa farfurie era un pahar cu lapte.

- La multi ani, scumpo! zise mama intinzandu-mi o cutie invelita in hartie roz. Am pus tava pe pat si m-am repezit spre cutie – un IPhone 6. L-am deblocat si am observat ca deja erau cateva numere memorate in agenda. Primul meu telefon mobil! Am mancat micul dejun iar apoi m-am imbracat in niste pantaloni scurti roz si un top negru cu flori. Am coborat jos unde ma asteptau o gramada de oameni cantand „Multi ani traiasca, multi ani traiasca... Laaa muuulti aaani" M-am uitat prin jur. Mama, domnul Hayes, menajera, bunica si bunicu, cealalta bunica ...dar tata lipsea. Cred ca s-a putut vedea dezamagirea pe fata mea pentru ca imediat dupa ce au terminat de cantat, mama mi-a spus ca tata nu a putut ajunge, dar mi-a trmis un cadou prin curier. Toti mi-au dat cadouri, le-am multumit iar apoi am urcat cu ele in camera ca sa ma uit la ele. Le-am deschis rand pe rand. Toate erau frumoase. Doar cel de la tata statea neatins pe pat. Nu il mai vazusem de la varsta de 4 ani, nici nu imi mai aminteam cum arata si de aceea stateam cu sufletul la gura cand trebuia sa deschid pachetul. Intr-un final l-am deschis. Era o cutie rosie din catifea in interiorul careia se afla un lantisor de aur cu o inimioara finuta. Langa aceasta, o scrisoare pe care era scris „a se deschide doar cu inima franta". Desi eram curioasa ce scrie in scrisoare mi-am pus-o pe noptiera ca sa o deschid cand aveam ‚inima franta'.

Pe la patru terminasem de mancat tortul si toate cele, asa ca musafirii s-au retras si eu m-am incaltat cu niste tenesi Converse ca sa ies afara. Desigur, mama mi-a tinut o teorie lunga despre oameni, despre ce sa faci si sa nu faci, despre ce se poate intampla si cum trebuie sa evitam acele lucruri, despre adolescenti, despre iubire, apoi despre sex si folosirea prezervativelor, apoi a trecut la baieti, injuarturi, viciile existente ca droguri, alcool si tigari, iar apoi , ca orice mama, mi-a zis sa am grija cum trec strada si sa ma port frumos. Dupa ce a terminat de turuit, am iesit pe usa. Inima imi batea asa de tare incat o puteam auzi si imi mai tremurau si picioarele, de abia puteam merge. Ma indreptam spre centru, fusesem pe acolo doar de doua sau trei ori pana acum – si atunci insotita de mama, dar totusi imi aminteam perfect drumul. Cand am ajuns acolo i-am si vazut: exact aceeasi adolescenti care erau pe banca de langa alimentara. Nici nu m-am dezmeticit bine ca l-am si auzit pe acel baiat strigand:

- Cinderellaaaa, hai in coa'

M-am dus la ei m-am prezentat si i-am intrebat daca pot sta cu ei. Au acceptat si m-am asezat pe o banca. Apoi ei au inceput sa se prezinte. Pe tipa roscata cu ochi mari si imbracata total in negru o chema Charlotte dar ei i se spunea Cher, cealalta fata - blonda cu ochelari care parea destul de neingrijita se prezenta drept Lara , un tip cu un maiou larg se numea Paul, iar pe cel care ma striga Cinderella il chema Jack. Mi-au cerut numarul de telefon, ei mi l-au dat pe al lor, m-au intrebat daca am Facebook, le-am zis ca nu.

- Trebuie sa ii dam o porecla, Emilly suna prea cuminte.

- Hmm, asa e, ce zici de Cici, zise Cher

- Nunu, mai bine Em , zise Paul

Toti s-au uitat la mine, iar eu am zambit larg si am aprobat. Apoi Cher a sarit pe mine si m-a imbartisat. „E de-a nostra" a zis unul dintre baieti si cu aceste cuvinte m-au facut sa ma simt cu adevarat in largul meu. Am stat cu ei pana seara, vorbind despre toate prostiile posibile. Cand am ajuns acasa, am si primit un SMS de la Cher care m-a intrebat daca urma sa ies si urmatoarea zi. I-am raspuns zicandu-i ca da, iar apoi am vorbit prin mesaje toata seara. Era asa minunat ca aveam insfarsit si eu preiteni.

Totul devenise perfect pana cand mama intra la mine in camera incepand sa ma interogheze despre cei cu care ieseam. Cum ii cheama,ce varsta au, daca fumeaza, daca au tatuaje, daca beau, daca injura, cum se imbraca, ce note au, ce sitatie financiara au, ce fac parintii etc.

- Mama, dar noi nu am vorbit despre toate astea..

- Bine. Sa ai grija ce faci. Si sa stii ca daca te prind fumand sau orice altceva fac ei, esti pedepsita. Pedeapsa va fi: sa nu mai iesi afara.

- Am inteles.

Mama pleca din camera iar eu izbucnisem in lacrimi. Cum putea... cum putea sa faca toate astea. Adica ce ar face-o sa se gandeasca ca eu as fuma sau alte prostii de genul cand eu nici macar nu stiu cum se tine tigara in mana. Mama asta are o imaginatie mult prea colorata. Cum as putea... ah, niste muzica. Mi-am dat drumul la playlist si incercam sa nu ma mai gandesc la mama. Se facuse deja ora 23 si mama intra cu o fata calda, dar pefacuta, la mine in camera spunandu-mi ca trebuie sa ma culc.

- Da mama, dar in capul meu, abia ma calmasem si acum ma disperase din nou. Minunat.

Nu am putut dormi pana la 3, iar cand am reusit sa adorm, nu m-am mai trezit pana a doua zi la 10. Ce ciudat era. Cand m-am trezit tremuram toata, nu de frig. Si simteam ceva ciudat in „inima". Era ca o dorinta de a nu ma fi trezit niciodata si o senzatie de teama si o mie de ganduri. Ma piscau ochii si inspiram foarte greu... nu intelgeam ce se intampla, nu o mai patisem niciodata. A fost groaznic. Am mai stat o vreme in pat, dupa m-am ridicat si m-am dus in bucatarie. Mama purta o discutie telefonica foarte aprinsa iar eu mi-am luat repede mancarea din frigider si am plecat in living.

Au urmat o gramada de zile obisnuite in care ieseam afara dinstrandu-ma si razand cu noii mei prieteni, pana cand, intr-o zi m-au intrebat de ce nu am iesit si pana acum

- Pai... , am zis eu cu privirea in pamant. Nu le puteam spune de mama si conceptile ei. Erau patetice.

- 16 ai, nu? intreba Paul

- Da, am raspuns eu nevazand legatura intre cele doua intrebari. Desi toti celialti se parea sa fi inteles aruncandu-si priviri cu subinteles.

Ce ciudat habar nu aveam despre ce era vorba, se pare ca ei stiau o parte a vietii mele care eu nu o stiam.

Ajunsa acasa, am vrut sa imi organizez temele date de Hayes, asa in cat sa le termin cat mai repede. Aveam de citit vreo patru carti, trei erau in camera – una in pod. Podul casei noastre era amenajat defapt ca o mansarda, avand un hol mare care era folosit mereu ca depozit si inca o usa, fara geamuri, care statea mereu mereu mereu incuiata si ori de cate ori rugam pe cineva sa imi spuna ce se afla in spatele usii, nu mi s-a spus.

Sub cartea pe care o aveam de citit, se afla un fel de caiet incuiat, dar al carei chei atarna fix deasupra incuietorii, din piele. Mi se paru foarte interesant si vrand sa vad ce e, l-am luat jos cu mine. Dar cum m-a vazut mama cu el in mana, mi l-a luat intrebandu-ma unde l-am gasit.

- Langa restul cartilor, am zis eu mirata, ce e?

- Nimic pentru tine, a zis, urcand repde sus.

Din moment ce am auzit o usa trantindu-se si o cheie care se rasuceste in usa, am dedus ca mama a pus carnetul din care nu aveam voie sa citesc, in camera in care nu aveam voie sa intru. Ce era acolo defapt? Am lasat gandul sa-mi plece, in timp ce ma indreptam spre camera mea. Nici ca m-am mai gandit prea curand la asta.