In cautarea noastra...

Capitolul 7

Viata mea se invartea mai nou in jurul relatiei mele cu Jack si faptul ca aveam la ce sa ma gandesc de dimineata pana seara imi dadea o stare geniala, dar toate astea au luat sfarsit cand un lucru ciudat mi-a acaparat total atentia.

Ma aflam in pod incercand sa caut o carte in care citisem un citat frumos, cand mama a urcat scarile cu cartea aceea pe care o abandonasem pe scari cand aparuse Jack la mine la usa. A intrat in camera misterioasa a lasat-o acolo si a iesit repede, incuind usa de vreo patru ori.

- Mama, ce e asa secret legat de cartea aia de o incui in camera asta? Si mai exact ce e in camera asta?

- Em, nu-ti pot spune.

- De ce?

- O sa te ranesc si nu vreau sa suferi, in spatele acelei usi se afla o multime de lucruri care te pot afecta..

- M-am saturat de atatea secrete. Ce poate fi asa de rau?! De ce nu imi spui odata ce e acolo? Cand eram mica ai zis ca imi povestesti cand o sa cresc.

- Da, dar inca nu esti pregatita.

- Am 16 ani, sigur ca sunt. Mama, nu mai sunt asa de mica si de fragila, crede-ma. Imi poti spune.

Deodata mama a inceput sa planga si a fugit in jos pe scari.

- Mama, ce s-a intamplat? Ce poate fi in spatele usii aceleia?

- EM, urla dintr-o data la mine, nu iti pot spune. Intelege si tu odata ca nu e de tine locul ala. E o parte a trecutului care nu e gata sa fie dezvaluita.

- A, da? Te-am auzit vorbind cu Jack despre asta in ziua in care a venit aici. Si el stie. Toata lumea care ma inconjoara pare sa stie ceva ce eu nu stiu, si totodata pare a fi despre mine. Vreau si eu sa aflu ca sunt convinsa ca e si o parte a trecutului meu, toti pareau sa fi inteles de ce nu am iesit afara spunandu-le doar ca am 16 ani. Despre ce vorbeau?

- GATA EM.

***

Nu-mi venea sa cred ca imi poate face asa ceva. Imi face mai mult rau ascunzand asta de mine, decat spunandu-mi. Ma face sa ma simt proasta ca un copil mic, care nu e capabil sa infrunte greutatile vietii. De ce sa planga in halul ala?! Si sa urle asa... doar nu am facut nimic rau, m-am purtat frumos. Singurul lucru pe care il vreau este sa aflu adevarul. Poate ca astfel imi voi da seama cine sunt si de ce nu am avut voie sa cunosc oamenii pana acum. Imi urasc mama pentru protectia ei exagerata. Merit sa aflu asta si simt nevoia sa o aflu chiar acum. Ma intreba ce poate fi acolo si astfel am legat multe lucruri.. Semnatura de pe carte trebuie sa fi fost a cuiva care a locuit in camera aceea in trecut, la fel ca si jurnalul acela din piele, pe care mi l-a luat inainte sa il pot deschide. Toate acestea au cu siguranta o legatura intre ele, dar nu imi pot da seama care. Cine a locuit in camera aia ciudata? Purta oare numele nostru de familie? Voiam neaparat sa aflu cine e proprietarul misterios al jurnalului, al cartii si al camerei de la mansarda. Eram convinsa ca tata stia si ca mi-ar fi spus, dar nu aveam cum s ail intreb. Mereu mi l-am imaginat pe tata ca pe un om extreme de bun, intelegator si iubitor si de aceea imi doresc mult sa se intaorca si el odata acasa. Imi e foarte dor de el si am nevoie de el mai mult decat oricand, pentru ca vreau sa ma simt si eu ca un om norma; fara secrete, camere, scoli private, etc. Gandindu-ma la protectia asta de care am nevoie, mi-am amintit de Jack. Si astfel de faptul ca si el stie secretul. Relatia noastra era deja stabile si consider ca o sa imi zica mie, stiind cata nevoie am de asta, fara ma sa mai asculte rugamintea mamei, ca doar eu sunt mai importanta pentru el decat mama. El o sa imi zica sigur. Ma iubeste si imi vrea binele, doar mi-a spus asta de atatea ori. De abia astept sa fie maine ca sa aflu odata cine sunt eu si ce s-a intamplat in trecut de am ajuns sa duc viata pe care o duc. Mereu m-am gandit ca trebuie sa existe un motiv din care mama nu m-ar lasa sa ies afara pana la varsta de 16 ani, dar niciodata nu am fost indeajuns de curioasa incat sa caut cu adevarat raspunsuri. Am tot intrebat-o pe mama, dar mereu schimba subiectul si evita sa imi raspunda la intrebare. Inca putin si aflu. Mor de curiozitate, desi imi e firca. Am citit undeva ca in majoritatea cazurilor e mai bine sa nu stii. Totusi, cred ca acum e diferit. Aceasta informatie imi poate oferi toate raspunsurile de care am nevoie si pana la urma "what doesn't kill you, makes you stronger."