In cautarea noastra...

Capitolul 4

      Cred ca incet incet ma indragostec de Jack si acest lucru este groaznic, deoarece el nu vrea o relatie. De cand cu mica noastra excursie la lac, ne-am apropiat foarte mult. Vorbim mult, fata in fata cat si pe WhatsApp, stam de obicei unul langa altul, avem o multime de lucruri pe care doar noi le intelegem si chiar as putea spune ca ascultam acelasi gen de muzica. Restul au inceput deja sa zica ca este ceva intre noi, ca Jack ar avea sentimente pentru mine si ca ei considera ca, de cand ma cunoaste, s-a mai linistit: nu mai injura asa de mult, e mai calm si mai vesel, dar eu nu ii cred. Nu vreau sa imi fac sperante false ca dupa aceea sa imi fac rau singura. Mi-as dori mult o relatie serioasa despre care sa ii pot spune mamei, dar ma tem ca nu voi avea prea curand parte de asa ceva. Cel putin nu cu Jack. Mama s-ar infruia rau, daca l-ar cunoaste si m-ar tine in casa pentru restul vietii. Urasc faptul ca eu trebuie sa fiu cine vrea mama sa fiu – eu nu sunt asa: decenta, zambitoare si incuiata. Eu vreau sa incerc diferite lucruri, sa ma bucur de viata, sa stiu ce inseamna sa traiesti...

***

Era deja tarziu, iar eu trebuia sa fiu in casa in maxim 5 minute. Jack s-a oferit sa ma conduca asa ca am plecat impreuna inspre casa. Ajunsesem cu trei minute intarziere, 22:03, iar mama deja statea la usa casei pregatita sa plece.

- Emilly, ai intarziat! Saptamana asta nu mai iesi din casa. Si cine e acest derbedeu? Cum de isi permite sa te conduca acasa. Ce e iubitul tau? Ti-am zis sa ai grija ce faci.

Nu mai puteam de rusine, staim ca mama e stricta, dar nici chiar asa... intarziasem doar trei minute, si ce daca veneam cu un baiat acasa.

- Ma scuzati ca intervin, zice Jack, este vina mea. Am vrut sa o conduc acasa ca sa ajunga in siguranta, dar m-am intalnit cu un prieten pe strada si...

- Jack, nu e nevoie sa faci asta, ma descurc..., il intrerup eu.

- Hai Emilly, treci in casa. Si tu pleaca, se rasteste mama.

Mama mi-a tinut o teorie lunga despre baieti si toate cele, pe care mi le repeta oricum non stop. Ma saturasem de replicile ei pana peste cap. Niciodata nu am putut sa inteleg de ce se panica asa din orice. O saptamana nu aveam voie sa ies din casa, indiferent de cat de urgent era. Pot afirma ca nu m-am simtit atat de stanjenita in viata mea... imi era rusine de ceea ce ii spusese mama lui Jack si nu imi venea sa cred cat de oribila poate fii mama mea uneori.

***

Mi-am petrecut restul saptamanii facand temele domnului Hayes, refugiandu-ma in pod. Acolo ma simteam cel mai sigura, din toata casa – camera mea devenise deja ca o inchisoare si simteam cum se lovesc puternice sentimente de vinovatie de pereti de feicare data cand stateam acolo. In acea saptamana, lucrasem foarte mult doar ca sa uit de cele intamplate, asa incat imi terminasem toate temele. In seara in care terminasem, am vrut sa aleg o carte noua, pe care sa o incep, avand in vedere ca mai aveam doar o zi din pedeapsa. Prima carte care mi se paru interesanta avea o semnatura dubioasa pe interiorul copertii. Era un S intersectat cu un W din care pornea numele nostru de familie. Am stat o vreme buna sa ma gandesc daca avem vreo ruda al carei nume incepe cu S, dar nu cunosteam pe nimeni. In ultima vreme am observat multe chestii ciudate, care par cumva sa se lege intre ele. Simteam ca acel lucru este o parte importanta a trecutului, care mi-ar putea explica multe despre viata mea si circumstantele in care traiesc. Desi imi era un pic teama, am coborat cu cartea in mana pentru a o intreba pe mama cine a semnat acea carte. Cand vreau sa cobor scarile, observ ca mama vorbea cu cineva.

- Inteleg, nu e vina ta. Am actionat mult prea repede, nu am stat sa ma gandesc, stiu ca ai vrut doar sa o aduci acasa. Sunt convinsa ca ma poti intelege, stiind ce s-a intamplat acum 15 ani.

M-am oprit brusc. Persoana cu care vorbea mama era Jack, care venise sa isi ceara scuze. Am decis sa raman in coltul scarilor si sa ii ascult, chiar daca acest lucru era total nebunesc. Eram curioasa.

- Nu va suparati, dar de ce nu i-ati spus si fiicei dumneavoastra despre asta? Cred ca i-ar fi fost mult mai usor sa inteleaga de ce va comportati asa cu ea... de ce nu a avut voie sa iasa pana acum si toate cele. Mie mi-a tot spus ca este foarte confuza si ca i-ar placea mult sa va puna anumite intrebari.

- Jack, eu vreau doar sa o protejez. Ar rani-o prea mult sa afle. Eu sunt oricum terminata de pierdere. Nu imi voi putea reveni niciodata si nu as mai suporta ca asta sa se mai repete inca odata.

Nu intelegeam despre ce vorbeau acei oameni. Ce a pierdut mama? De ce anume vrea sa ma protejeze? Si de ce crede ca ceea ce a patit se va intampla din nou..? Am decis sa cobor scarile, ca sa ajung si eu sa il vad macar un pic pe Jack. Imi era foarte dor de el, lasand cartea pe jos.

- Buna, ce faceti aici? intreb eu , incecand sa par calma si in acelasi timp surprinsa.

- Em! spuse Jack, am venit sa ii cer scuze mamei tale. As fi venit mai devreme, dar nu am primit decat azi bani ca sa ii pot aduce mamei tale niste flori. De asemenea am vrut sa ma asigur ca esti okay si ca nu ti-am facut probleme.

- Baiatul asta este foarte dragut, l-as primi mai des la noi in casa, zice mama.

Nu imi venea sa cred ca mama tocmai a zis ca ii place de Jack. Majoritatea temerilor mele disparusera si deja ma simteam de parca as pluti.

- Va multumesc inca odata ca m-ati ascultat si mai ales ca m-ati iertat. Nu as permite niciodata ca Emilly sa pateasca ceva. Va asigur de acest lucru. Acum trebuie sa ma retrag, va doresc o seara placuta. Pa, Em.

Nu-mi venea sa cred ce tocmai vazusem. Jack tine la mine. Poate ca intr-o zi vom fi chiar si impreuna.. Mi-as dori mult acest lucru, mai ales acum, ca si mama il accepta. Imi pot imagina tot ce putem face. M-am dus in camera mea si am incept sa ascult muzica vesela, de dragoste, imaginandu-mi tot ce as putea face cu Jack.. desigur, zambind.

***

In acea seara am uitat complet de semnatura din carte, dar in a doua dimineata cartea era de negaasit. M-am tot gandit unde ar putea fi. Am intrebat-o si pe mama, care a schimbat imediat subicetul. Nimic. Nu intelegeam. De ce mi-ar ascunde ceva? De ce considera ca m-ar rani? Si de ce stie toata lumea acel secret, inafara de mine? Pana si Jack... Mi-as dori sa il pot intreba, dar mama deja l-a avertizat ca eu nu trebuia sa aflu... totusi, curiozitatea ma omoara. Vreau sa stiu ce se intampla – sa nu mai fiu tinuta intr-o bula protectoare, fiindca nu mai am nevoie. Trebuie sa cunosc lumea, sa ii vad toata frumusetea si oribilitatea la un loc, sa vad cum se combina subtil creeind un tot unitar. Pacat ca unii oameni aleg sa vada doar o parte, cea buna sau cea rea, pierzand astfel cea mai perfecta viziune: iubirea intre rau si bine, ca, inafara de gravitatie, totul este tinut la un loc de o forta invizibila, anume iubirea. Si, precum invatam si in fizica, opusele se atrag, Ca Ying si Yang...