Miss

"- Nici o problemă, doamnă Leigh."

Razele timide trec prin ferestrele întredeschise aşezându-se pe masa de abanos din colţul camerei spaţioase. E o încăpere sumbră şi goluţă, ocupată doar de un pat matrimonial îmbrăcat în mătăsuri fine azurii, de biroul negru cu scaunul tapiţat asortat şi de un dulap mare, intimidant, executat în lemn de mahon. Ferestrele care acoperă peretele opus mesei, de o mărime ce depăşeşte cu mult înălţimea unui om lasă soarele să intre fără ezitare, în momentele când draperia bleumarin, satinată, nu e trasă.

La birou, înconjurată de cărţi, foi, pixuri şi creioane stă Miss, pe ochi având o pereche de ochelari prea mari pentru năsucul ei firav şi micuţ. Încearcă de mai mult de o oră să rezolve problemele psihologice date de simptomele ciudate din manual.

- Bazate pe cazuri reale, nerezolvate - era scris cu litere îngroşate pe o pagină nouă din cartea groasă şi veche de cel puţin trei decenii.

Încruntându-şi sprâncenele perfect pensate, îsi trece privirea peste simptomele ciudate, peste ghinioniştii pacienţi.

Nume: Anais Dimview

Vârstă: 5 ani

Simptome: Prieteni imaginari, înclinaţii către suicid, insomnie ...

- Asta e Schizofrenie. exclamă ea, nedumerită. Cum adică (,) cazuri nerezolvate? Şi totusi, 5 ani... e prea tânără pentru aşa ceva. zice ea dând din cap dezaprobator.

Câteodată regretă că a dat la medicină. Sunt multe lucruri care îşi doreşte să nu le ştie. Oamenilor cărora merită să trăiască normal le sunt luate plăcerile vieţii, iar celor care merită să fie pedepsiţi pentru nelegiurile facute sunt sănătoşi. Lumea nu e dreaptă.

Nu o înţelegeţi greşit, ea nu e o 'măicuţă', să blesteme viii şi morţii pentru că cineva a omorât sau ceva de genul. Nu. Ea doar ... nu găseăte juste unele lucruri.

Oftând, trânteşte cartea pe birou, închinzând-o în acelaşi timp. Ridicându-se dintr-o mişcare de la masă, îşi dă cu grijă jos pijamalele de pe ea, pregătindu-se de un duş cald. Intrând în baia mare din marmură albă, aruncă o privire peste oglinda lungă, de dimensiunea peretelui, care acum arată o fată palidă, roşcată, cu un trup care îi dezvăluie secretele. Observă fiecare cicatrice adâncă, fiecare dovadă a trecutului ei dureros, un trecut de care doar ea ştie. Nu îşi permitea să mai dispară o persoană din cauza ei, oricât de mult ar merita. Trecând cu buricele degetelor peste semnele care acum câtiva ani ar fi durut până la moarte şi înapoi, un frison îi coboară pe şira spinării. Întorcându-se pe călcâie, pentru a-şi privi şi cealaltă parte, cicatricea care îi străbate spatele de la umărul drept până la şoldul stâng e acum vizibilă în toată splendoarea ei. Strângându-şi ochii, încearcă să alunge amintirile acelei nopţi de coşmar.

În sfârşi, dupa ce îşi termină de admirat corpul, porneşte apa, lăsând picăturile să se izbeasca cu putere de perdelele din plastic.

După 15 minute în Raiul acvatic şi dezinfectat, închide robinetul şi deschide draperiile, pentru a lăsa o briză de aer rece să se lovească de corpul ei gol. Ieşind cu grijă din cadă, îşi stoarce părul apoi şi-l înfăşoară într-un prosop alb, pufos şi curat. Luând altul, şi-l leagă în jurul corpului subţire, ştergând pe alocuri pielea udă.

Deschizând uşa băii, o mireasmă dulce de vafe îi loveşte nările, făcându-i stomacul să scoată un sunet ciudat, datorită foamei. Thai s-a trezit. gândeşte ea, un zâmbet aşternându-i-se pe faţă.

Fără a mai ezita, se schimbă repede într-o pereche de pantaloni gri, vechi, de training şi o bustieră sportivă, ştiind că după ce va mânca, va ieşi la alergat.

Împingând uşa bucătăriei, intră cu ochii închişi, lăsând dulcele miros a vafelor să îi inunde nasul. Intrând în bucătăria albă, ea observă ca nu Thai e cea care găteşte. Ci o doamnă mai în vârstă, are în jur de 55 de ani.

- Bună dimineaţa, Miss. zice ea cu un zâmbet cald, matern. Nu cred că mă mai ţi minte. Sunt mama lui Thai, Claris. Nu te învinovăţesc dacă nu ştiai cine sunt. Singura dată când ne-am văzut a fost acum cinci ani, dar, eh. se bâlbâie ea uşor, facând-o pe Miss să chicotească.

- Îmi pare rău. Dar acum că ziceţi, vă ţin minte. Eraţi atât de stresată pentru Thai să nu îşi fi uitat ceva. răspunde Miss, zâmbind la amintirea drăguţă.

- Oricum, draga mea. Am venit aici să te rog ceva, din moment ce aceasta e casa ta. Ştiu că e mult ceea ce cer, mai ales că ai lăsat-o şi pe fiica mea să stea cu tine dar -

- Mai bine lăsaţi-mă pe mine să decid ce e şi ce nu e mult, bine? a intrerupt-o Miss, zâmbind din nou, admirativ.

- Da, da scuze. Deci, cum spuneam, ai putea să mai primeşti o persoană aici, cu voi? Îţi promit că îşi va plăti partea de curent, apă, energie şi restul. Ah, şi chirie. Bineînţeles, va plăti chirie. spune e a serioasă.

Încă o persoană? Aici? gândi ea, încruntându-şi sprâncenele. De fapt, nu sună rău deloc. Ba mai mult, va primi şi chirie. Deci, bani în plus. Şi poate fi chiar de treabă.

- Bineînţeles, doamnă Leigh. răspunde Miss, zâmbind. Ar fi o adevărată plăcere să mai avem pe cineva printre noi.

Update: 24.01.2014 editata yeee :3