Miss

"- Tocilara vorbește!"

Privea scrisul îngroşat cu groază. Dar avea altă nedumerire. De ce a distrus camera lui Tristan? Cu ea avea o problemă. Dar, de ce avea o problemă cu ea? Din câte îşi aduce ea aminte nu i-a făcut nimic. Niciodată nu i-a vorbit. Doar ştia despre ea că e o tocilară. A fost şi data aia când s-au întâlnit în parc şi nu era îmbrăcată deplorabil dar...în rest, nici un contact, nimic.

Stătea cu mâna la frunte, încercând să se calmeze. De unde Dumnezeu ştia Cole unde locuia?! Nu spusese la nimeni unde stătea, cu cine stătea; nimic.

- M-Miss, ce Sfântul Soare înseamnă Ăsta? E doar începutul. Mâine? Voi vedea eu. -Cole. Cine e Cole?!

- Habar nu am ce e asta. Cole? E colegul meu de facultate. Ce l-a determinat să îţi vandalizeze camera? Nu am nici cea mai vagă idee. Voi afla mâine. Până atunci curăţă pe aici şi fă acel duş.

Păşea grăbită pe holul îngust, ochelarii sărindu-i de pe nasul mititel, trăgând în stânga şi dreapta de bluza prea largă. Era determinată să afle ce l-a enervat atât de tare pe Cole.

Dând buzna în sala gigantică, câteva priviri se întorc către ea, privind-o superior. Dar nu și azi. Se săturase de privirile dezgusate ale aşa-zişilor ei colegi; aşa că ripostă.

- Nu aveţi şi altceva de făcut?! Ţipă ea în direcţia ’vedetelor’ pe tocuri de 15 si fuste de 10.

- Tocilara vorbeşte! răspunde una dintre ele ducându-şi mâna la gură, într-o exclamaţie de surprindere falsă.

- Şi încă cum! Vrei să îţi arăt şi cum spăl cu tine şi peruca ta ieftină podeaua? trântise Miss la rândul ei.

- Vedeţi fetelor? V-am zis eu că e femeie de servici! spuse alta către grup.

- Scuză-ma, şi de ar fi să câştig bani spălând pe jos ar fi mai bine decât să fac ce faceţi voi. Sau nu asta încercaţi să arătaţi prin ţinuta voastră? Pentru că eu sunt destul de sigură că aia scrie pe abdomenele voastre, termină Miss cu o sprânceană ridicată - acum. Unde e Cole? îi întrebă ea pe băieţi.

- Chiar aici scumpete. Dar vai, nu puteai să-mi rezişti? zise Cole, întrând şi el în amfiteatru.

Fără să mai ezite, palma lui Miss făcu contact cu obrazul lui, lâsând urme de degete pe piele.

- Asta e pentru că ai intrat la mine în casă.

Îi mai dăduse o palmă.

- Asta că i-ai distrus camera lui Tristan.

Îl prinse de cap, îi arcuise trupul şi îl lovi unde doare mai tare.

- Şi asta e pentru că ai putea crede vreodată că mi-ar fi dor de tine. termină ea, lăsându-l pe Cole în dureri masive.

Învârtindu-se pe călcâie îşi face loc printre toţi pentru a se aşeza la locul ei obişnuit din fundul sălii. Profesoara Hambriss intră nu după mult timp şi ea, hâşâindu-i pe fiecare la locul lui şi începând să vorbească despre dantură sau ceva pe acolo.

Capul lui Miss se mişca sus-jos, într-o încercare de a copia în caiet ceea ce scria profesoara pe tabla gigantică. La un moment dat, se dăduse bătută sperând că una dintre colege îi va împrumuta la sfârşit cursul.

Capul îi era aşezatpe masă, mâinile înconjurându-i-l. Asculta cu atenţie ceea ce explica domnişoara Hambriss dar părea că informaţia nu se prinde. Parcă îi intra pe o ureche şi îi ieşea pe alta. La un moment dat simţea că uită unde este şi că cineva vorbeşte iar într-o secundă totul deveni negru, adormind.

Thai o aştepta la masă, cu mâinile în poală şi cu un zâmbet până la urechi.

- Ce vrei şi tu? întreabă Miss adormită, neavând chef de porcăriile lui Thai.

- Tristan ne-a invitat la o petrecere sofisticată, de-aia cum îţi place ţie; cu şampanie şi martini. Poţi în sfârşit să porţi rochia aceea albastră, care ai primit-o săptămâna trecută. zice Thai, entuziasmată.

- Adică de-aia cu bătrâni bogaţi în costume, cu fete cu douăzeci de ani mai tinere ca ei la braţ? întreabă Miss, ridicând din sprânceană.

- Nu ştiu. Va trebui să mergem şi să vedem. răspunse Thai şiret.

Miss scoase un sunet strangulat şi începu să tropăie pe scări în sus de parcă ăsta ar fi cel mai oribil lucru din lume. De obicei adora să meargă la astfel de petreceri. Erau locurile ei favorite. Dar acum e obosită; parcă nu dormise de câteva săptămâni. Tot ce vroia e să se întindă în patul ei nou, într-o pereche de pijamale pufoase şi să doarmă mult şi bine. Dar bineînţeles că lumea are alte planuri pentru ea.

Îţi trântise geanta pe pat şi începu să păşească leneş, dizgraţios către dulap, deschizându-l cu un oftat. După cum spusese şi Thai, urma să poarte noua ei rochie albastră, creeată special pentru ea de Alexander McQueen. După aproape o jumătate de oră, timp record, Miss ieşi din camera ei, aranjată la perfecţie, ca de obicei.

Îi plăcea să arate bine. Să pară că s-a străduit ore în şir să arate aşa. E uimitor ce pot face câteva bucle şi un gloss fin.

Coborî jos, dând nas în nas cu o Thai strălucitor de frumos aranjată; cu părul îndreptat, o rochie aurie şi cu câteva accesorii reuşise să arate sclipitor.

După ce acestea îşi transmise complimentele de rigoare, păşiră amândouă pe uşa vilei către limuzina trimisă de Tristan pentru le duce la petrecere.

Pe drum, aflase că nici şoferul nu avea vreo idee despre ce oameni vor fi acolo dat fiind faptul că limuzina fusese închiriată.

Ajunseră în sfârşit la destinaţie; locul era mai mare decât un palat. Totul arăta magnific. Era o curte gigantică cu o fântână arteziană în mijloc, pe margini straturi şi straturi de fel de fel de specii de flori; clădirea avea un aer vechi, medieval, la întrare aflându-se un uşier care saluta şi ura o seară bună fiecărui om care intra în 'castel'.

Coborâră din maşină şi îşi făcură loc prin mulţime. Deocamdată, erau oameni de vârstă mijlocie, cu pahare de vin roşu în mâină, învârtind paharul şi râzând într-un mod snobesc şi forţat.

Intrând pe uşile mari şi salutând uşierul, ochii îi jucau de la om la om, oprindu-i-se cu oroare asupra unuia dintre ei.

Era acolo, în aceeaşi cameră cu ea, respirând acelaşi aer, făcând-o pe Miss să creadă că şi coşmarurile pot deveni realitate.

____ 

Scuze că a durat atât, am avut teză la mate și profa e cretină rău. Sper că a meritat așteptarea! 

Dacă nu, scrieți-vă criticile în comenturi! 

Update: 20.02.2014 editata ^^

However, COMMENT, FAN, VOTE ȘI SCUZE PENTRU GREȘELI, DACĂ SUNT.