Miss

"Sunt Tristan, chiriaşul."

Stă şi se uită cu o privire contrariatăla telefonul de pe masa din sticlă, parcă aşteptând cuinteres momentul - cel în care va suna. Însă şi ea ştie că nu se va întâmpla mai repede dacă va continua să-l privească. Pe când să renunţe, telefonul începe să vibreze, făcând-o pe Miss să tresară. Dregându-şi vocea, răspunde, apăsându-l pe ureche.

- Alo? zice ea, nerăbdătoare aproape.

- Domnişoară Miss? Bună. Sunt Tristan, cel despre care v-a vorbit d-na Claris. Am sunat în legătură cu chiria, data în care voi veni şi pentru ce perioadă, răspune acesta cu o voce dură, rece, determinând-o pe roşcată să tremure.

Conversaţia nu durase mult; după hotărârea detaliilor tehnice, Tristan închise, mulţumindu-i lui Miss. Aparent, va veni cineva azi, în jurul orei cinci după amiază cu lucrurile lui, iar el va sosi mâine dimineaţă. Pentru cât timp va sta nu a zis, dar ea presupune că va fi informată când acesta va ajunge.

Thai fusese deja anunţată cu privire la aranjamente pentru a nu se creea nici o neînţelegere legată de venirea lui Tristan.

Plimbându-se fără ea, parcă doar corpul fiindu-i încă prezent, Miss păşeşte pe străzile înguste, prost pavate, înghiţind sec de fiecare dată când un gând neplăcut îşi face prezenţa în subconştientul ei.

Mii şi mii de informaţii curg hoinare prin mintea ei, parcă ar fi date de progamare din filmele cu roboţii care preiau controlul lumii. Ştiţi, background-ul acela negru, cu cifrele verzi 0 şi 1 care coboară într-o linie verticală? Cam aşa. Doar că în loc de cifre sunt propoziţii; fraze; afirmaţii; contradicţii.

În mintea ei se formase deja un alt sistem de gândire; unul complex, neinventat sau descoperit de altcineva.

Închizând ochii, aude cum se scurg gânduri şi informaţii prin creierului ei, îndepărtându-se din câmpul ei auditiv intern.

Neatenţia îşi spune repede cuvântul, soarta făcând-o să se lovească de unul dintre colegii ei de facultate.

Vrând să vadă cu cine are de-a face, acesta îşi ridică privirea din pământ, numai ca să dea ochii cu cea mai frumoasă şi poate singura fiinţă perfectă din lume. Acesta îşi deschide gura pentru a zice ceva, dar şi-o închide repede, fiind întrerupt de o voce prea cunoscută.

- O Doamne, Cole, iartă-mă! spune grabită frumuseţea din faţa lui.

- Atât de cunoscut sunt? Mai nou şi îngerii îmi ştiu numele? spune acesta amuzat.

- N-nu şti cine sunt? se bâlbâie uşor ea, uimită. Înţelege că la facultate se îmbracă hidos şi că poartă ochelari mari, dar pentru asta tot nu este de nerecunoscut.

- Nup. zice acesta sorbind-o din priviri.

- Miss. murmură ea, uitându-se în altă parte.

- Tocilara?! exclamă acesta, uimit de aparenţa total schimbată a colegei lui. D-dar tu eşti o ciudată! O patetică! Toată lumea îşi bate joc de tine şi tu eşti...aşa. se bâlbăie el, arătând cu mâinile spre corpul ei, de sus până jos.

Nemaivrând să continue această conversaţie, Miss se întoarce pe călcâie, lăsându-şi colegul cu maxilarul la pământ. Ştie că nu arată bine. Nu are nevoie de încă cineva care să îşi bată joc de ea. A fost batjocorită toată viaţa. Măcar acum să fie lăsată în pace.

Dimineaţa următoare veni fără alte incidente; ieri seară, omul care trebuia să îi aducă lucrurile lui Tristan ajunse la ora cinci punct cu câteva cutii, specificând că restul le va aduce “stăpânul”. Şi acum se gândeşte care este posibilitatea ca in casa ei să stea un snob; un bogat netrebnic.

Dar, întrebarea e alta. Dacă e bogat, de ce trebuie să stea în chirie?

----- 

Update: 24.01.2014 editat :>

Scuze că a durat atât dar deja am un writers' block. Capitolul ăsta sincer mi se pare penibil :/.  

Comment, fan, vote! xD