Cand ajungem acasa suntem singuri. Toata *armata* de vampiri nu mai este, suntem doar eu si Arthur. Ma simt atat de libera si linistita, acum ca sunt singura, dar tot simt un fior de neliniste.
-Unde sunt ceilalti?i intreb pe Arthur.
-Acasa. In seara asta Jessica nu o sa mai vina. Maine ne vom ocupa de varcolaci.
-A..
Cand ajungem in camera mea, Stefan se aseaza pe patul meu si i-a o revista.
Ma uit in oglinda. Am parul dezordonat si sunt palida. Imi piaptan parul si imi ciupesc obrajii. Gata,mult mai bine. Ma uit la Arthur si spre fericirea mea nu m-a observat cum ma aranjam. Ma intorc cu spatele la oglinda si ma rezem de birou. Trag aer in piept si merg spre Arthur . Cand ajung in dreptul lui ii i-au revista din mana, o pun pe noptiera si incep si il sarut. Mainile mele ii invadeaza parul, iar eu ma mangaie pe spate. Arthur isi intinde picioarele pe pat, iar eu ma urc peste el. Ma atinge cu timiditate mai jos de spate si asta ma face sa zambesc.
Ii dau jos tricoul intrerupand sarutul nostru pasional.
-Esti sigura ca vrei sa faci asta?ma intreaba cu respiratia grea.
- De ce n-as fi?
-E un pas spre ceva... daca o sa ne despartim sau nu stiu...
-Arthur, te iubesc. Nu o sa ma despart de tine niciodata.
Auzind asta ma saruta, imi rupe hainele si le arunca pe jos. Inchid ochii si ma las in voia senzatiei.
O lumina ma trezeste. Ma intorc si il vad pe Arthur cum doarme langa mine. Zambesc. Il mangai usor si ma joc cu parul ochii.
Stefan deschide ochii si zambeste.
-Nu dormeai, nu?il intreb zambind
-Nu.spune razand
Totul e perfect. Ma ghemuiesc langa el si profit de toate momentele alaturi de el pana cand Henry ne intrerupe.
-Amorezilor cobarati jos!striga Henry din pragul usii
-Iesi afara!stri eu.
Cand ajungem jos eu si Arthur ne tinem de mana.
In bucatarie este toata familia lui Arthur , iar afara, sunt o multime de lupi. Dintr-o data simt o neliniste. Arthur ma cuprinde cu un brat si discuta cu familia lui, iar eu ma uit la lupi de afara.
Toti iesim in curte. Toata lumea se uita in gol.
-Va rog sa ne ajutati.
-De ce? se aude o voce groasa
-Anne, ce au spus?
-Te-au intrebat de ce? Nu ai auzit?
-Ei nu ne aud si nici nu ne vad pana cand nu le dam voie. Acesta este avantajul nostru. se aude o alta voce, mult mai cunoscuta.
Asta explica multe.
-Anne este in pericol si nu ne putem descurca singuri. Jessica isi v-a creea o armata. O sa ne omoare pe toti. Si tot ce am construit aici, pacea asta, o sa dispara. Va juram ca nu o sa va dezvaluim. Putem fi o echipa.spune Arthur
Auzind asta varcolacii se transforma in oameni si fiind asa vampirii ii pot vedea. Ma uit la ei si il vad pe Justin.
Justin este cel mai bun prieten al meu. Nu l-am mai vazut de ceva timp. Mi-a fost asa dor de el. Ma desprind din imbratisarea lui Stefan si ma duc sa il imbratisez pe Justin. Toata lumea se uita la noi. Ii simt privirea lui Arthur . Sa ma imbratisez cu dusmanul lui de moarte in fata tuturor nu e tocmai placut. Familia lui Stefan pleaca in casa si raman afara cu Henry,Arthur si Justin.
-Auch!spune Henry zambitor de arogant
- Arthur , el este Justin. Este un prietem foarte bun de al meu. Justin, el este Arthur , iubitul meu.
Cei doi dau mana, iar Henry, rade pe ascuns ceea ce ma enerveaza.
Arthur ma cuprinde cu un brat si ma strange. Il imbratisez si eu ca sa vada ca tot a lui sunt.
Cand ajungem in casa il prezint din nou pe Justin ca sa nu se inteleaga ceva gresit. Eu urc la mine in camera s ii las pe vampiri si varcolaci sa discute.
- Cioc, cioc.spune Henry din pragul usii.
Ma uit la el, dar nu ii raspund, iar el se pune pe pat langa mine.
-Uite, nu vreau sa te vad suparata. Acum esti din familie si esti ca sora mea. Arthur este o fire foarte geloasa, dar niciodata nu s-ar despartii de tine. Te iubeste cu adevarat. Niciodata nu a mai avut o noapte impreun cu cineva, ceea ce te face foarte speciala.
-Stiu... Dar nu e vorba de asta. Uite cata lume a foat chemata ca sa ne ajute. Daca Jessica o sa ne invinga? Imi e frica, Henry...
-Anne, esti ultima persoana pe care as lasa-o in mainile ei. Crede-ma nu o sa ti se intample nimic. Nu voi lasa sa se intample asta niciodata.spune el cu ochii mari si atingandu-mi mana.
- Are dreptate. Esti ultima persoana pe care ar lasa-o sa moara. spune Arthur din pragul usii.
Henry pleaca din camera cu super viteza lui, iar eu raman cu Arthur.
-Scuze...spun eu
-Nu sunt suparat. Stiu ca tii la el. E prietenul tau. Dar eu sunt iubitul tau. spune el razand
-Te iubesc.
- Te iubesc.
