Au trecut zile, au trecut saptamani, au trecut luni, iar Jessica nu a dat niciun semn. Poate nici nu o sa mai vina. Poate si-a dat seama ca nu are rost, ca nu are de ce sa isi piarda timpul cu mine. Deja *armata* de vampiri si varcolaci s-a rarit. Eu si Arthur aveam noptile doar pentru noi. Nu mai exiata urechi prin casa. Nu mai o vedem pe Jessica ca pe o mare amenintare. Arthur si familia lui a inceput sa se hraneasca cu sange de om din niste pungi super hidoase ca sa fie mai puternici. Dar, oricum nu imi e frica pentru mine, ci pentru ca eu stiu ca as murii pentru Arthur.
- Hei...ce faci acolo?ma intrerupe Arthur.
Imi intorc capul spre el, il privesc, dar nu ii raspund. Arthur vine langa si se aseaza pe canapeaua de langa geam, pe care stau si privesc cum cuplurile sunt fericite si normale, subliniez normale si nu au probleme de genul ca sora iubitului tau vrea sa te omoare.
-Ce ai patit?ma intreaba el si ma mangaie si se joaca cu parul meu.
-Nimic.
-Iti e frica de Jessica, de felul in care ne-ar ataca, iti este frica sa nu mi se intample ceva mie, iti doreai o viata normala cu un iubit normal, dar in acelasi timp iubesti mult mai mult viata asta si nu ai schimba-o pentru nimic in lume, iti este frica pentru ca ma iubesti cu adevarat. spune Arthur zambind si tandru, dar se vede in privirea lui aceeasi frica pe care o simt si eu.
Pur si simplu nu stiu ce sa zic. Ma uit la el cu o privire cum ai stiut?
-Te-am citit.spune el in stilul lui ciudat.
- Hai sa plecam de aici.continua el.
-Ce?
-Hai sa plecam, sa mergem in lume. Sunt vampir, pot sa fac tot ce vreau, pot sa vad lumea impreuna cu tine, hai sa profitam.
-Arthur, nu pot... aici e Emily, Amy, Justin, Henry, Clare,nu putem pleca asa. Ai si tu familia ta... Nu putem sa plecam pur si simplu...
-Henry?ma intreaba el amuzat
-In ultimele luni ne-am inteles foarte bine si da, Henry, tin la el, acum nu il mai pot lasa...
- Te inteleg. spune el si ma saruta
