M-am oprit in fata unei paduri. Inchid usa si intru inpadurea deasa pana ajung la o poienita singuratica. E perfect. Acum am nevoie sa fiu singura. Sunt mult prea multe lucruri aflate intr-o singura zi. De ce mi-au ascuns asta? Adica nu au incredere in mine? Acum, practic stiu ca si eu le-am ascuns ca iubitul meu este vampir si ca intreaga lui familie este. Dar, am facut asta cu un scop. Am vrut doar sa le protejez de lumea asta diferita. Uneori e periculoasa si nu as suporta vreodata gandul ca si ele ar putea fi in pericol.
Stand cu ochii inchisi si simtind cum lacrimile mele imi curg pe obraj de la prea multa prediune, simt o mana fina, de barbat, care ma mangaie. Zambesc. Nu deschid ochii. Pur si simplu ma pun in bratele lui. Deja stiu ca e Arthur. Cum m-a gasit, sincer, nu stiu si nici nu imi pasa.
-Poate ca ar trebuii sa vorbesti cu ele. spune el cu vocea calda.
-Si tu ai ascuns faptul ca noi suntem vampiri, ca sora ta este vrajitoare, dintr-un motiv. Poate si ele au ascuns asta din acelasi motiv. Poate nici lumea lor nu e atat de usoara. continua el.
Are dreptate. Deschid ochii, imi sterg lacrimile, zambesc si il sarut, semn ca ii sunt recunoscatoare. Pentru a mia oara, nu stiu ce m-as face fara el.
