Liu Homicidal - An untold story

Capitolul I

     Prima zi de când revenisem înapoi în Forest Grove şi erau atâtea de rezolvat. Puteam spune că nu s-au schimbat chiar atât de multe de când am plecat să călătoresc de unul singur prin lume. Am părăsit cartierul ăsta de când am scăpat din spitalul Sacred Heart. Nu a fost chiar atât de uşor pe cât mă aşteptam, dar a meritat să fac ceea ce trebuia făcut.

     Am omorât una dintre asistentele care erau de gardă noaptea şi un gardian ca să pot scăpa din spital fără să fiu văzut. Partea mai grea de aici a fost să ascund cele două cadavre fără să fiu văzut de cineva sau de camerele de luat vedere. Locul cel mai potrivit de a ascunde un corp fără suflet după ce l-am asasinat cu sânge rece: într-un container plin de gunoaie.

     Şi de aici a început şi aşa zisa prietenie a mea cu Sully. Nu puteam spune că numai eu luam decizii în anumite situaţii, ne mai sfătuiam între noi din când în când. După ce am ascuns cu succes cadavrele, am sărit gardul spitalului şi am luat-o la fugă fără să mă mai uit în urmă. Începând din acea zi am luat hotărârea să încep o nouă viaţă.

"Liu, ne plimbăm de ore bune fără să fi făcut nimic interesant, m-am plictisit deja" se văită Sully exact ca un copil râzgâiat.

   — Ai răbdare, încă nu am ajuns unde mi-am propus de la început, i-am spus, oftând.

     Am luat la inspecţie toată zona din cartier ca să fiu sigur la ce mă pot aştepta. Lucrul cel mai interesant pe care abia acum îl observasem era chiar un conac destul de vechi, situat undeva în fundul pădurii. Am zâmbit în sinea mea, văzând conacul acela pe care îl zărisem abia acum, dar fără să mai stau mult pe gânduri mi-am văzut în continuare de drum.

"Acum unde mergem?" se vaită din nou amicul meu din cap.

   — Doar stai locului odată şi vei vedea! am spus pe un ton mai ridicat.

     Am grăbit pasul pe o străduţă ce dădea imediat de un alt şir de case, aşezate una lângă alta exact ca nişte piese de domino. Casa noastră se afla undeva pe la mijlocul şirului, iar cea a Annei chiar după noi. Cu fiecare pas pe care îl făcem spre vechea noastră casă, cu atât mai mult simţeam un gol în stomac. Puteam retrăii fiecare moment şi sentiment de acum cinci ani, ce a avut loc aici şi fără să îmi dau seama lăsasem un suspin să îmi scape printre buze.

     Gândurile mele care erau atât de clare şi apăsătoare au fost întrerupte de două voci suspicioase care făceau un anumit zgomot, ca şi cum cărau ceva destul de greu şi se contraziceau între ele. M-am aşezat în vine şi uşor-uşor am mers tiptil până la tufişul care despărţea vechea mea casă de cea a Annei. Cu tot antrenamentul acesta la care m-am supus de unul singur, am ajuns să văd destul de bine noaptea, ceea ce îmi dădea un avantaj destul de mare.

   — Ce naiba se întâmplă aici? am spus, rămânând şocat de ceea ce văzusem că se petrecea în faţa ochiilor mei.

     O femeie blondă împreună cu o altă puştoaică tot blondă, vopsite normal, duceau ca pe un sac o fată care era plină de răni şi sângera. Respectivele tocmai ieşiseră din casa Annei, iar tipa care era cărată de cele două era roşcată şi asta însemna că...

   — Anna! am zis, mârâind, încleştându-mi ambii pumni în acelaşi timp şi cu dinţii.

"Liu, vin spre noi, ascunde-te!"

   — Trebuia să ştiu de la bun început că nenorocitele alea două o voiau moartă şi asta numai din cauza mea pentru că îi aflasem planul celei care trebuia să îi fie ca o mamă! spuneam toate astea, dând cu pumnul drept în pământ.

"Ori te mişti acum, ori o fac eu cu forţa. Nu vezi că vin în direcţia în care suntem noi, să plecăm de aici odată!"

     Refuzând să fac ceea ce îmi tot spunea Sully, am simţit cum îmi preia din nou un control total asupra corpului meu şi mă târăşte de acolo, ducându-mă la loc sigur cam la o distanţă de şapte metri faţă de unde ne aflam. Priveam cum cele două o târăsc pe Anna în fosta noastră casă şi nu puteam să fac absolut nimic, absolut nimic decât să privesc.

   — Sully, de ce naiba ai făcut asta?! Nu vezi că are nevoie de ajutor?! m-am răstit la el.

"Nu, nu are, doar e o clarvăzătoare. De ce eşti atât de naiv, Liu?"

   — O clarvăzătoare? Delirezi cumva?

"Nu, tu eşti prostul de aici care nu e în stare să vadă ce e adevărat şi ce e doar o iluzie. Puştoaica asta e periculoasă şi e căutată de foarte multă lume, aşa că axează-te doar pe ţinta pentru care ai venit până aici."

     Am înjurat în sinea mea şi am privit în continuare spre casa care avea să îi devină un adevărat coşmar Annei în seara aceasta. Cât despre ceea ce avea să urmeze în continuare, nu ştiam dacă o voi putea duce până la capăt. Sully pufni dispreţuitor şi mă forţă din nou să părăsim locul unde stăteam, mergând mai departe, lăsând totul în urmă.

______________________________________________________________

pam, pam primul capitol e postat.

ce parere aveti? sunteti pregatiti de ce e mai rau si de crudul adevar?

eu sper ca da, pentru ca nu mai e mult pana acolo.