Fluturi Prăfuiți - Enigma Evei

Partea a Patra - Ziua a Douăzeci și treia

Zâmbesc din tot sufletul meu de om nebun. Îmi place ceea ce văd în oglindă, chiar dacă m-am foit toată noaptea, nerăbdător să mă trezesc astăzi și să o revăd în carne și oase și nu doar o fantasmă ale amintirilor de mult apuse.

Este abia ora nouă a dimineții, dar am considerat că o plimbare mi-ar mai tăia din entuziasmul copleșitor ce-l simt înăuntrul meu. Noi doi încă nu ne cunoaștem și chiar nu vreau să risc să-i creez o părere proastă despre mine. O vreau prea mult pentru ego-ul meu ca să dau cu bâta în baltă când mi s-a ivit o șansă de milioane în această zi.

Mă opresc la o gelaterie și îmi cumpăr o înghețată de pepene verde. Gustul este răcoritor și dulce, iar eu redobândesc calmul de care am nevoie ca să fac ziua de astăzi una importantă pentru mine.

Nu m-aș fi așteptat nici în ruptul capului să ajung în Hyde Park și să fiu asaltat de Kiki cu multiplele ei cerințe de a aproviziona fiecare vagon de bere, să-mi amenajez cortul unde voi lucra eu și restul amenajărilor de care mai avea ea nevoie. Dățile trecute venisem după-amiază și toate acestea erau făcute de restul personalului angajat.

Sunt dezamăgit. Asta chiar trebuie s-o recunosc. Ea nu este aici. Și nici Ana. Inima îmi pompează sângele devenit rece și stomacul se revoltă împotriva mea cu crampe dureroase. Gândul că Kiki nu chemase pe toți cei care au lucrat data trecută la festival, mă face să-mi ies din minți, să las dracului tot și să-i sun pe cei de la compania de bilete și să mă milogesc să-mi dea înapoi biletele pe care le-am refuzat.

Sunt de-a dreptul îngrozit. Am fost impacientat timp de aproape două săptămâni că astăzi va fi ziua în care vom putea să ne acordăm șansa de a ne cunoaște și nu primesc decât o glumă colosală a universului.

Eu sunt deja al ei și ea nici măcar nu știe despre asta.

-Leo, ia-o pe Ana cu tine și învaț-o ce are de făcut.

Mă întorc spre vocea lui Kiki și o privesc pe scunda brunetă care-mi zâmbește la fel de cald ca și data trecută.

Ana e aici. Poate nu totul este ruinat. Poate a venit și Eva.

-Leo, m-ai auzit? Nu avem timp de pierdut! E abia ora cinci și oamenii deja vin. Spune cu nerăbdare Kiki și mărește ochii în așteptarea răspunsului meu.

-Da. Sunt sigur că se va descurca. Spun ca și încurajare pentru Ana care îngustează ochii la cât de larg i se face zâmbetul de pe față.

-Nici nu mă îndoiam. Treceți la treabă! Dă comanda și fuge spre un vagon de bere care era fix la intrarea în parc.

-Ce mai faci, Leonard? Mă întreabă bruneta în timp ce-și pune mânuța pe umărul meu ca să mă aplec pentru a-i face mai ușor modul de a mă săruta pe ambii obraji.

-Foarte bine. Spun cu inima strânsă că este adevărat răspunsul meu.

O conduc pe Ana spre enormul cort, amenajat cu o scenă în interior unde se va ține un concert rock sau, cel puțin, așa am auzit de la echipa de asamblări. Femeia se strâmbă când vede chitarele și artiștii îmbrăcați în negru din cap până în picioare și cu pletele mai lungi decât până și ale ei. Sigur era vorba de ceva gălăcios în seara aceasta pentru amândoi.

Îi explic cu calm tot ce are de făcut și o asigur că de cele mai complicate cocktail-uri mă voi ocupa eu ca să nu intre în panică sau să greșească cantitățile. Femeia învață  repede tot ce are de făcut, dar știu că ar fi cel mai indicat ca ea să preia comenzile și să lucreze cu banii cât timp eu fac băuturile cerute.

Nu am timp să o întreb despre Eva deoarece clinții vin unul după celălalt și nu ne oferă  nici măcar posibilitatea de a fuma o țigară cap-coadă. Lucrăm bine împreună și mă întreb cum se descurcă Samira care lucrează și ea la festivalul din acest weekend, doar că în capătul opus al locului amenajat pentru eveniment.