Fluturi Prăfuiți - Enigma Evei

Partea a Treia - Ziua a Zecea

Fum. E prea mult fum în această încăpere, iar eu sunt cel mai mare dobitoc pentru că m-am lăsat târât de Robert la o astfel de petrecere plină cu copii abia trecuți de vârsta legală.

Ba nu. Știam de ce am venit dar nu am vrut să recunosc asta față de nimeni. Nici măcar față de mine însumi. Nu știu ce naiba a fost în mintea mea să cred că printr-o ironie a universului, ea se va afla la o petrecere ca aceasta. Trebuia să știu mai bine că femeile măritate nu merg la înghesuieli în care se consumă bere diluată cu apă pentru a ieși mai ieftin la cheltuială.

Nu. Nu m-am gândit sau nu am vrut să mă gândesc că ea acum probabil stă cuibărită la pieptul soțului său și amândoi urmăresc știrile de la orele zece.

La dracu! Nu știu de ce în mintea mea mi s-a creat un haos mai mare decât ce mi l-a lăsat Kate în urma ei.

Kate. S-o ieie toți dracii. Nu m-am mai gândit la ea de o săptămână. Nici nu aveam cum s-o fac. Fiecare moment în care am posibilitatea, o văd pe fata blondă cum îmi zâmbește și-mi întoarce spatele înainte să-mi fac curaj s-o abordez.

Ciudat. Am senzația că mi-a citit sufletul în doar câteva priviri și asta fără a ne vorbi. Ciudat este și nevoia mea de a o descoperi și a-i explora blândețea.

-Frate, moaca asta nu te va ajuta să pleci cu nici una acasă în noaptea asta. Îmi spune Robert în timp ce-și flutură mâinile prin fața mea pentru a-mi atrage atenția asupra lui.

-Nu e nici una pe care s-o vreau de aici. Îi răspund pe un ton sec și-l lovesc peste degete.

Cea pe care o vreau eu este acolo unde intrarea mea este interzisă. Oare el îi face masaj înainte de culcare?

-Atunci să mergem acum la Exodus. Am auzit că toate biletele s-au vândut de mai bine de o lună pentru seara asta. Îmi spune entuziasmat și trage de cămașa mea în carouri pe care el m-a silit s-o port diseară.

-Asial te va pune să-i speli rufele murdare timp de un an ca să ne lase să intrăm fără invitații. Îi spun în glumă deși aș putea băga mâna în foc că turcoaica ar fi în stare de așa ceva.

-Fata asta mă dorește trup și suflet. O îndulgesc eu cumva. Samira lucrează și ea?

Îl privesc plictisit cum încearcă să-și aranjeze cârlionții blonzi deși știe că dezordinea ce-o are în cap face toate femeile să moară după chipul lui copilăresc sub care se ascunde un diavol.

-Îi trimit mesaj să vină și ea ca să nu te car singur înapoi acasă când vei fi mort de beat.

Tipul face o grimasă și flutură din mână ca și cum am spus o glumă proastă. Dar eu știu mai bine despre dezlănțuirile lui și cât de bine nu se ține pe picioare când este epuizat de energie și viață vitală. Se bizuie pe un principiu stupid că în momentul în care scapă paharul de băutură din mână și-l sparge, abia atunci este vremea să plece acasă. Dar nu ia în considerare că eu i-am fost mereu echilibriul de care a avut el nevoie ca să nu-și spargă capul de nenumărate dăți.

Tastez rapid mesajul și ieșim din clădirea în care un prieten de-al lui Robert își serba cei douăzeci și unu de ani. Nu am habar de unde își face astfel de cunoștințe dar el mereu a motivat că la astfel de întâlniri se creează felinare pentru fete proaspete și doritoare de aventuri.

Ne urcăm în primul taxi disponibil și Robert se simte nevoit să-i întindă o bancnotă de douăzeci de lire pentru a-l satisface pe șofer să se bage în aglomerația de pe Oxfort Street ca noi să ajungem la club.