Fluturi Prăfuiți - Enigma Evei

Partea a zecea - Ziua a douăzeci și șasea

Ne punem cu toții mâncare în farfurii și inspir cu dor mirosul de rață în sos de portocale. Mama mereu gătea câte ceva care știa că numai la ea am posibilitatea să mănânc. Nu mai analizez celelalte farfurii pline cu diverse delicatese și tai o bucățică din carnea fragedă, o trec prin sos și mestec lent, lăsând aromele să-mi înnebunească simțurile. Trag o privire discretă în direcția Evei și rânjesc pe sub mustață că iar a închis ochii în timp ce molfăie și ea din același preparat.

-Este foarte delicios! Exclamă după câteva secunde și își mai taie o bucățică.

-Mă bucur foarte mult că-ți place, draga mea! Leonard adoră astfel de mâncăruri. Răspunde mama și îmi acordă o privire șireată.

Zâmbesc în direcția ei și știu prea bine ce încearcă să-mi transmită. Prima impresie care i-a lăsat-o Eva este una bună și încearcă să-i dea sfaturi cum să aibă grijă mai bine de mine.

-Nu știam că ai gusturi atât de rafinate. Îmi spune femeia de lângă mine și surâde în șervețelul care tocmai l-a dus la gură ca să nu vadă nimeni reacția sa.

-Știi să gătești, Eva? Mă întrerupe mama din răspunsul pe care îl pregăteam să i-l dau blondei.

-Nu la fel de bine ca și dumneavoastră. Răspunde politicos și zâmbește cald.

Clar! Atât mama, cât și tata, care a tot încercat să pară imun la mica lor discuție, sunt interesați de femeia de lângă mine. Sunt mai mult ca sigur că au etichetat-o ca fiind iubita mea și simplul fapt că cei doi se comportă natural și foarte degajați în preajma ei, îmi face inima să cânte de bucurie.

-Te rog, nu mă flata, draga mea! Chicotește mama și decid să mă axez mai mult pe mâncarea din fața mea ca să nu explodez de cât de bine mă simt în această încăpere, alături de trei persoane care îmi sunt vitale în viața mea.

Da, Eva mi-a intrat pe sub piele și prezența ei îmi alimentează venele cu sângele ce necesită să circule fără oprire. Nu înțeleg de ce mi se întâmplă asta cu ea, dar nici nu sunt sigur că aș vrea să aflu motivul adevărat. Atâta timp cât ea va rămâne aproape de mine, nu-mi pasă de nimic altceva de pe lumea asta.

-Să știi că mi-ar plăcea să gătim odată împreună. Să facem ca un fel de zi între fete. Plusează mama și mai am un pic și mă înec cu bucățica de carne pe care tocmai o înghițisem.

Iau paharul cu apă din fața mea și îl dau pe tot peste gât. Aștept ca Eva să se sperie sau să reacționeze într-un mod stânjenitor la invitația mamei, dar ea îmi demonstrează, pe fiecare secundă petrecută în preajma ei, că este o adevărată enigmă.

-Mi-ar face o mare plăcere, Mary Margaret! Rostește cu degajare, iar zâmbetele celor două, mă buimăcesc și mai tare.

De ce naiba a zis una ca asta? Are de gând să mai rămână în viața mea? Mă vrea pe mine în coexistența ei sau doar vrea să-și petreacă timp cu mama mea?

-Dacă nu te deranjează să te întreb, sunt tare curios: de unde vii? Intervine tata și mă simt și mai tensionat decât în mod normal.

-Din România. Nu îmi este rușine să răspundă la astfel de întrebări. Zâmbește scurt și mai ia o îmbucătură din farfuria pe jumătate goală.

-Și ce te-a făcut să vii în Anglia? Continuă tata cu un interogatoriu cărui motivație nu-i găsesc.

-Noi am vrut un viitor mai bun și am considerat că este avem o șansă reală de a reuși într-o țară străină.