,,Visăm ca să ajungem intr-o lume ireală,dar poate ca visele sunt adevărata noastră lume"
-Și ce facem acum?zise Erica si în același timp încerca să își miște picioarele pentru a scăpa din strânsoarea nisipului , dar fără folos.
Însă când totul părea să nu aibă o rezolvare, în acel moment salvarea pentru cei doi a venit.O fata cu părul roz, care îi ajungea până la umeri și îmbrăcată într-un fel de palton lung albastru , închis cu nasturi portocali, cu pantaloni albastri cu dungi portocali și cu niște cizme negre care îi ajungeau până la genunchi,iar în mâna avea un toiag lung,de o culoare maro si în vârf se găsea o piatră prețioasă albastra.Fata s-a așezat în fața celor doi și a început să își învârtă toiagul .În fața celor doi apăruse un vârtej albastru ,dar nu absorbea nimic din jur.Dar când a trecut prin Adam și Erica nisipul care îi imobilizase a dispărut și mumia la fel.Erica văzând ca scăpase din nisip s-a îndreptat în fugă către fata:
-Cine ești?Cum de ai făcut asta?
-Nu e timpul pentru prezentări,a zis fata incruntata și cu o voce autoritară,tot ce am facut doar o să îl încetinească pe Cavalerul nisipului.Plecați de aici!
Auzind vorbele fetei, Erica si-a îndreptat privirea către vârtejul care îi salvase. Vârtejul începuse să isi piardă din intensitate,iar culoarea albastră începuse să schimbe în maro.Asta nu era de bine ,iar Erica si-a dat seama ca trebuie să găsească o altă ieșire pentru ca acel vârtej stătea chiar în fața usii prin care ei întraseră în acesta cladire și acesta nu voia să încerce să treacă prin el pentru ca există posibilitatea ca mumia sau mai bine zis Cavalerul nisipului să îi imobilizeze din nou.Atunci Erica a observat un lift și niște scări.Aceasta a pornit în fugă către Adam și l-a luat de mâna zicandu-i:
-Adam trebuie să luăm liftul...încercă să nu te îndepărtezi de mine , da?
-Bine surioară,zise Adam cu o jumătate de gură ,parcă ar fi vrut să mai zică ceva însă situația în care se aflau nu le dădea timp si pentru vorbit.
Cei doi au început să fugă către lift.Ajunși la lift Erica a apăsat butonul și liful si-a deschis ușile imediat. Adam a intrat primul, dar Erica si-a întors privirea către fata care îi salvase și îi zise cu o voce serioasa:
-Încearcă să nu mori,am multe să te întreb!
Auzind vorbele,fata a schițat un zâmbet și a pornit cu viteză spre Cavalerul care abia se regenerase.Apoi Erica s-a întors cu privirea către Adam și ușile liftului s-au închis imediat.Erica începuse să se întrebe în legătură cu ce se întâmplase.Și atunci si-a dat seama de un lucru,un detaliu așa de mic,dar atât de important.
Din perspectiva Ericai
O nu..Ce proastă am fost.Trebuia să mă gândesc de la început dacă clădirea are curent sau nu.Și dacă e să mă iau după aspectul clădirii sigur a fost părăsită de mulți ani,deci nu ar fi nimeni care să mai plătească factura la curent.Dar liftul merge...asta înseamnă ca altcineva cu puteri se mai află în același clădire.Trebuie să ajung la Adam înaintea "acelei" persoane. Se pare ca s-a oprit la etajul 4 .Trebuie să o iau pe scări.
Ajunsă pe scări Erica urca în fugă pentru a-si salva fratele, dar nu numai din cauza asta...simțea ca cineva o urmărește și din cauza asta își mai arunca privirea în spate,dar nu era nimeni.Ajunsă la etajul 4 a început să caute în fiecare cameră .Dar fără succes.Aflanduse intr-o cameră,această auzi niste pași pe coridor.Crezând ca fratele ei e pe coridor ,Erica deschisă ușa și dete peste un băiat.Cei doi se ciocniră și baiatul căzuse intr-o parte și Erica în cealaltă parte.Erica înfuriata și nevazand cine era,încerca să se ridice și zise cu o voce autoritară:
-În sfârșit te-am găsit....dar nu puteai să te uiți pe unde mergi?Dar când Erica si-a ridicat privirea a văzut ca încurcase persoana.Începuse să se uite la acel băiat să isi de-a seama dacă e de partea răului sau de-a binelui,însă această meditație i-a fost întreruptă de acel băiat, care se apropiase de ea și numai 2 cm îi mai despărțeau pentru ca fețele lor să se întâlnească.
-Mă căutai?zise băiatul cu un rânjet pe fata.Nu credeam ca mă mai amintesti...
Însă ,Erica speriată de el ,îl împinse și îi răspunse pe un ton autoritar.Pericolul nu dispăruse,dar ea se simțea în siguranta:
-De ce să te caut?Nici măcar nu te cunosc...dar în acel timp se opri din vorbit.Cuvintele care i le zise băiatul începuse să se imprinteze pe creier și să se repete,de parcă cineva apăsa butonul reload ...reload...
Din perspectiva Ericai
Ce se întâmplă?De ce a zis ca nu credea ca o sa pot sa mi-l amintesc.Nici nu-l cunosc.... Îl cunosc?De ce sta?De ce nu face nimic?Am senzația ca e rău,dar în același timp bun.Gata..trebuie să mă liniștesc...am pus prea multe întrebări la care nu pot răspunde deocamdată... Prioritatea principala e Adam și nu băiatul asta care se crede important. Trebuie să îl găsesc ...dar unde?
În acel moment Erica porni în direcția băiatului,dar trecu pe lângă el.Însă încercarea fetei de a pleca fu întreruptă de reacția băiatului, care o lua de braț și o pusă în fața lui:
-Știu unde e fratele tău.E la parter împreună cu Viviana.Nu te mai îngrijora...asta nu îți face bine ...
-Puțin îmi pasă de mine.Cine naiba e Viviana?zise Erica cu o voce nervoasă.
-,, Încearcă să nu mori,am multe să te întreb",zise băiatul cu o voce serioasa.Tu i-ai zis cuvintele astea.Să ști ca te așteaptă...Asta e ciudat..Nu ar face nici pentru mine asta,zise băiatul zâmbind.
-Nu te înțeleg...de fapt vreau să zic nu va înțeleg...știu ca sunteți niste persoane pentru a schimba sau a face ceva în lumea asta.Dar de ce eu am fost băgată în asta?Nu am puteri,nu am nimic...nici părinții nu sunt ai mei..,zise Erica cu o voce tristă,iar primele lacrimi îi acoperiră obrajii roșii .
Văzând asta ,băiatul îi ștearsă lacrimile cu mâna lui și apoi o strânsă puternic în brațe.
Din perspectivă Ericai
De ce face asta?Acum îi pot simți căldura lui....si cum îi bate inima...e plăcut...nu am mai simțit asta până acum...Parcă ai zis ca nu o să mai plângi niciodată.Ai slăbit fetițo, sunt foarte dezamagita pe tine.Nu ai învățat nimic de la mine?Se pare ca ai uitat lecțiile mele.Va trebui să îți reamintesc cum trebuie să fi cu adevărat....Nuu....nu tu din nou....
Gata cu pauză.Îmi pare rău ca v-am ținut atât ....știu ca nu e o poveste perfectă,dar va mulțumesc pentru ca mi-o citiți :)
