,,Cateodata o sa iti pierzi speranta si o sa renunti la tot"
Puterea, un cuvant atat de simplu si totusi plin de semnificatie. Daca un om are putere, poate sa faca orice. Ea hraneste omul in viata, asemanator cu mancarea si apa, ce sunt neinlocuite. Mai ales ca omul nu are ce cauta intr-o lume in care oamenii nu mai stiu sa iubeasca si sa ierte, doar sa renunte.
Insa, eu o sa ma ajut de slabiciunea mea, iar asta sper sa imi aduca putere si vointa de a merge mai departe. Ma gandesc mereu cat de orbi suntem, incat ma face sa cred ca oamenii au uitat cum sa vada lumea, si-au pus un voal si nu l-au mai luat de pe fata.
Imediat ce am avut ocazia, i-am zis lui Adam cum pot sa salvez pe toata lumea, dar asta nu inseamna ca chiar pot sa fac asta. Am ajuns, intr-o zi de marti sa imi scriu depresia in jurnalul meu, care ma cunoaste cel mai bine. Imi e frica cateodata ca daca o sa il pierd vreodata, ar fi ca si cum as pierde o parte din sufletul meu. Nimeni nu ma poate intelege mai bine decat un jurnal, care tace si doar asteapta sa fie scris cu pasta sau creion, dar mai ales lacrimi. Da, e bine sa iti dai drumul la sentimentele negative, dar pana cand inima ta suporta? Inima mai suporta sa vada cum plangi si te distrugi pe interior doar cu sentimente care nu ar trebui sa fie acolo? Nu, asta nu e o solutie. Solutia e sa le distrugi si sa nu mai revi niciodata la ele.
Cateodata, nu mai vreau sa fac nimic, parca vreau...
-Vreau sa te vad fericita, imi zice cu o caldura in voce Gabriel.
-Ceee???
Inchid repede jurnalul, si ma indepartez in celalat colt al patului, doar ca sa fiu sigura ca nu imi va lua jurnalul din mana pentru a-l citi.
-Cum naiba ai intrat aici? il intreb cu o voce tremuranda, de parca un criminal in serie abia aparuse in camera mea cu un cutit in mana, dar de fapt era o alta frica. O frica a cunoasterii, in care in acesti ani, doar jurnalul meu a suportat toate "fitele" mele.
-Pe usa? spuse Gabriel amuzant. Poate data viitoare, nu o mai uiti deschisa, ca sa nu mai vad ce frumoasa esti chiar si in pijamale.
Auzind cuvintele lui, ma inrosesc si nu stiu ce sa ii mai zic. Doar auzind cuvantul "frumoasa", buzele mele isi schimba forma, formand un zambet plin de fericire. Parca tot ce ma distrugea, disparea din capul meu, la venirea unui cuvant, ca si cum cineva ar fi luat praful de pe un lucru, doar cu o suflare.
Atunci mi-am dat seama despre ce inseamna de fapt Gabriel in viata mea. Mi-am amintit visele, iar cel mai accentuat era ultimul vis. El poate salva totul. Fara sa ma gandesc la consecinte, ma ridic din pat si sar spre el pentru a-l imbratisa. Gabriel face un pas inapoi, iar eu ajung cu capul pe podea, picioarele ramanand pe pat.
-Te-ai lovit? spune Gabriel speriat si ma ajuta sa ma ridic, dupa ma ia in brate. Nu ma asteptam sa faci asta, mai ales dupa cate ai aflat...
-Nici eu, spun eu strangandu-l si mai tare, doar ca tu ai fost aproape tot timpul in viata mea si tu esti singurul care ma poate salva din asta. Vreau sa ma inveti sa imi controlez partea intunecata.
Ridicandu-mi barbia cu mana, in care doar cativa centimetri ne desparteau, imi zice calm:
-Deja poti sa faci asta, doar ca teama te-a facut sa pierzi controlul.
-Ce? De unde sti?
-Cand tatal meu, a incercat sa te ajute, de fapt el incerca sa scoata din tine partea rea si sa ramai tu, dar faptul ca a facut asta, o energie a ajuns la el si l-a doborat la pamant. Tu cand ai vazut asta, ai ridicat un scut, ce a facut ca toata energia sa intre inapoi in tine, iar tu sa te ridici pe propriile tale picioare fiind tu: partea buna si partea rea la un loc. Nu trebuie sa te gandesti cum sa controlezi partea rea, ci doar trebuie sa o accepti.
Atunci am simtit, cum toata vina mi se ridica de pe umeri. Tatal lui nu a fost ranit din cauza mea.
Fara sa stau pe ganduri, l-am sarutat. Am simtit ca in sfarsit sunt fericita. Fara cosmaruri, fara tristete, fara oameni falsi, doar eu cu el in lumea mea.
-Hai sa mergem, ii zic calm, intrerupand sarutul.
-Ah? Era asa de bine, zice Gabriel dezamagit.
-Avem timp si pentru mai mult, dar mai intai trebuie sa terminam cu ce am inceput.
