,,Am inceput sa pierd in fata propriei persoane"
In acel moment Erica se elibera din bratele baiatului .Totul i se parea o nebunie.Nu mai stia unde se afla ,pe cine cauta sau cine era baiatul care o imbratisase, simtea cum intunericul o invaluie si tot ce era in jur se risipeste usor,usor.Nu o mai interesa daca era sa moara...nu ii mai pasa de nimic.Simtea ca intunericul ii ofera protectie,un loc care e numai al ei...
-Erica nu e timpul sa accepti intunericul,spuse baiatul tipand.
Erica il auzi si isi ridica privirea spre el.Dar nu mai era ea...era partea intunecata ai ei.Se aproprie de baiat si ii zise cu un ton amenintator:
-Haha .E prea tarziu Gabriel.In sfarsit am putut sa imi revin dupa 10 ani in care am fost inchisa .Dar de ajuns .Vremea mea a venit.
-Se pare ca nu m-ai uitat Erica.Dar uiti un sigur lucru:acum 10 ani tatal meu te-a inchis in propriul corp,astfel Erica a ramas doar cu partea buna.Chiar daca tatal meu a murit atunci ,eu am venit sa ma razbun,spuse Gabriel cu un ranjet pe fata.
-Si cum ai de gand sa te razbuni ,fara sa o ranesti pe Erica cea "buna" ?
-Crezi ca imi pasa de ea?Si ea e la fel de vinovata ca si tine.De ajuns cu vorba sa trecem la fapte.
Atunci Gabriel isi desfacu geaca neagra,lunga pana la genunchi si isi lua din buzunarul interior al gecii un maner negru de sabie.Odata ce il lua in mana, in locul unde ar fi trebuit sa fie o lama de sabie,aparu o lama neagra care parea sa fie alcatuita din foc negru .Focul tasnea din maner,astfel lama nu era uniforma si dreapta,ci zamtata si plina de neperfectiuni.Fara sa stea pe ganduri Gabriel isi indrepta sabia catre Erica,dar cand lama urma sa patrunda prin corpul firav al fetei,un scut de forma unui patrat,care parea sa fie din sticla roz aparu in fata sabii,oprind-o din inaintare.Gabriel isi retrasa sabia din fata acelui scut si incerca sa gaseasca o explicatie.Dar in fata lui mai multe patrate aparura,inconjurand-o pe Erica din toate partile ,inchizand-o intr-un cub.Erica cazu in genunchi si incepu sa strige de durere.Totul se opri dupa cateva minute ,cubul disparand si Erica care avea capul aplecat,si-a ridicat capul si a intrebat pe baiatul care se afla in fata ei:
-Ce s-a intamplat?
-Sora,zise Adam inaintand spre Erica cu pasi repezi.S-a dus la ea si a imbratisat-o.Ma bucur sa te vad bine, surioara.Imi pare rau pentru tot.Hai sa mergem acasa .Nu mai e nevoie sa stam aici.
-Nu plecam nicaieri,zise Erica ridicandu-se in picioare si se aproprie de Gabriel.Nu inteleg multe si cred ca el stie multe din ce s-a intampat.
-Baiatul care sustii ca detine multe informatii se numeste Gabriel.Dar eu sunt de parere sa nu ai incredere in el.
-Viviana esti bine.Multumesc ca ne-ai salvat de acea mumie,dar de ce zici sa nu am incredere in el?zise Erica indreptandu-si privirea spre Gabriel.
-Viviana termina.Nu ai nici un drept sa te bagi.Esti doar un cavaler protector,iar persoana care trebuie sa o aperi este Adam si nu Erica,zise Gabriel infuriat.
-Liniste...zise Erica pe un ton amenintator.Gabriel nu ar trebui sa vorbsti asa...sau esti nervos pentru ca nu ai putut sa ma omori?
Pe coridor se lasa o liniste totala.Toti se uitau la Gabriel.Dar linistea fu rupta de Adam,care il apuca pe Gabriel de guler si il impinsa spre perete.
-Ce ai incercat sa ii faci surorii mele?Vreau sa o aud din gura ta,daca te crezi asa de puternic sa poti sa iei viata unei persoane asa de bune.
-Haha,persoana buna?zise Gabriel pe un ton ironic.Hai sa iti zic ceva Adam ,daca nu te indepartezi de ea tu o sa fi a doua victima care va fi ucisa de mainile ei.
-Ce vrei sa zici prin asta?Sora mea nu a omorat pe nimeni,zise Adam cu o voce tremuranda si aplecandu-si capul.Poate nu e momentul sa zic asta,dar sunt sigura ca Erica nu l-a omorat pe tatal tau.
-Cum de sti ce s-a intamplat acum 10 ani?zise Gabriel mirat.Acesta continua rastit: daca ai o dovada in care sa dovedeasca nevinovatia ei arata-mi acum!
-Bine tu ai vrut.
In acel moment Adam isi pusa mana lui pe fata lui Gabriel.O lumina puternica ii aparu in mana si ii lumina toata fata.Dupa un minut,Adam isi retrasa mana si se indeparta de Gabriel.
-Nu se poate...tatal meu traieste,zise Gabriel mirat .Cum mi-ai aratat amintirile tale?
-Nu sunt amintirile mele.Eu am puterea de a intra in mintea oamenilor si sa le vad amintirile si totodata pot sa transmit amintirile mele altor oameni.
-Daca amintirile nu sunt ale tale,inseamna ca sunt ale Ericai,nu?zise Gabriel.
-Da...imi pare rau Erica...nu am vrut sa iti invadez spatiul personal,dar am fost obligat..,zise Adam cu o voce trista.
-Parintii nostrii?zise Erica increzatoare.Dar de ce nu imi amintesc ce am facut acum 10 ani?Tu mi-ai sters amintirea,Adam?
-Imi pare rau.Parintii m-au pus sa fac asta.Nu stiam ce sa fac..Am acceptat si cand am vazut ce ai patiti in ziua respectiva pur si simplu am hotarat ca parintii aveau dreptate,nu meritai sa traiesti cu o amintire oribila.
-Te iert Adam.Cum nu as putea sa te iert, dar de ce acum nu mi-ai aratat mie amintirea si lui da?spuse Erica aratand in acelasi timp cu degetul catre Gabriel.
-Pentru ca...
Din nou am intarziat cu capitolul si imi cer scuze,timpul se duce asa de repede..Spor la citit ^_^
