Te vreau, dar nu se poate...

Ultima privire...

De curand am trecut iar prin oraselul lui cu scopul de a lua niste bani de la bunicamea si sa ii fac cumparaturile.
Sunt singura acasa 2 saptamani, in care Alex s-a instalat la mine.
Am pornit spre magazin, stiind exact la ce sa ma astept. Am pus tot ce era de pus in cos, iar Alex s-a dus spre casa de marcat. Eu am ramas sa imi cumpar ceva dulce.
M-am pus si eu la coada mare de la case. In spatele nostru coda se dublase. Chiar atunci mi-am amintit. M-am uitat in fata si am vazut o caserita. Am scapat. Momentan.
Coada inainta si ajunsesera si produsele noastre sa bipaie.
Am aruncat o privire la celelalte case de marcat. Il vazusem. Era cu spatele si vorbea cu colega lui de la casa din fata. M-am uitat insistent la el. Il vedeam cum isi da parul intr-o parte in stilul sau (pe care il iubeAM, la trecut). Mi-am luat ochii de la el cateva secunde pentru a da 2 bacnote de 100 lei. Cand m-am uitat inapoi la el, Jay se uita la mine! Ramasese cu gura cascata. Nu stia sigur daca sunt eu. A stat ceva asa. Eu mi-am pus restul in portofel, am luat bonul si am aruncat o ultima privire peste umar. Inca ma privea...
Am luat carutul cu produsele, l-am luat pe Alex de mana si am trecut pe langa casa lui de marcat.
Asteptam sa imi spuna ceva seara pe wapp, dar nu a dat niciun semn de viata.
Ma asteptam sa dau de el. Erau mari sanse pentru ca abia intrase in programul de lucru. Cel mai satisfacator lucru e ca il voi vedea o data pe luna, cand ii fac cumparaturile bunicii. Oare cum ar fii reactionat daca era la casa lui? Hmmm, poate din intamplare cand mai trec pe acolo ma voi pune la casa lui. Chiar vreau sa aflu ce fata va face. Si, stiind ca e el la casa, sa stau numai langa Alex, sa il sarut cat timp sta el sa imi scaneze produsele... Sunt rea, stiu, dar cred ca ar merita mult mai mult.