Eclipse: A tale of two lights

Capitolul 2: Soapta Divinitatii

Pe varful celui mai inalt si rece munte din intreaga lume, cel ce se afla la granita dintre infloritorul Omensis si sfaramatul Esolis, se afla o manastire veche din lemn ce se crede ca ar fii fost sarutat de zei. Pazita de secole de statui de piatra fara viata, manastirea ascunde un mesaj de demult, o Soapta a Divinitatii. Nu toti pot vedea inscriptia de pe aceasta piatra, pastrata in altarul inghetat al cladirii. Soapta,insa, le spune celor alesi de zei:

Soarele si Luna au fost candva unul. Un zeu primordial la baza caruia se aseza legea universala.

Zeul a creat viata pe un pamant binecuvantat, dar un sacrificiu a fost facut.

Steaua primordiala si a impartit Lumina si Tacerea in doua fiinte, Soarele si Luna.

Cei ce aveau sa carmuiasca universul si viata care sa le infloreasca in palme

Si viata vibra simultan cu cei doi zei de atunci

Pana la momentul promis cand Soarele si Luna aveau sa devina dinnou unul

Sa devina iarasi o stea absoluta, sa se contopeasca intr o eclipsa eterna.

De unde numai Apusul Rosu putea sa-i mai desparta.

Aceste opt versuri spun o poveste ce s-a intamplat cu mult in urma. Copiii Soarelui si ai Lunii traiau in iubire frateasca pe pamantul binecuvantat, unde Cerul a ciocnit Pamantul intaia oara. In valea unui crater titanic, cei zamisliti de zei traiau intr-un loc numit Caterram. Ziua se asculta cantecul Soarelui in timp ce noaptea dansul Lunii cuprindea pajistile. Pacea nu avea insa sa dureze mult. Din senin s-a ivit ceasul in care Soarele si Luna au incercat sa devina una inca o data. In plina zi cerul s-a innorat iar Soarele continua sa fie de negrul Lunii.

Eclipsa incepea sa se formeze. Copiii Soarelui crezand ca Luna s-a intors impotriva lor ,au chemat din cer Soarele, ca sa le apere Lumina. Si Copiii Lunii au chemat din cer Luna sa pastreze Tacerea. Vrajba si iures divin s-a abatut in acea zi si Soarele si Luna au pornit o batalie sangeroasa. Intre timp pe cer, cele doua corpuri ceresti continuau sa se alinieze pentru eclipsa. A fost Luna cea care a smuls lumina din bratele Soarelui, atunci cand l-a inghiti pe cer ,si tot Luna a fost cea care a infipt in inima Soarelui un tais de argint pe pamant. Momentul eclipsei a trecut in cateva clipe ,insa nimic nu mai era la fel. Soarele era negru si stins, abia ca se mai tinea pe bolta, iar Luna purta o aura de lumina. Clipa promisa a unirii in divinitate nu venise atunci. Luna si a condus poporul dincolo de muntii craterului intr-un tinut numit Omensis. Lasandu-si intaia fiica de sange sa conduca oamenii a plecat dinnou pe cer, fara sa se mai intoarca vreodata. Astfel, inevitabil copiii Lunii au pierdut Tacerea.

Copiii Soarelui si-au pierdut si ei Lumina, in urma ei ramanand un imens carbune ce abia mai palpaia mocnit. Au plecat in partile de nord si s-au stabilit pe un pamant numit Esolis. Au purtat in suflet din acea zi ura pentru Luna ce se ridica sfidatoare in momentul serii, ce odinioara era intunecata, iar acum lumina argintiu. Intaiul fiu de sange al Soarelui a ramas conducand un popor ravasit. Durerea pentru pierderea tatalui sau si suferinta poporului sau nedreptatit i-au crestat sufletul.

Astfel un popor s-a impartit in doua si conflictul ce a urcat pana in ceruri a distrus armonia primordiala. Astazi insa, tobele razboiului urla, in timp ce Omensis si regina Yuna se afla in pragul pieirii. Tanarul Rege Taiyomu rupe linistea ce a dainuit 300 de ani si pleaca sa implineasca destinul strabunilor sai. Aduce cu el Flacarile Soarelui Negru....