Eclipse: A tale of two lights

Capitolul 3: Colivia Reginei

In acel moment, Regina ramase inmarmurita. Atunci Regina Yuna putu sa vada adevaratele fete ale multora dintre ingeri. Acestia erau de fapt soldati ai Esolisului infiltrati. Cu inima cat un purice, Yuna ridica cu furie sceptrul de safir deasupra capului, formand o bariera ce-i tinu la distanta pe atacatori. Regina deschizandu-si aripile, zbura deasupra ramanand acolo ingrijorata. Atunci, o lupta sangeroasa a inceput. Ingerii si-au scos sabiile si au atacat fara mila inamicii. Insa mai apoi au realizat ca erau depasiti numeric. Grupul de ingeri ce se afla in Altarul Lunii era acum redus la o treime, iar acestia erau incoltiti din toate partile de soldatii cu armuri de otel negru ai Esolisului, vrajmasul legendar al patriei si Reginei lor. Poporul ce asista la ceremonie, fiind panicat, fu escortat de un inger in afara altarului.

Yuna privea de deasupra Altarului, cum credinciosii ei ingeri erau zdrobiti de viclenii luptatori. Isi aduse aminte de Rean, cavalerul de mai devreme. Il surprinse luptandu-se cu trei razboinici solizi. In mare masura, acesta reusea sa le faca fata, insa primi la un moment dat o lovitura in umarul drept. Un rau de sange fierbinte se prelinse atunci tacut pe armura lui imaculata. Atunci Yuna si-a dat seama ca nu vrea sa-i lase pe ceilalti sa lupte pentru ea. Trebuia sa actioneze cat mai rapid. Deschizandu-si bratele, Yuna primi lumina lunii in ochi. Albi ca spuma laptelui, ochii Reginei tintira fiecare inamic de pe campul de lupta. Atunci incepu sa canalizeze vraja, invaluita de o aura de lumina.

Dar, vraja Yunei nu putu sa se dezlantuie, caci aura de lumina din jurul yunei se sparse. Un vant puternic si rece lovi scena, iar Yuna fu zguduita. Lupta se opri atunci cand o voce neauzita pana acum le rasuna fiecaruia in minte.

-Va vorbeste Taiyomu Regele Esolisului, al Regatului Soarelui Negru. Am venit in regatul vostru pentru a recupera ce mi-a fost luat candva. Vreau Lumina Soarelui meu!

Zicand aceste cuvinte o durere scurta dar taioasa fulgera prin capetele tuturor ce ascultau, fie ei ingeri sau soldati ai Esolisului.

-Regina Yuna! Preda te acum si nu ma voi atinge cu niciun deget de regatul si poporul tau. Tu ai puterea sa ii salvezi.

Yuna se simtea neputincioasa. Nu putea sa-si abandoneze poporul si tinutul, dar de asemena, nu putea nici sa lupte. Cum a reusit Taiyomu sa-i opreasca vraja. Asta sigur era o zi diferita de orice alta zi pe care a petrecut-o la palat. Atunci un inger aparu, lua Regina in brate si o duse in turn. Inchizand obloanele si ferecand usa, o calma pe Regina.

-Alteta, nu te ingrijora. Nu asculta cuvintele Regelui. Armata ta este pe drum. Nu au sanse de izbanda, asa ca ar trebui sa ramai aici unde esti in siguranta.

Bardus era un inger puternic si agil in ciuda varstei mai inaintate, din cauza careia avea par grizonat. Avea o aripa de metal, si purta un petic pe ochiul drept. Yuna l-a considerat tot timpul unchiul ei, deoarece a servit-o pe mama ei si apoi pe ea din ziua in care s-a nascut.
-Nu ma pot ascunde intr-un turn, Bardus, in timp ce oamenii mei sangereaza pentru mine, zise Yuna inca socata de evenimentele de mai devreme.
-Este prea riscant,Regina mea. Regele Taiyomu este un om foarte periculos ce cauta razbunare. Pe tine, Maria Ta te va tinti prima. Te voi pazi cu pretul vietii mele in acest turn, zise Bardus ingenunchind umil.
-Asa este unchiule. Totusi trebuie sa vad ce se intampla afara. Poate ca imi pot ajuta ingerii cu o vraja.
Si zicand asta, Yuna se duse la pervaz scotandu-si sceptrul de safir. Insa nu avu niciun efect. "E blestemul scarbosului ala de rege. Cum a intrat el in regatul meu, si mai important, ce vrea de la mine?"
Ramase la geam in ciuda vorbelor lui Bardus privind tematoare lupta. Afara era acelasi vant rece de mai devreme si un miros de sange proaspat ii umplu narile. Era ca o pasare in colivie, neajutorata si inutila. Un bibelou ce canta o frumoasa melodie, ce nu apuca sa zboare niciodata in viata sa. Il cauta cu privirea pe frumosul cavaler Rean. Un spin rosu ii mangaie inima cand ii trecu prin minte ce i-s-ar fi putut intampla.
Desi parea ca Ingerii resping atacul esolitilor, Yuna observa ca si fortelor inamice li s-au alaturat intariri. Pe poarta distrusa a altarului pasi un grup de 30 de esoliti. In fruntea lor era un tanar in mantie de un verde inchis, atinsa de nestemate negre pe alocuri. Purta o coroana cu 3 cornuri ce scanteia in lumina tortelor. Tanara Regina putu sa- i vada ochii galbeni, parca otraviti. "Acea privire", gandi ea " Acei ochi poarta o mare suferinta". In acel moment realiza ca strainul cu ochi blestemati era chiar Taiyomu, Regele Esolisului, Regatul Soarelui Negru, cel ce a manjit cu sange cea mai de pret sarbatoare din Omensis.
Deodata, Taiyomu isi intalni privirea cu a Yunei. Acesta schita un zambet discret, de usurare, in timp ce fata simtea cum ii ingheata inima din piept.
In acea clipa, o bubuitura s-a auzit la poarta turnului si zbieratele gardienilor rasunara in cladirea inalta. Vocea lui Taiyomu ii tulbura iarasi mintea Reginei:
"Vin dupa tine Yuna. Doar vino cu ei de bunavoie, si totul se incheie aici."
Fata tremura, urland speriata.
-Nu-i da ascultare Yuna! Striga Bardus baricadand usa cu un farmec din aripile sale. Nimeni nu va ajunge la tine cat timp eu traiesc sub Luna Mare.
Yuna incuviinta din cap. Era incoltita. Nici macar in propria sa minte nu mai era singura.
"Ce vrei de la mine si de la oamenii mei? Invadator nemernic ce esti. Esti un ucigas si un las!" Gandi Yuna.
"Tu chiar nu stii nimic despre aceasta lume, Yuna" zise Taiyomu descurajat pe masura ce vocea lui se stingea.
-Regina! Vrajmasii ne bat la usa. Magia nu functioneaza! Ascunde-te! Te voi proteja cu orice pret!racni Bardus
Inima fetei batea cu putere. Dintr-un regat pe care nu l-a vazut nicicand in prag de razboi, ce era o utopie linistita in mintea ei. Acum parca era intr-unul dintre cosmarele cele mai dureroase. Dar totul era real. Privi pe geam vazandu-l pe Taiyomu tinand in maini o bila ce parea a fii o gaura neagra. Dezgustatorul Rege al Esolisului cu ochi otraviti care ii spulbera regatul. Bila din mainile lui se marea, si ii auzi vocea, de data aceasta cu urechile. Acesta striga:
-Fiti martori puterii unui Zeu!pregatindu-se sa arunce bila.
"Totul se sfarseste azi" suspina Yuna in gand. Dar atentia ei fu atrasa catre altceva.
Deodata usa exploda, inpingandu-l pe Bardus deoparte. Din fumul si tarana ce se asternura, fata distinse o silueta de om schilod, cocosat. Un monstru imbracat in negru, cu pielea albastra si ochi goi. Avea o cicatrice imensa pe fata. Dar un zambet lacom cu dinti putreziti. Si din spatele contorsionat ii ieseau zeci de brate scheletice negre.
-Regina!zise aratarea cu o voce inspaimantatoare. Vii cu mine, fatuca!
-Fugi, Alteta! Scapa cat mai po..., dar Bardus nu-si termina vorba. Unul din brat ii sfasie pieptul. Sangele tasnea in timp ce batranul gemea si tragea sa moara.
-Hai la Azabu! Hai la mine! REGELE MEU ITI VA BEA DIN INIMA! urla bestia.
Yuna tremura neajutorata. Lacrimile ii umplura orbitele. Ii veni pentru o clipa sa lesine, dar o licarire de speranta se aprinse in spatele monstrului. Din ea isi facu aparitia un barbat imbracat in haine stacojii cu o masca cu 4 ochi oblici. Barbatul nu avea gura. Tinea in maini doua katane stralucitoare. Dintr-o zvacnire, felie bestia in doua jumatati grase. Sangele negru ii umplu zambetul infiorator. Azabu zacea pe podea cu bratele zvarcolindu-se pe trupul lui mort.
-Nu te teme, zise barbatul misterios. Si zicand asta, isi ridica o sabie in aer si rosti cateva cuvinte pe care Yuna nu le intelese.
-Vrajile tale au revenit, zise atunci deschizand poarta scanteie.
-Stai! Zise Yuna cu lacrimile inca curgandu-i pe obraji. Cine esti?
-Eu sunt Nagairu, Apusul. Ne vom revedea...
Si strainul disparu in scanteie...