Yuna iesi pe feareastra ce dadea inspre o gradina plina cu trandafiri negrii si inalti ce formau un vast labirint. Se racori cateva secunde langa fantana arteziana din centru apoi ateriza. Inca speriata Regina isi trase rasuflarea cateva clipe sub crengile unui tei, uitandu-se ingrijorata, cautand alinarea stelelor si a Lunii. Dar nu era timp de pierdut. Poporul ei era in pericol, iar monstrii lui Taiyomu o vanau cu sange rece. Cum ar fi putut sa previna acest incident? Ce voia Taiyomu de la ea? Totusi Yuna stia un lucru: invadatorii nu vor pleca de buna voie. Regina trebuia sa actioneze rapid. Ridicand-se isi deschise aripile imense de lebada si porni inspre Altarul Lunii, strangand manioasa sceprul de safir in mainile-i reci.
Ajungand deasupra scenei, Yuna vazu din nou cum magia si soldatii lui Taiyomu coplesesc apararea ingerilor. Zidurile Altarului erau sfaramate, iar Yuna putu sa vada cum din turnul in care se ascunsese mai devreme, oribilul monstru se tara afara, parca recompunandu-si trupul macelarit. Sangele negru si had pata peretii si treptele imaculate ale castelului. Sangele negru pata inocenta regatului.Regina nu avea de gand sa mai stea o clipa fara sa faca nimic. Cu toata forta striga catre Regele Esolisului:
-Va-ti batut joc destul de regatul meu! Inapoi in groapa de unde ati venit! Infruntati Pedeapsa Divina a Lunii!
Si, zicand asta, Yuna intra intr-o stare de concentrare adanca. Din Luna coborara rapid raze arginti deasupra fiecarui soldat esolian, inconjurand si arzandu-le corpurile. Parul Yunei era mangaiat insa de razele divine. Pedeapsa Divina a lunii lovea orice muritor pe care zeita lunii il alegea. Strigate de durere se auzeau neincetat, caci dusmanii sufereau sub forta purificatoare cereasca. In spatele unui zid protector, Taiyomu se lasa furat pentru o secunda de frumusetea si puterea admirabila a Yunei. "Luna isi arata coltii..." spuse Regele uimit. Insa, nu putea sa se dea batut fara o lupta. Nu si-ar dori sa o raneasca pe frumoasa Luna, dar o facea pentru poporul lui monstros. Lumina trebuia recuperata... si fara Yuna acest vis era imposibil. Taiyomu isi ridica sabia catre cer si zise:
-Yuna! Am sa iti arat acum puterea unui zeu adevarat!
Apoi isi infipse sabia in pamant. Din crapaturi o lumina rosie se ridica la suprafata. Taiyomu deschise atunci o poarta catre Lumea Spiritelor. Din ea se tarara doi serpi cu cate 3 capete fiecare. Acestia, icolacindu-se bine de turnurile castelului, isi atintira privirile rosii si malefice asupra oamenilor panicati din piata regatului. Atunci, din fiecare cap au erupt rauri de lava incinsa ce s-au revarsat prin strazile orasului, blocand caile de scapare. Zgomotul panicii oamenilor nevinovati ii strapunse inima Yunei. Aveau nevoie de Regina lor pentru prima data. Cu lacrimi in ochi Yuna zise:
-Lasule! Vino dupa mine daca ma vrei, lasa-mi oamenii in pace! Poate ca tie nu-ti pasa de poporul tau, dar mie da!
-Yuna! Vino cu mine si promit ca totul se va opri, raspunse Taiyomu. Trebuie sa ma crezi si sa ma asculti!
Yuna ii raspunse:
-Nu-mi rosti numele! Esti o bestie lasa, nu un rege!
-Vei intelege... spuse Taiyomu dezamagit.
Atunci se indrepta in catre zona din spatele zidului protector, unde Kagar statea tacut in armura lui neagra, nepasator. Numai doua straluciri verzi puteau fii distinse din gaurile coifului. Taiyomu ii taie lanturile ce il tineau blocat in muntele de metal. Kagar cel uitat se ridica. Era un barbat cu piele cenusie. Chiar si parul sau rosu era sters din cauza anilor petrecuti in armura. Dar ochii lui, ramaneau verzi si stralucitori ca un smarald incins. Ridicand o sabie titanica in mana din care ieseau aceleasi raze verzi, respira dulcele aer. "Nu irosi acest moment de libertate" ii spuse Taiyomu telepatic. Kagar ignora.
-Sange regal pentru pentru mine, Maria Ta? Frumoasa Luna! Ma intreb daca sangele tau e la fel de cald ca cel al supusilor tai! rase isteric Kagar.
-Kagar! Sa nu ranesti Regina!
Dar setea, si mania lui Kagar i-au intunecat deja mintile. Cu o viteza nemaintalnita, Kagar se napusti in aer. Parca sabia imensa nu cantarea nimic in mainile ucigasului. Incerca o lovitura verticala la aripile Reginei, dar Yuna se eschiva la timp. Razboinicul insa isi lega urmatorul atac cu o lovitura frontala. Yuna insa il respinse cu forta covarsitoare a magiei Lunii si il proiecta in turnul cel mai indepartat. Kagar, se intoarse indata mai slabatic si mai fioros ca inainte. Regina insa evita toate atacurile, iar la sfarsitul seriei de lovituri esuate, cand Kagar era epuizat cazand usor spre pamant, Yuna il prinse intr-o cusca formata din Lumina Lunara.
Atunci, Yuna cuprinsa de furie oarba, plonja cu viteza unei comete catre Rege. Il lovi cu atata putere ca-ii strapunse pieptul, lasandu-l sa cada cu sangele rosu tasnindu-i peste tot.
- Poarta-ti singur bataliile, zeu adevarat, ii sopti Yuna in momentul cand ii infipse sceptrul.
Ochii regelui erau impaienjeniti. Prabusit la pamant nu putea vedea in fata lui decat moartea. Slabit si aproape inconstient, Taiyomu deschise inca o poarta din pamant, din care cu repeziciune iesira 2 lanturi taioase. Apucand-o pe Yuna de picioare, incepura sa o traga incet catre ele. Cu o voce scazuta, Regele spuse:
-Nu...pleca....Yuna!
Fata fu prinsa si intepata de lanturile care ii dadeau o stare de somnolenta. Incet, dar sigur era tarata fara voia ei in Abisul Lumii Spiritelor."Deci bestia mai are un as in maneca. Se pare ca nu mi- am putu proteja oamenii. Ce Regina sunt eu.."gandi adormita Yuna. Cand totul parea pierdut, iar Regina era gata sa-si inchida ochii, vazu silueta unui inger apropiindu-se. Mainile ingerului o atinsera cu blandete. Simti lanturile sfaramandu-se sub taisul unei sabii usoare. "Aceasta senzatie" isi spuse ea. "Acest parfum de trandafiri. Ma simt ca un fulg in mainile lui." Atunci vazu doi ochi albastrii in care se pierdu. Acei ochi o trimiteau pe Yuna intr-o lume a iluziilor.
-" Totul va fii bine Regina mea" se auzi un glas.
Il recunoscu atunci pe salvatorul ei. Era Rean, ingerul pe care il primise acum cateva ore. Rana lui de la umar era complet vindecata, si vazu in ochii lui o sclipire frumoasa, eroica. Se lasa purtata de bratele lui ferme, dar mangaietoare. Era ca o frunza in vantul toamnei.
In zborul lin putu sa vada sub ei turnurile castelului departandu-se. Si acolo departe in varful celui mai inalt turn un om cu masca ii privea. A fost suficienta o clipa pentru Yuna sa-si inchida ochii, caci instantaneu Nagairu disparu. "El ce mai vrea de la mine" gandi Yuna. Dar acum nu-i mai pasa. Era ca o picatura de roua in bratele unei flori minunate. Caldura inimii lui Rean ii dadu o stare de vis infinit.
Yuna inchise ochii, purtata in zbor. Somnul ei dulce ii desena un zambet micut pe buze.
CITEȘTI
Eclipse: A tale of two lights
FantasyIntr-un tinut divizat de mii de ani de lupta dintre doua popoare, Copiii Soarelui si ai Lunii reaprind focul conflictului ce a sfaramat unitatea antica. Acum Regina Yuna trebuie sa faca tot ce ii sta in putinta sa-si protejeze tinutul lasat mostenir...
