Eclipse: A tale of two lights

Capitolul 8: Durerea unui zeu

Yuna si Rean mergeau pe jos într-o dimineata rece de toamna. Păşeau atenți pe drumul pietruit. Purtau haine de oameni simplii, pentru a nu fi recunoscuti de spionii esolieni deghizați. Yuna purta o rochie albastra clasica, bocanci grei din blană de iepure, si un palton larg, cu gluga care ii ascundea pletele albe ca zapada proaspat aşezata. Rean purta o camaşă şifonata de lână şi avea manusi rosii de fierar. Aripile lui erau ascunse ochiului obişnuit. Au cumparat hainele de la un negustor din sud pe care mai apoi Yuna l-a vrajit ca sa-si piarda memoria. Au lasat grifonul in grija unui batran grajdar, ce locuia la cateva zeci de mile de Orasul Lunii, pornind mai apoi pe drumul pietruit ce ducea catre micul oras Vress. Mergeau plini de emoție avand grija la orice pas. Nimeni nu trebuia să ştie unde se afla Regina Omensisului. Dar cineva aflase. Yuna a evitat sa-i spuna lui Rean ca Taiyomu a intrat din nou in mintea ei aseara, ca sa nu-l îngrijoreze si mai mult. Oricum nu ar fi schimbat nimic. Pe drumul pitoresc, Yuna admira florile salbatice ce cresteau pe margine. Vedea in departare micul oras, cu turnuri minuscule, iar dincolo de ele se aşternea Pădurea Vress-ului, cea mai intunecată si blestemata padure a întregului Regat. Sau cel puțin aşa scria în carțile Yunei. Rean intoarse capul spre ea şi îi spuse:
-Cum te simți, Yuna? Te apasă ceva?
-Sunt bine, Rean. Vreau doar sa ajungem cât mai repede în Vress, spuse oftand Yuna.
Yuna continuă să meargă tăcută. În mintea ei se ducea o luptă, intre regretul pentru casa ei aflată in primejdie, şi ura pentru Regele Soare. Dar dintr-o data ochii acestuia îi umplura gandurile.
Bună dimineața Yuna, spuse calm Tai.

Ce mai doreşti de la mine? Lasă ma odată in pace... nu ai ce să cauți în mintea mea,ii raspunse fata.

Nu-ți mai face griji... nu te mai caut ca sa-ți fac rau, ci fiindca vreau sa te protejez. Ințeleg ca pentru tine sunt un monstru, şi îmi recunosc şi îmi regret acțiunile, dar un rau mai mare ne pândeşte. Noi doi suntem singurii care putem face ceva.

Când o să înțelegi, zeu al minciunilor, că nu voi putea să am vreodata incredere in tine... Lasă-mă pe mine şi pe Rean in pace!

Tai simți un ciob infigându-i-se uşor în inimă când auzi numele lui Rean.

Aşadar...vă indreptați către Vress? Gândi Tai.

De ce mă mai intrebi asta? Nu ştii deja răspunsul?

Întradevăr. Ar trebui să aveți grija la bandiți pe drumul ăla.

De ce? Ți-e frică sa nu-ți fure prada? îi raspunse Yuna cu dispreț

Acum intenționez doar sa te protejez şi să mă revanşez față de tine. Apropo, cunosti povestea suferinței din care a luat naştere această pădure ce o vezi in față?

Nu.

Deci, ai vrea să o ştii? îi spuse Taiyomu voios.

Am de ales? zise Yuna

Vrei să treaca timpul mai repede, nu? Nu-ți poți ascunde gândurile de mine. Iți doresti să aflii această poveste, ii zambi Taiyomu telepatic

Bine, spune-mi.

Era o vreme cu mult înainte de Marea Eclipsă, când popoarele Lunii şi ale Soarelui incă trăiau in armonie. Dar în afara Caeterram-ului, pământul sacru, alți zei împărțeau lumea după propriile lor legi. Această câmpie plină de viață pe care o vezi era o zonă ruinată, pe care doi zei îşi duceau un război lung şi sângeros. Nu se mai ştie in ziua de azi de ce a izbucnit această ceartă între Zeul Sylvonar, al pădurilor nesfârşite şi Zeul Hartagon, al focului nemuritor, unul dintre cei 9 Dragoni...asta poate că şi ei înşişi au uitat...

Cine sunt cei 9 Dragoni? întrebă Yuna.

Ah...aceştia sunt fiii Zeului Soare, explică Tai. Acesta era numit Dragonul si Zeita Lună era numită Lebăda, pentru că erau forțe radical opuse. Zeul Soare a avut aşadar 9 fii, primul este stramoşul meu Dragonul Arkagon, care trebuia să moştenească puterea Zeului Soare. Ceilalți şi-au găsit destinul in alte părți ale acestei lumi vaste. Hartagon, ce locuia in munții din nordul Ganar-ului , a intrat în conflict cu Sylvonar, însă Zeul Pădurii îl învingea de fiecare dată. Puterea acestuia era imensă, acesta putând da darul vieții după cum dorea, şi Legea Vieții si a Morții nu i se aplica lui...

Scuză-mi ignoranța, îl întrerupse Yuna, dar ce este Legea Vieții şi a Morții? De unde ştii tu toate acestea? îl întrebă ea cu admirație.

Am văzut totul Yuna, când am petrecut timp în Lumea Spiritelor. Sunt atât de multe pe care nu le-am putut afla, pentru că puterea mea Divina nu este destul de mare încă. Vei vedea şi tu. Ochii tăi sunt capabili să vada in Lumea Spiritelor, la fel ca ai mei. Să ştii, zise el râzând, noi doi nu suntem deloc aşa de diferiți precum crezi.

Mda...sigur, răspunse fata cu dispreț. Care este legea?

Legea spune că nimic din ceea ce este mort nu mai poate fii viu din nou. Odată ce sufletul a rupt legăturile cu corpul, şi a poposit în Lumea Spiritelor, nu mai există cale de întoarcere. Joaca cu sufletele este un tabu, chiar şi pentru zei. Puțini sunt capabili să creeze şi să atribuie suflete corpurilor moarte. Desigur, nu pot readuce un suflet înapoi, dar pot creea altul. Sylvonar a făcut asta o dată. Pentru el luptau creaturi ale pădurii pe care le hrănea cu energia lui. Dar într-o seară, când zeul cutreiera padurile sale vaste, a văzut o lumina căzând din depărtare. Era o stea, din altă lume. Sylvonar i-a dat viață, fiindcă corpul stelei purta o forță inegalabilă, si a numit-o Cerea. Însă Sylvonar s-a îndrăgostit de Cerea şi a făcut-o prințesa Pădurilor Cereşti, căci pentru cei doi cerul era o imensă pădure, în care fiecare stea era un arbore. Cu ajutorul Cereei, Sylvonar devenise cel mai puternic dintre zeii ce locuiau in preajmă, astfel că dominația lui Hartagon era amenințată, însă Dragonul nu i se putea opune Zeului Pădurii si Prințesei sale, căci rădăcinile lor puternice erau de neclintit, iar crengile lor aveau spini mortali. Aşa că Hartagon a făcut un gest de neînchipuit, a cerut Zeului Morții sa o omoare pe Cerea în schimbul a jumătate din puterea Divina a lui. Zeul Morții avea libertatea de a lua viața Cereei, însă era o încălcare a Legii, iar vina a căzut pe Hartagon. După moartea Cereei, Sylvonar s-a ascuns pe vecie în pădurea din Vress, blestemând numele tuturor zeilor. Iar Hartagon a fost închis în Lumea Spiritelor, de către Zeul Răsăritului. Durerea Zeului Pădurilor a creat această pădure întunecată si blestemată, în care diavolii şi spiritele malefice se joaca cu mintea muritorilor. Sylvonar a devenit un monstru, plângând-o pe Cereea. Fereşte-te dacă poți de pădure.

Aha. Ca să intru direct în ambuscada pusă de tine? Nu ține, Zeu al Soarelui. Poate că ți-ai bătut joc de regatul meu, dar vei plăti scump. Cum îți mai e pieptul, Zeu Adevărat? Înceteaza să mă mai urmăreşti! Îi spuse Yuna cu dispreț.

Tai simți atunci sufletul rece al Yunei, ce îi îngheța gandul şi suflarea. Inima Yunei era un ciob tăios de gheață. Tai îşi simți ochii obosiți, iar vantul arctic al fetei îi sfâşie legătura cu mintea Reginei

Ai grijă, Yuna! Zise Tai în timp ce ochii lui galbeni, otraviți dispăreau uşor.

Regele stătea pe un bustean căzut, la marginea drumului principal, la 15 mile de locația Zeiței Lună si escortei sale. Dragonul negru sforăia scăpărând scântei lângă el.
Tai îşi ridica capul din pumni. Pe obrajii lui înroşiți se scurgeau lacrimi amare. Îşi simti inima sugrumată de regret. Plânse timp de câteva clipe, lovindu-şi neîncetat pumnii de pământul amorțit.

Deodata , simți ceva apropiindu-se din spate... Zgomotul frunzelor zdrobite sub bocanci... Taiyomu puse mâna pe sabie... Se lovi cu capul de pământ si fu prins intr-o strânsoare dureroasa... Gâtul îi era amenințat de un pumnal larg...

-Până aici ți-a fost! strigă banditul.