Deschide-ti inima

Inima

Durerea sufletească e mai dureroasă decât ori ce altă durere fizică. Simți cum totul se năruie în jurul tău. Cum totul nu mai are niciun sens. Ti se pare ca nu mai are rost să trăiești. Ai intra în iad și prin focul lui doar să nu mai simți durerea și dezamăgirea pe care o simți.
Opresc tirul și ma chinui să cobor din el. Vicentio avea un sediu în munți pentru a duce marfă fără a fi prinși sau pentru a verifica daca intr-adevar este acolo ceea ce credeam noi. Cad în genunchi din cauza durerii pe care o simt
-De ce eu ?? De ce ? Strig cat ma țin plămânii. Era acolo chiar în fata mea . Durerea pe care o simt acum în inimă e mult mai mare și mai profundă decât cea a împușcături.
-Unde mama dracu ești mama când am nevoie de tine. Unde ești când am nevoie de o îmbrățișare și un sfat. Oare merit asta. ??? Vorbeam singură ca o nebuna . Durerea se intensifica mai mult cu cât închideam ochii și îi vedeam ochii lui.
-A tras. Strig cât ma țin plămânii. Mâna stânga o aveam pe abdomen în locul unde a tras
-De ce mama dracului nu ai tras în inimă. De ce ? De ce nu mi.ai curmat suferință   .Dau frâu lacrimilor care se rostogoleau una după altă pe obrajii mei palizi. Ma las încet pe asfaltul rece și ma las pradă suferinței care a pus stăpânire pe sufletul dar și pe trupul meu.
----Răzvan POV.-----
Fugim ca de fiecare dată de responsabilități. Credem ca mereu totul ni se cuvine. Credem ca mereu ne este totul pus pe tavă. Dar nu este așa cu iubirea. Iubești ?? Lupți! Accepti! Ierți!
În seara asta am un transport important. Marko ma ales pe mine ca șofer al tirului în care se aflau armele. După ceva vreme am ales să reintru în echipă lui . primesc toate informațiile necesare și hartă cu locul indicat unde trebuie să duc tirul . Oamenii sunt aranjați pe pista. Totul era aranjat de Marko ,până la cel mai mic amănunt. Urc în tir și ma țin după mașinile din față mea . Aproape de munți văd reflexia unei fețe în oglindă din stânga. După câteva secunde am impresia ca Alexandra era pe plafonul tirului. Conduc în continuare. Mii de senzații neștiute de mine,ma invadează în momentul când imi aduc aminte de chipul ei de copil. De chipul ei angelic.  O furnicătură în zona stomacului ma chinuie. Aud o bubuitură în dreaptă mea . Am impresia ca vederea imi joacă feste când ma uit în dreaptă dar în momentul când îi aud vocea . sunt mai sigur ca niciodata ca "frică iubirii" de care fug e în carne și oase în dreaptă mea. Ma las pradă sentimentelor însă când îi aud vocea sunt trezit parca de un trăsnet , vocea era plină de ură și venin
-cobori singur sau obligat de mine.  Spune punanadu-mi pistolul la tâmplă. Furnicăturile pe șiră spinării nu au încetata să apăra. Era la câtva centimetrii de mine
"Tampitule lăsa prostiile. Și salveaza-ti pielea. Nu exista iubire. Trezeste-te!".  Țipa subinconstientul meu la mine. Umbrit de ură. Scot pistolul și îl aproprii încet fără sa-si dea seama de abdomenul ei
-imi pare rau spun . expresia feței era indescifrabila insa atunci când am apăsat pe trăgaci o cută adâncă ia apărut pe frute. Îndreaptă pistolul spre mâna mea și trage. Ridic inconștient mâna de pe volan. Mai trage o dată în umărul meu . O durere stranie imi traversa tot corpul. Deschie portieră mașinii și ma arunca din ea. Eram ca o gelatină în momentul acela. În momentul acela mi-am dat seama cat de mult o iubesc ! văzându-i ochii am simțit cum inimă mi-o ia la galop și vrea să iasă din piept să să meargă la ea și să strige acele două cuvinte. Sunt conștient ca până mâine o să fiu la doi metrii sub pamant. Însă daca as trăi as cauta-o și i-as mărturisii tot ce simt.
-----------
Vicentio POV:
Iubirea? Condamnarea la moarte sigură! Sentimentele iubirii sunt unice dar atunci când persoană pe care o iubești nu iti oferă atenție nu TE IUBESTE ,totul e ca și când ai intră în iad. Nimic nu te mai poate salva din ghearele iubirii.
2 săptămâni nenorocite în care Alexandra nu s-a trezit. Imi vine să merg sa-l omor pe Răzvan. E în coma de două saptamani. În noapte cu transportul am gasit-o inconatineta în depozit
Flashback
Aceler mașină cât pot eu tare. As vrea să zbor până la sediul din munți. Stiu ca nu este bine. Faptul ca s-a întâlnit cu el și ca am fortat-o să tragă în el a fost ceva dureros. Eram conștient ca dacă am să o las pe pista în noaptea asta va păți ceva rău. . Opresc mașină și alerg către tir. O aud plângând. Când ma apropri de ea încremenesc era intr-o balta de sânge și suspină.  Ma apropii încet de ea și o iau în brațe.
-shh..iubito sunt aici. Și o strâng la pieptul meu. În timp ce conduceam  am chemat un prieten care este doctor . din moment în moment trebuia să apăra.
-a tras...a tras Vicentio. Spune și mai rău plânge. 
-Gata iubito totul o să fie bine promit. Spun și o sărut încet pe frunte.
-de ce ? De ce nu a tras....în inimă ultimule cuvinte le spune în șoaptă.
-Alexandra! Iubito! Te rog nu ma părăsii. Încet ochii aceia frumoși își pierdeau din strălucire și încet încet ploapele i se închideau
-iubito. Te rog nu ma părașii .vorbește cu mine.
-ai..g-ri-j-a spune încet și ochii i se închid. .
End flashback
Nu m-am mișcat de langa ea o secundă. Două saptamani în care am sperat ca se va trezi. Ca-mi va lumina ziua cu acel zâmbet al ei pe care îl iubesc. Ca ma va stresa să mergem să ne plimbam. Desi are 18 ani. Încă  este o copilă. Lispa de afecțiune a afectat-o. Mereu "cerșește" atenție. Vrea mereu să fie în centrul atenției. Deși mai mereu eram ocupat am încercat sa-i ofer atenția pe care si-o dorește. Nu va gândiți ca sunt vrun moșneag. Am decat 26 de ani.
Stau cu capul pe patul ei și cu mâna mea dreaptă o țin pe a ei. Ma rog la Dumnezeu în fiecare zi.  Sa-mi trezească îngerul care  a dat culoare și sens vieții mele. Mere am admirat această ființă. A fost o luptătoare și stiu ca și acum este
-Alexandra...iubito. Te rog trezește-te avem nevoie de tine. Avem nevoie de acea energie a ta iubito care ne trezea la viață pe toți din casă. Hai iubito trezeste-te și să mergem acasă.  Te rog Alexandra trezeste-te.
Te rog doamne nu-mi lua îngerul. Stiu ca sunt egoist  iubito dar iti interzic să ma părăsești Iti interzic să pleci de langa mine.
Pot spune cu mâna pe inimă ca e prima oară în viață mea când plang. Îi sărut mâna încet și imi las capul în jos. Îi țin mâna ei în mâna mea și aștept o minune.
Un bipait ciudat se aude de la aparatul de langa mine. Ma uit la chipul ei și văd cum o lăcrima i se prelinge pe obrazul drept.
Ma auzit! Clar ma auzi
-Iubito?
Și în momentul asta ma simt ca îl al noulea cer. Imi strânge ușor mâna. Încet pleoapele i se deschid
-Vicentio? Spune atât de incet. Încât abia o aud.
-sunt aici. Și primit ca nu voi pleca niciodată de langa ține. Voi fi mereu langa ține. Dar te rog promite-mi și tu ca nu o să ma părăsești !
O altă lăcrima i se prelinge pe obraz
În viață trebuie mereu să prețuim persoanele de langa noi. Mereu trebuie să spunem acel "te iubesc" la momentul potrivit.Insa uneori ne dam seamna prea târziu....