Deschide-ti inima

capitolul 22

I-ai vazut ochii? Ochii aia reci si bolnavi . O doare,stii. O doare sa.fie asa. Tacuta. Vorbeste mult,dar e tacuta. Ochii aia insetati dupa iubire. Ochii aia infometati dupa protectie .
Si vezi tu...cat de bolnavi. Ochii aia palesc in fata dorintei . Si se sting secati de spreranta. Se sting.
Era acolo chiar in fata ei.
Intins pe pat conectat la aparate. Privea fix spre usa parca asteptand sa intre cineva. Ramane blocata in usa. Se uita la ea nedumerit,si ea la fel.
El se astepta ca ea sa fie moarta iar ea,se astepta ca el sa o respinga. Dar nu a fost asa. Se duce incet spre pat,cu inima stransa si cu o fata crispata. Se apropie de el si incet lacrimile ii curg incet pe obraji ,el.se uita la ea nestiind ce sa spun sau ce sa faca.
Se aseaza incet in genunchi langa pat. El o privea atent . Ea ii lua mana si o atimse de obrazul ei umed . In acel momemt o avalansa de sentimemte ii "napadira" pe cei doi. Dupa mult timp erau impreuna.
-cum de esti aici? Intreaba incet dupa o scurta perioada de timp in care s-au privit doar.
-desi incerci sa fi rece si fara mila nu poti reusii cand persoana la care tii este in pericol.
Daca pur si simplu am lasa sentimemtele sa neconduca am fi mult mai fericiti. Am vedea lucrurile altfel a-m intelege si am gandi diferit. Insa in aceasta viata trebuie sa fii rece si fara mila . Altfel nu razbati. Trebuie sa lasi "buruienile" urii sa-ti napadeasca "pamantul plin cu florile iubirii" din inima ta. Sa le.distruga si sa puna stapanire pe el. In mod normal ar trebui sa le "smulgi" insa nu poti. Nu poti sa suferi la nesfarsit.
Ramasese acolo desi stia ca este in pericol. Pericol? Pentru ca stia ca-i face rau. Stia prea bine ca o reneste. Ca dupa atata timp el se uita la ea cu o privire rece . Nu intelegea mai nimc din ce se intampla insa ea ramase acolo.
-esti bine ?il intreaba incet
-da...sunt bine . Ii raspunse sec fara sa o priveasca. Stia ca era momentu'sa plece. Simtea ca este in plus si nu vroia sa se intample asta
Isi facuse un plan. Era acolo de cateva zile si nu vroia sa plece insa nu mai putea sta .
Noapte se apropia cu repeziciune se asezase pe fotoliul de langa geam in care si-a petrecut noptile in care a fost langa el. Adormise . Se uita la el cu mila,iubire,compasiune insa....
Se ridicase incet de pe fotoliu,se apropoase de patul de spital in care dormea. Se uita la el si lacrimile isi facura aparitia in colturile ochilor insa ii spusese ca nu si de data aceasta.
Il.sarutase incet pe obraz. Se indrepta spre usa. Cu un gol in stomac si o dure sfasietoare sufleteasca mai intoase capul o data il privea pentru ultima oara. Deschise usa incet insa nu atat de incet incat ca el sa nu auda
Deschise ochii usor o privea cum incerca sa deschida usa usor fara 'sa-l trezeasca"
Simtea ceva ciudat . Pleca si probabil pentru ultima oara sa o opreasca era bine? Nu sstia ce sa faca. Dar...intr-un final hotarse
-stai!spusese incet
Intoarse capul speriata dar si uimita in acelasi timp
-uite...nu stiu cum sa-ti spun,sau sa iti explic,dar...dupa o scurta perioada de timp in care se uita la ea deschise din nou gura si spuse:dar vreu sa pleci si sa nu te mai intorci intelegi? Nu inteleg ce cauti aici. Nu inteleg ce vrei. Iti multimesc ca m-ai salvat am apreciat ai de asta te-am lasat sa stai aici insa m-am saturat de boceala ta inutila si de privirea ta. Intelege ! Eu nu ling unde altul a scupat.
Ai plecat cu el . Atunci ramai cu el
Se uita la el ca si cum ar fi zis ceva de neinteles . Parca vorbea chineza. Isi dorea sa nu fie adevarar ceea ce auzise. Dorea sa fie un vis,un cosmar din care dorea sa se trezeasxa cat mai repede .
-poftim?
-vrei sa-ti repet? Pleaca.
Nu mai spuse nimic doar se intoarse si iesise pe usa.
Orgoliul asta ce face din om. Il punem mereu la-naintare si acceptam sa suferim decat sa il lasam de-o parte si sa spunem ce simtit. Dar de ce l-am lasa? Adica ne e mai bine cu el si singuri nu? Pur si simplu suntem atat de plini de 'venin' incat 'muscam' orice fiinta care doreste sa ne ajute,sa fie langa noi si cel mai important sa me iubeasca.
Desi cu ceva timp isi propuse sa nu mai planga,'nu su de data asta' nu mai reusise sa-si tina lacrimile in frau. Lasa raul de lacrimi sa-i invadeze fta mica de culoare maslinie.
Era derutata era...nici ea nu mai stia ce simte si cum sa descrie ceea ce simte. Pur si simplu doare sa plece sa uite si sa lase totul in spate.
Nu stia ce sa faca
Era derutata era pierduta.
Simtea ceva vibrand in geanta mica pe care o purta dupa ea
-da? raspunse fara sa se uite la cine o apeleaza
-mi amore. Unde mama ma-si esti?
-vicentio...doar atat reusi sa spuna in soapa apoi lacrimile ii napadira fata mult mai mult cazuse in genuchi si suspina . Isi plangea de mila
Vicentio incerca sa o calmeze. Si mai presus de asta incerca sa afle unde este
-opreste-te o data si spune-mi unde esti?
-sunt la spital . Ii spusese coordinatele
- stai acolo trimit pe cineva dupa tine.  O asistenta o ajuta sa se ridice. Avea un atac de panica. Inima ii batea haotic si simtea cum totul se invarte cu ea ,capul ii vajaia si simtea cum ii se intoarce stomacul pe.dos
O dusera intr-un salon unde ii luara tesiune . O conectara la un aparat care indica bataile inimi si ii bagara o branula prin care sa curga serul dintr-o perfuzie.
Atipise cu lacrimile curgand inca din ochii caprui si mari.