Deschide-ti inima

razvan

Fiecare dintre noi avem sansa la o viata mai buna.  Fiecare ne putem face viata asa cum dorim. Insa trebuie sa respectam si niste reguli pe care doar ea le stie si tot ea le impune. nimeni nu stie ce reguli are insa cu cat le respectam mai strict cu atat noi o sa avem o viata frumoasa. 
Stateam pe podeau rece a unei camere presupun era atat de intuneric incat abia imi vedeam mana . Ma dureau toate. Ma simteam ca dracu. Stiu de ce este in stare Marko. Gandul ca iar face ceva rau Alexandrei din vina mea ca ingrozeste si mai mult. Vroiam sa termine o data cu toate astea. Mai mult ca niciodata asteptam finalul . Asteptam finalul meu.
Gandul la ea ma facea sa sper. Era ca un inger. Un inger frumos cu parul saten si niste ochii negri.
Poate va ganditi cum am ajuns sa o iubesc. Nici eu nu stiu. Doar ca simt lucruri ciudate doar cand ii aud numele sau cand ma gandesc la ea. Totul e asa ciudat. Simpla ei prezenta ma face sa simt niste fiori si lucruri ciudate pentru mine. Toate fetele pe care le-am avut pana acum nu au insemnat nimic. Au fost decat aventuri. Nimic mai mult. In schimb ea. Ea! Totul a luat o intorsatura drastica de cand am inceput sa-i simt lipsa. Desi a fost langa mine o scurta perioada de timp. Ochii aceia negri in care nu puteai citit nimic. Copilaria ei. Felul ei de a se comporta si tot ce tine de ea.
De pe hol se aud voci. Cred ca acum imi "incepe finalul"
Usa se deschide sau mai bine zis se izbeste de perete.
-luati-l ! Ordona Marko. Doi tipi vin spre mine si ma apuca de brate . Ma tarasc afara unde se aflau alti doi tipi.
Marko se uita la mine cu scarba
-Faceti-va treaba.
-da sa traiti.
Inainte sa plece unul din oameni lui vine spre el
-Domnule am dar foc casei
-era si ea si el acolo?
-da . Toti erau acolo. Inclusiv acea fata.
-alexandra ! Un nume frumos . Pacat.
Uite Razvane ce ai facut ,rade in batocora, m-ai provocat si a acum a murit. Sper sa fi multumit de opera ta . Si se indeparteaza de mine si de oamenii lui razand.
Cei patru au inceput sa ma loveasca unul din ei avea o bata . Incepu' sa loveasca cu ea in mine. Era ca si cand nu simteam nimic. Desi daca cineva ar fi fost in locul meu ar fi urlat de durere. Bata aceea era plina de sange. Dar durerea pe care o simteam in inima era mult mai dureroasa decat loviturile ălora. Era ca o pedeapsa pentru mine . Pentru faptul ca a murit din cauza mea. Deja in fata ochilor imaginile mi se intetosau. Eram ca intr-un vis. Nu mai simteam nimic. Am inchis ochii si  mi-am asteptat sfarsitul.
-----------    --------   ---------     -------------
Toate lucruri  spuse despre iubire se bat cap in cap. Fiecare traieste altfel si fiecare are parerea lui despre aceasta . Fiecare simtim diferit. Vine diferit insa cand pleaca ,pleaca la fel. Lasand inimi frante,suflete sfasiate,si cel mai rau vieti distruse. In momentul cand iubim suntem capabili sa facem si imposibilul sau mai bine zis in iubire nu exista imposibil. Imposibil e atunci cand iubesti si stai si privesti. Cand lasi sa plece. Cand renunti de buna voi fara sa faci macar un "pas" pentru a incerca . Unii sunt de parere ca viata fiecaruia nu este o tentativa de a iubi este unica noastra incercare iar altii o vad ca pe o candamnare la moarte. Ca o invitatie in iad.
----AUTORUL pov: --------
Dupa ce-l batusera in urcara intr-o  masina. Si il lasara la o margine de drum. Era inconstinet sau mai bine zis aproape mort. Avea multiple rani . Era de nerecunoscut.
O masina trece pe langa el si femeia de la volan il vede. Sta pe ganduri . Sa o preasca, sa nu opreasca .
Opreste masina cativa metri mai incolo. Coboara si se apropie cu teama . Cand il vede incremeneste. Se uita fara a fi capabila sa faca vrun pas. Cauta telefonul alarmata. Nu-l gaseste. Mai incearca o data . Tot nu-l gaseste . Alearga la masina. Il gaseste pe scaunul pasagerului cu fata-n jos. Mainile ii tremura ,incearca sa se controleze. In sfarsit reuseste sa suna la salvare. Le da coordonatele si asteapta sa vina . Arunca telefonul din nou pe bancheta si alearga spre el. Se aseaza incet in genunchi langa el ,ii e frica sa-l atinga. Ii ia pulsul.
-traieste !  Spune cu voce tare. Dupa cateva zeci de minute ambulata apare.
-sti cum a ajuns aici?,intreaba o asistenta
-nu. Am trecut cu masina si l-am vazut
-il cunoasteti ?
-nu
-ati putea sa venit cu noi la spital ?
-cred ca da.
Il pusera pe o targa . Il conectara la aprate . Ambulanta porni la fel si femeia care i-a salvat viata.
Trecura mai bine de douzeci de minute de cand conducea . Se tot gandea de ce a oprit masina si de ce nu a mers mai departe sau de ce a acceptat sa mearga la spital . Putea bine mersi sa-si vada de drum. Sa nu se opreasca . Dar inima nu o lasa. Inima care batea pentru el nu o lasa sa-l lase acolo sa moara.
Mintise cand spusese ca nu-l cunoaste. Poate il cunoastea foarte bine. Pentru ca ea era Alexandra sotia lui .
Ajunsera la spital . Parca masina si incerca din rasputeri sa nu fuga catre o asistenta si sa-i spuna sa faca orice se poate sa-l salveze. Era disperata.
Toate lucrurile luara o intorsatura drastica,vroia sa plece nu vroia sa-l vada pe el intr-o balta de sange la marginea drumului.
Cateva ore buna a stat in sala de asteptare in asteptarea unei vesti in legatura cu el. Vroia sa fuga dar vroia sa stie ca el e bine. Desi il ura din anumite puncte de vedere iubirea nebuna care o simtea pentru el nu o lasa sa-l lase acolo. Sa plece pur si simplu .
O asistenta veni spre ea
-domnisoara ? Isi ridica ochii injectati. Fara sa-si dea seama lacrimile se jucau pe obraji ei
-cum se simte ? Este bine ? Intreaba in timp ce-si trage nasul si-si sterge lacrimile de pe obraji cu podul palmei
-da . Starea lui este stabila este conectat la aparate are multiple rani. Probabil a fost batut .
"Batut?" Isi spuse in gand
-pot sa-l...pot sa-l vad ?
-sigur ,etajul 5 camera 281
-va multumesc.
Spune si se indreapta spre lift
Ajunse in fata camerei. Era indecisa dar intra. Deschise usa si .....