Epilog

21 4 0
                                    

Momentul acela in care cazi  in deznădejde. Acel moment in care nu mai ai incredere in tine ,in nimeni defapt. Când iti dai seama ca toate persoanele din jurul tau iti fac doar rau. Când încerci sa iubesti pe cineva si nu primesti acelasi lucru inapoi.
Când încerci sa împaci pe toata lumea. Când uiți de tine !
Renunțase si la Steffano. Cosmarurile nu-i dădeau pace. Muncea foarte mult la facultate. Isi găsise si un job . Era mulțumită de reusita ei. Insa era singura.
Singurătatea o macină. In fiecare noapte se  trezea dintr-un cosmar ,dorind sa fie cineva acolo sa o ia in brate imediat. Sa o mângâie pe data încet si sa o iubească. Insa defiecare fata  patul era gol. Si ea era singura.
Pachetele de țigării se  inmulteau .
Muncea. Doar asta stia sa faca.
Ii era dor de el. Ii era dor de Vicentio. Ii era dor de masina ei.
De părinți ei. Ii era dor de viata ei!

-nimic nu o sa se schimbe.
Eu nu voi avea pe nimeni. Pe nimeni care sa fie langa mine. Care sa ma iubească.
Oare cer prea mult ?
Ce rost mai are viata singur ?
Dar...
    ÎNTOTDEAUNA AI  DE ALES,ESTI CHIAR  SUMA ALEGERILOR TALE !

Deschide-ti inimaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum