Deschide-ti inima

uita-l !

De multe ori am crezut ca că va ramane lângă mine...ca imi va fi alaturi la bine si la greu...ca ne vom iubii si ca vom trai fericiti...am crezut ca m-a iubit... de data aceasta mi-am DESCHIS INIMA, si am crezut ca dupa atata timp voi putea sa iubesc.... am iubit ,l-am iubit insa el nu a facut-o...
De ce ?...
Probabil ca mama avea dreptate .... poate că nu sunt bună pentru asta... pentru o familie...

Lacrimi uscate....sufletul sfasiat...6 ani in care ea a încercat sa-l uite. Să-si spuna si sa-si impuna sa nu-l mai iubeasca....
Cu trecerea timpului parcă iubirea pentru el se intetea ...
Intr-o  zi cand iesi dintr-un spital dupa ce a avut  un accident îngrozitor.... la vazut era acolo. Era cu ea. Cu ea de mana sarutand-o si iubind-o,la fel cum făcea cu ea cu ceva timp in urma...
Era pe motor cand dintr-o data niste faruri ii orbi privirea. Zbura pe capota masinii si cazu'undeva pe marginea drumului. Parca înainte sa vada negru' in fata ochilor...a avut impresia ca la văzut.  Ca acel strigăt de "rămâi cu mine " parcă ar fi fost al lui....
A doua zi ... nu era nimeni lângă ea ...sa-i spuna o  vorbă bună si sa-i aline durerea,sa o ajute sa se ridice si sa o ajute sa mănânce sau orice altceva.  Era singura .... doar ea cu ea...
El
 -Haide iubito ,este târziu si maine trebuie sa merg la serviciu.
-off. Bine iubitule . Se îmbrăcara si plecara din restaurant . El era putin amețit iar ea era cam beata.
Se urcara in masina si porni spre casa . La un moment dat ea ă vrut sa-l sărute distragandu-o atenția de la drum . Dupa un sărut sălbatic el privi in fata
-bummm!
 Si impactul se produse

Pe langa faptul ca mi am dat seama ca am fost un idiot in ziua cand a-m inselat-O, mi-am dat seama cat de mult a-m putut sa o iubesc . Frică si teama ca as putea sa i rănesc  sau sa-i fac vrun rău m-a îndepărtat de ea. Ii puteam citi suferita in ochii , acei ochii lasi care cerseau iubire . Stiu ca a-M facut un rău lasandu-O singura.  Însă asa am crezut că e cel mai bine la momentul respectiv. 
Încă o iubesc ...dar e prea tarziu stiu ca acum e o femeie în toata firea. Probabil si-a "construit " o viata alaturi de cineva .
.....
După despărțirea de ea,am inteles ca persoana de lângă mine nu imi era atat de apropiata pe cat am  crezut insa copilul pe care il purta in pantece era al meu asa ca a trebuit sa raman cu ea. Acum pot spune ca am o familie fericita. De multe ori ma gandesc cum ar fi fost ca Alexandra sa fie in loc sotiei mele, cum ar fi fost viata alaturi de ea. Însă renunt renunț la acest gând,stiind ca nu voi afla nicodata.
Era ziua de nastere a unui prieten in seara in care am dat cu masina peste ea. Eram putin amețit... putin mai mult decat ar fi trebuit.
Cand a-M vazut-o acolo întinsă pe jos inima mi a înghețat gandindu-ma ca poate as fi putut să o omor... buimac am sunat la salvare si m-am apropiat de ea. Avea ochii întredeschisi...
-rămâi cu mine..spun luand-o de mana
Avea o privire de neînțeles...spaima punea stăpânire pe fata ei, un mic fir de sânge ii curgea prin coltul guri
-rămâi cu mine...te rog... tip in momentul in care voia sa închida ochii...
-alexandraaa! Tip cat ma tin plămâni cand vad ca a închis ochii...
Mă ridic in picoare dorind sa fi fost atent.
Anne ,sotia mea, era speriată si ea.
-A murit ?
Aceasta intrebare De fapt am auzit-o ca un verdict .
-E numai vina ta! Tip spre ea. Era speriat  ambulanță aia nenorocita nu mai venea o data.
-cu ce sunt eu de vina ?striga si ea la mine  nici nu o iau in seama si ma m-ai apropii de ea inca o data ,imi apropii mana de gâtul ei sa-i simt pulsul
-inca traieste ,spun putin usurat ! Si jn momentul acela apare si ambulanță