Deschide-ti inima

Ea...El...Ei

-Alexandra esti asa de naiva. Tu nu te uiți la tine?
-Lasa-ma Răzvan. Da-te jos de pe mine.
-nu vreau! ESTI a MEA!.
-termina Razvannn!

-o doamne ! Se ridica transpirația si se uita in jurul ei
-te urăsc. !!!!tipa si bate cu pumnii de pat. Esti un nemernic. Voi totii sunteți!
Spune si arunca cu perna in gol. Isi prinde genunchii la piept si începe sa plângă. Totul era asa de ciudat. Simțea ca înnebunește. Ca totul in jurul ei se năruie. Ca nimic nu merge bine!
Avea nevoie de o persoana care nu a fost nicioadat alaturi de ea. O persoana pe care se vrea sa o strângă in brate si sa o iubească atunci când are nevoie.
O persoana care a vandut-o pentru bani. O persoana numită "mama" căruia nu ia simtit niciodata prezenta si iubirea.
Se ridica si se duce sper balcon
Isi ia de pe masuta de cafea pachetul de tigari si scoate din el una si o aprinde. Se sprijină de balustrade si priveste orasul "care nu doarme niciodată "
-oare pentru ce trăiesc? Nu mai am pe nimeni. Nu mai esti nimeni langa mine. Nimeni care sa imi ofere o îmbrătisare. O vorbă buna . Nimeni care sa ma iubească . Trage cu putere din țigare. O termina si aprinde alta. Si alta . Si alta.
Cade extenuata pe fotoliul de langa masuta. Era ora 2:33.
In momentul in care vrea sa-si aprindă ultima țigare din pachet ae aude soneria. Speriată se ridica ,isi sterge lacrimile ,lasa țigareta în scrumieră plină si se îndreaptă sper usa.
Ezita sa o deschidă. Practic nimeni nu stia unde locuieste. Toți cred ca a plecat din tara si nici nu se fi avut cum sa dea unul din oamenii lui Vicentio de ea. Nu comandase nimic prin posta. Se mai aude o data soneria si in momentul ala apasa pe manareul usii.
Deschide usa cu sfială...
-o doamne !Spune si lacrimile o napadesc si mai rau.
-Alexandra ,pentru numele lui dumnezeu de ce arăți in halul asta?

Era ora 2:30, o oră extrem de târzie pentru mine să ajung acasă. Aveam foarte mulți pacienti care asteptau sa ajung la cabine, dar nu imi statea capul la asta.Intrun moment de diatragere privesc telefonul si observ zecile de apeluri pierdute de la secretara mea ,fiind ceva grav ca eu sa nu mă prezint la muncă.Sun si anulez toate programările pe ziua respectiva si încerc sa dau filmul înapoi si sa inteleg ce mi se întâmplase
-cred ca m-am îndrăgostit nebunește de ea" zic eu pe un ton uimit dar in același timp putin bucuros. Sa ma arunc cu capul înainte nu imi stătea deloc in caracter fiind o persoana foarte calculata de fel,dar acum era altfel. Vibram si tresăream din ce in ce mai intens cu fiecare gand in care apăreai in mintea mea.
-Doamne cum de am ajuns sa țin asa de mult la o necunoscută???". Ma hotărăsc sa încerc sa trec peste fiind ferm convins ca asta a fost doar o aventură de o noapte si ca imi va trece pana a doua zi. Ma chinui sa imi pregătesc ceva de mâncare desi nu aveam pofta deloc fiind încă marcat de Ea, de acea femeie care prin firea ei schimbătoare ma făcuse sa gust Iadul si Raiul intr-o singură seară.
Minute au inceput sa devină ore,orele zile iar zilele săptămânii.Doua săptămâni in care m-am,torturat si frământat in repetate rânduri cum sa dau din nou de ea sa pot sa ii vorbesc ,sa ii spun ca au încolțit sentimente greu de descris in cuvinte in mine pentru EA. Nu ma mai puteam concentra la nimic altceva in afara de ea,. Am inceput sa pierd din pacienti fiind foarte distras de tot si mereu absent cu trupul"gol" mergând printre ceilalți ca un mort printre vii.
Plec de la cabinet tot cu gândul la ea. Ma tot plimb pe străzile orasului aglomerat si ma opresc in fata unui bloc . Ridic privirea si observ ca era blocul in care am fost cu ea.
Inima mi-a luat-o la galop.
Astept pe cineva sa-mi deschisa usa. După minute bune un tanar beat intra si o lasa deschisa . Întru repede după el si incerc sa imi amintesc la ce etaj locuia.
-haide. Adu-ti aminte! Se tot invartea la parterul blocului încercând sa isi aducă aminte etajul si numarul usii.
-asta e!. Etajul 4 apartamentul 40 .
Urca grabit pe scări. Obosește insa nu se lasa batut. Cu respiratia inttetaiata se uita la usa. Oare o sta acolo? Oare o fi acasa ? Mii de intrebari ii invadau mintea. Respiratia revine la normal. Se apropie de usa si apasa pe sonerie
-ce o fi,o fi!
Mai apara o data. Si in fata lui apare...

-Steffano! Spune si se arunca în brațele lui.
-o doamne.!
După acea îmbrătisare care a durat câteva minute in care ea plângea in hohote si el se abtinea sa nu plângă au intrat in apartament.
-doamne omule cum poți rezista in fumul asta.?
-nu este mereu asa. Spune lăsând capul in jos. Ce cauti aici?
Se uita la ea si o vede cum plânge
-de ce plângi?
-te-am intrebat ceva?!
-eu...Nu stiu ce caut aici... defapt ba stiu ce caut. Pe tine ! Alexandra fie ca ma crezi sau nu. Dar in ultimele doua săptămâni numai la tine m-am gandit. Am inceput sa pierd din clienți o duc din ce in ce mai rau pentru ca o necunoscuta pe care am cunoscut-o intr-un bar imi încasează gândurile .
Se apropie de ea si se aseaza in genunchi in fata ei.
Timp de câteva minute se uita unul la altul si apoi el o sărută.
Se agata de gâtul lui de parca ar fi ultimul colac de salvare. El o strânge tare in brate ea se tot înghesuie la pieptului . Era un moment magic pentru amândoi.
O ia in brate precum o mireasă si se îndreaptă spre usa deschisa unde întrezărește patul.
O aseară încet pe pat se asează la ga ea si o trage la pieptul lui. Lacrimile o se scrug pe fata micuță.
-de ce plângi? O intreaba in timp ce ii sterge o lacrimă de pe obrajul care arde.
-o intrebare la care e greu sa-ti dau un raspuns . Ii răspunde oftand
-ai putea sa incerci?
-de ce as avea incredere intr-un necunoscut.?
-corect ! Spune cu un zâmbet mic pe fata. De ce ai avea incredere intr-un necunoscut căruia i-ai sărit in brate,pe care l-ai lăsat sa-ti intre in casa, sa te sărute si sa-l lasi sa te tin in brate in propriul pat . Asa e ! De ce ai avea incredere in mine. ?
-o doamne. Si incep amadoi sa rada.
Se ridica langa el si il priveste in ochi pentru câteva secunde. Se ridica si el si o i-a in brate in asa cel in cat capul ei sa se aseze pe pieptul lui. După ceva timp se desprind din îmbrătisare.
- se intampla acum doi ani. Aveam 16. Mama mea m-a căsătorit cu cineva pentru bani. Sau defapt a vrut sa scape de mine. Nu stiu care dintre ele. Ne-am "casatorit" nu-l stiam pe viitorul meu sot. Prima oară l-am vazut in ziua nuntii.
După aceea m-a târât acasa la el. In seara aia...si tacu..
-in seara aia ce a facut Alexandra ? Spune si ii prinde mâinile între ale lui.
-a vrut sa ma violeze...Spune încet .
-a vrut? Cum adică a vrut.?
-prietenul lui cel mai bun a vrut sa-mi uraze bun venit in "familie" si m-a auzit tipand si a intrat in camera si la opit. La scurt timp Max,asa-l chema, m-a luat de acolo. Am fugit mai mult in italia si timp de doi ani am avut o relație. Eram cea mai buna la cursele ilegale cu masini. Intr-o seara se organizare o cursa. Între mine si un băiat . Când eram aproape de final centura mi-a sărit din siguranta si mi-a spart arcadă dar asta nu ma orpit sa nu castig. Am fost desemnată "Ragina soselelor" când am iesit din masina l-am vazut pe Max cu fata. Parca totul se invartea cu mine si după devenire negru.
In acei 2 ani m-am tot gandit la Răzvan. Ceva in ziua nuntii se întâmplase cu mine. La inceput l-am urat dar după acea ură se transformase in dor.
Ma trezisem la spital bandajata. Era acolo. Il vazusem in spatele usii. Am alegat dupa el si mi-a spus sa plec. Ma alumgase de langa el.
Am plec intr-adevăr. In noaptea aia ma îndreptăm spre New york. Aveam o prietenă acolo, Mia, am aplicat amândouă la Columbia. Era visul meu sa devin arhitect.
Defapt cu o vara in urma in timp ca m-am împrietenit cu Mia m-am împrietenit si cu Justin.
Ajuns a acolo. Am cautat-o pe Mia. Era mereu plecata. Ma simteam si mai singura. Intr-o m-am dus la magazin si m-am întâlnit cu Justin din întâmplare. Si acum te rog sa nu te sperii. Dar el făcea parte din magia italiană. Capul organizației era un bărbat pe nume Vicentio. Aveam o îndemânare nebună la a repara masini. Prima oară când Justin mi-a propus sa intru in mafie nu am vrut. Dar acum când mi-a propus iar am acceptat.
Gândul meu tot la Răzvan imi era.
Ce simteam pentru el se accentua cu fiecare zii tot mai mult.
Vicentio m-a pregătit pentru curse.
Intr-o seara la insistentele mele m-a lăsat pe traseu.
Marcko rusul care transporta in tirurile sale armament avea transport in seara aia. Iar eu trebuia sa fur in tir .
-tu sa furi un tir ? Spune uimit
Nu ia in considerare întrebarea si isi continua povestea vieții
-iar soferul turului ăluia era Răzvan. Iar eu trebuia sa-l impusc.
Am facut-o dar inainte ca eu sa o fac a facut-o el. L-am împuscat in brat si in mana care o ținea o volan si l-am aruncat din tir. Nu stiu care dintre răni ma durea mai tare . Faptul ca ma împuscat sau ca mi-a rupt sufletul in bucăți a doua oară ?
M.Am dus cu totul in muntii la locul nostru secret si l-am asteptat pe Vicentio.
Doua samptamani am stat in coma
După aceea toate buna si frumoase.
Am inceput facultatea. Totul parca revenise la normal pana intr-o seaea cand Marcko s-a răzbunat pe noi. Oamenii lui l-au omorât pe Justin si cativa oamenii de ai nostrii. Atunci am fugit . M-am lăsat batut. Am vrut sa ma întorc in Romania. Pe drum intr-un camp l-am gasit pe Răzvan. L-am dus la spital. Si la 2-3 zile după mi-a spus sa plec. Intr-adevăr am vrut sa plec. Dar ceva m-a facut sa ma întorc. Si uite-ma aici. Stând la 4 dimineata vorbind cu un necunoscut despre propria mea viata .
Steffano încerca sa spună ceva insa nu stia ce.
-nu trebuie sa spui nimic. E ok
-vino aici. Spune si ii face semn catre pieptul lui. O ia in brate . Ea pune capul pe piptul lui. El o strânge tare la pieptul lui . Ei adorm împreună.....