Deschide-ti inima

O noua zi

Un sunet asurzitor si extrem de deranjat se aude ,ceea ce ma face sa tresar din somn. Buimac încerc sa îl.opresc,dorind cu disperare sa continui sa dorm,Era alarma ceasului ce arăta ora 6:50, oră la care eu încep sa ma pregătesc pentru munca. Opresc alarma si cele câteva secunde ce s-au scurs de când m-am trezit încerc sa deslușesc ce s-a întâmplat cu mine,de ce simt ca tot trupul.îmi vibrează si ca fiecare celula din trupul.meu dorește sa își facă simțita prezenta.Fără sa ezit îmi întorc capul fiind lovit de toate amintirile de aseară dorind sa îmi confirm ca ce îmi amintesc într-adevăr s-a întâmplat si nu e doar o fantasma a unui om îndrăgostit ce nu mai poate sta cu"picioarele pe pământ". Dorințele mele cele m-ai mari se adeveriseră, EA era chiar lângă mine cuprinsa de mine cu ambele brate   de parcă se agățase de singurul lucru din viată ei.  Ma mișc spre ea ușor pentru a o privi mai bine. Nu mă saturam sa o privesc , sa ii admir tenul măsliniu,dar tot odată atât de pur si de gingaș, sa ii privesc ochii aceeia mari ce pareau atât de obosiții de la atâta plâns dar care reușeau sa păcălească cu "șarmul"lor si pe cel mai iscusit psiholog.Si acea frunte lata si fina ce părea ca a strâns tot dorul si toate grijile ce au năpăstuit-o pe EA pe draga de EA, Buzele ei zâmbeau într-o manieră ce provoacă dependenta si dorința absolută de a le cuprinde cu buzele mele,dar de teama ca o voi trezi si ca nu o voi mai putea admira atât de calma si împăcată cu sine, ma fac sa îmi abțin orice dorința. Tot chipul ei era luminat si ma simțeam atât de împăcat si liniștit doar sa o privesc, de parcă Zeii însăși au "blestemat-o"cu trăsături atât de frumoase ca parca ar fi sculptate pana la cele mai mici si fine detalii
.Cu cat o priveam mai mult cu atât simțeam ca mă cobor si mai mult in această"prăpastie" numita IUBIRE. Gândurile mele încep sa se ciocnească,încep sa caute o explicație pentru ce se întâmpla cu ea, pentru ca dorința mea era sa o ajut, sa ii creez acel mediu in care sa se simtă in largul ei si sa își lase liber fiecare mușchi ce îl strânge atât de brutal de fiecare dată când deschide ochi
-Esti o adevărata eroina, ii șoptesc gentil la ureche sperând ca glasul meu sa i se amplifice in visul ei si sa stârnească un zâmbet pe chipul ei. Te înarmezi cu atâta durere si ridici ziduri atât de mari in jurul tău ca sa eviți orice interacțiune cu noi muritorii de rând,dar tot esti rănită,pentru ca tu nu ești asa, nu poti fi rece pentru ca tu nu asta ai de oferit,TU ai de oferit iubire si căldura,asa ca lasă-mă pe mine sa fiu eu cel care sa fie demn de latura ta angelica, si sa fie suficient de inarmat cu răbdare pentru partea ta demonica.
Usor văd cum tâmplele ei încep sa se miște si cum toata față ei începe sa se anime,semn clar ca ganditul meu cu voce tare a trezit-o. Era o desfătare a simțurilor sa o privesc cum se aranjează mai bine si cum încearcă sa doarmă fiind frântă de oboseala. Simt mana ei ce ma ținuse lângă ea toata noaptea ca ușor încearcă sa isi caute "jumătatea" si cum împinge ușor mana prin tot patul cautandu-mă încercând sa ma tragă cat mai aproape de ea, acolo unde se simțea in siguranța,unde se simțea iubita si protejata. Eu ma apropii de fruntea ei si o sărut ușor ,buzele mele atingând cu teama chipul ei suav si delicat ca cea mai scumpa si dorita mătase de pe lume.

Incerc sa ma trezesc si nu inteleg de ce nu pot sa ma misc. Ceva ma tot strânge de mijloc si nu-mi da drumul.
Ma tot forfai iar acel ceva parca ma strânge si mai tare deschis ochii si vad un bărbat langa mine.
-Alexandra esti bine ?
De unde Dumnezeu imi stie numele ?
Ma frec la ochii încă o data si ma uit mai bine la ....
-Steffano?
-esti bine ? S-a intamplat ceva ?
Ma intreaba alarmat
- Da sunt bine. M-am speriat putin doar.
-cum ai dormit ?ma intreaba in timp ce se ridica in sezut
-bine ,cred.

Sunt in baie de 20 de minute si nu inteleg cum de am avut curajul sa-o povestesc unui străin toata viata mea.
"Esti o adevarata eroina" ce bazaconie.  Ma m-ai sterg încă  o data pe corp si incep sa ma îmbrac.
Ies din baie si il vad la masa din bucătărie.
-vrei cafea ?
-sigur! Spun in timp ce ma asez si eu la masa
Imi toarnă cafea intr-o cana ,mov, si mi-o intinde.
-multumesc ! Spun in timp ce i-au ceva in mână.
-si acum esti singura ?
-poftim ? Spun trezita din gândurile mele
-acum,nu mai ai pe nimeni ? Părinții tai? ... Mia...?
-nu! Spun enervata
-de ce ?
- de ce ce ? De ce nu am pe nimeni langa mine ? De ce nu-mi  caut părinții? De ce nu ma întorc înapoi la Mia? Pentru ca nu vreau. M-am saturat de mila si de oamenii care imi complică viața si mi-o distrug in acelsi timp. Pentru ce ?
Spun trântit cana de cafea , cana spaegandu-se si cafeua insirandu-se pe mana si pe podea.
-Alexandra ...Imi pare rau.
-nu ! Nu-ti pare. Nimănui nu-o pasa
Pleaca !
- poftim?
-Pleaca ! Ce nu înțelegi ?
-vreau sa te ajut alexandra. De ce nu ma lasi ?
-sa te las sa ce ? Sa vad cum iti e mila de mine ? Nu vreau multumesc. Doar pleaca !

Steffano isi strânse hainele si pleca.
Iar Alexandra isi lua pachetul de tigari si iesi pe balcon....