Urmăresc drumul umed și ploios,
Pe fundal o piesă sună frumos.
Ploaia ce de demult era neclară,
Stau și o ascult, în amintiri scufundată,
Cum îndepartează orice urmă de speranță...
Și mă conduce către o nouă viață!
Dar pentru o singură dată,
Chiar dacă e ultima...
Vreau să mă revăd pe mine, cea de altadată...
Și ca o lumină ce iese dintre nori,
Așa voi apărea, stropii reci de ploaie,
De pe obrajii ei îi voi îndepărta
Și în semn de rămas bun, o voi săruta
Și-i voi mulțumi pentru tot ce m-a învățat ea!
