One and only/Maxim f.f.

7.Si acum..ce facem?

Perspectiva Marcus

Astept de ore bune pe holuri,cu speranta ca totul va merge bine,ca ea se va face bine.
Incep sa-mi fac griji,ceva merge rau?De ce dureaza atat?
Nu mai pot astepta,dar trebuie.Deodata aud o voce care striga numele meu.Ma indrept catre sursa sunetului si o vad pe Dennisa.

-Marcus!Vino aici!

-Ce se intampla?

-Doar vino,am nevoie de tine.

-Cu ce te pot ajuta?

-Alex e dat disparut.Nu stiu unde a plecat,nici masina lui nu mai e.

-Te rog,linisteste-te.

-Vino cu mine,te rog,spune cu lacrimi in ochi.

-Dar..trebuie sa o astept.

Nici nu imi termin fraza si Dennisa ma trage de mana.
Sper ca Larisa sa nu fie dezamagita ca o sa plec.

********

Perspectiva Larisa

Ma trezesc ametita,cu perfuzia in mana si asistenta care vorbea la telefon,neinteresata de trezirea mea."Ai vazut ce tocuri si-a luat?Sunt oribile,ma jur.".Ea vorbea foarte tare,striga.Nu ma mir ca m-a trezit.

-Ma scuzati,puteti lasa telefonul si sa ma bagati si pe mine in seama?o intreb.

-Acum scumpo,acum.

Ii explica persoanei ca trebuie sa inchida apoi vine si se aseaza langa mine.

-Aveti nevoie de ceva?

-In primul rand,am 17 ani si nu imi place sa imi vorbiti cu "aveti",vorbiti cu mine ca si cum ati vorbi cu o prietena.Cat voi sta pe aici nu vreau sa ma simt ca o batranica.

-Bine atunci,prieteno,spune razand.

-A fost totul bine?spun incercand sa ma ridic,dar esuez.

-Da,totul a decurs bine,dar va trebui sa vii regulat la controale in urmatoarele 6 luni.

-Nu ati vazut un baiat mai blond pe aici?

-Am vazut unul acum cateva ore,inainte ca tu sa intri in operatie.A plecat cu o fata inalta,bruneta si slabuta.

-Stiti toate detaliile din acest spital,nu?spun zambind.

-Spitalul e a doua mea casa,scumpo.Pana acum nu am mai intalnit niciodata o pacienta cu un simt al umorului ca al tau.

-Multumesc,imi dati va rog un pahar cu apa?

-Sigur.

Aceasta asistenta este de treaba,nu voi sta singura.Unde a putut pleca Marcus cu Dennisa?Se intampla ceva ciudat..trebuie sa imi dea explicatii.

Perspectiva Marcus

Alexander e de negasit.Am cautat in toate locurile in care stia Dennisa ca acesta frecventa des,dar nici urma de el.
O sa apelez la politie daca nu se rezolva curand.I se poate intampla orice.

-Marcus,nu mai pot.Daca nu il gasesc nu stiu ce fac,spune cu lacrimi in ochi.

O imbratisez ca sa o linistesc apoi lom o pauza intr-un parculet.
Nu stiu ce sa mai fac.M-as duce la Larisa,dar nu o las balta pe Dennisa.Stiu cum e sa suferi dupa cineva,mai ales daca se pierde sau pateste altceva.

Deodata Denisa primeste un apel de la un numar necunoscut,dar ii este frica sa raspunda asa ca imi da mie telefonul.
"Denisa,ai grija de Larisa.Poate nu o sa o mai vezi.Stii ce ai facut.."
Nici nu apuc sa spun ceva ca imi inchide.