Stau pe acest scaun de mai bine de 5 ore privind in gol,doctorii mi-au spus ca va fi o operatie grea dar am nevoie sa stiu ca va fi bine,ca ceea ce am reusit sa reconstruim va dura,nu-mi poate face asta acum,refuz sa accept o viata in care el nu este prezent,mi-am sters noul set de lacrimi,cautandu-l pe David cu privirea,acesta era langa usa,lipit de perete cu genunchii la piept,capul fiindu-i aplecat in jos,m-am ridicat de pe scaun,indreptandu-ma spre el cu pasi micuti,se simt ca dracu aceste furnicaturi si intepaturi dar le voi suporta,nu il voi lasa pe David singur in situatia asta.M-am asezat langa el,lasandu-mi capul pe umarul sau,am stat asa aproximativ 20 de secunde in care evident David era nehotarat de urmatoarea miscare dar si-a ridicat capul privindu-ma,acei ochi caprui calmi si linistitori erau atat de obositi,lipsiti de viata...atat de tristi,mi-am pus mana pe obrazul sau,mangaindu-l incetisor.
,,David,te rog linisteste-te...haide sa iei o gura de aer."
,,Nu,sunt bine,nu-ti fa griji pentru mine,tu esti mai afectata de ceea ce s-a intamplat iar eu in loc sa te ajut ma comport ca un copil razgaiat,imi pare rau."
,,Nu,e ok,adica e cel mai bun prieten al tau ,te inteleg."
Mi-a zambit usor,usa langa care eram asezati,deschizandu-se brusc,iesind un doctor,cautandu-ne cu privirea.
,,Aici jos." am ridicat o mana,privindu-l curioasa.
,,Ah.. a spus scurt,dregandu-si vocea,continuand. Operatia s-a desfacurat cu succes,este inafara oricarui pericol."
Am expirat fortat,ca si cum asi fi tinut acea cantitate de aer de o vesnicie,ceea ce ar avea logica fiind ca mi se pare o eternitate, de cand nu i-am mai vazut ochii,de cand nu i-am mai auzit vocea,de cand nu i-am mai simtit buzele,de cand nu l-am mai atins...si doare ca dracu.
,,Pot sa-l vad ? Va rog,am nevoie sa-l vad."
,,Mhm...fie,doar 5 minute." Am incuviintat rapid,ridicandu-ma de jos,asteptand sa-l scoata din sala de operatie si sa-l duca in salon pentru a putea sa-l simt din nou.Usile s-au deschis,pe ele iesind doua asistente impingand patutul pe holul lung,le-am urmat curioasa,intrand in salon imediat ce ele au iesit.
El statea pe micul pat,conectat la apare,respirand si expirand constant,arata atat de linistit...ceea ce nu e deloc tipic lui,el este agitat si niciodata nu isi gaseste starea si iubesc asta,Josh trezeste-te,m-am asezat pe marginea patului,luandu-i mana intr-a mea,i-am plasat un sarut scurt si timid pe buze,privindu-l in continoare.
,,Josh imi pare atat de rau ca te-am lasat singur,jur...daca stiam se va intampla asta te-as fi luat cu mine,ma simt ca dracu pentru asta,te rog nu ma parasii,te rog ramai cu mine,nu poti sa pleci fix acum cand ne-am impacat,cand am repus in miscare totul,nu poti face asta." i-am ridicat mana la nivelul fetei mele sarutand-o,cateva lacrimi strivindu-se de pielea lui ciocolatie. Nu stiu cum am ajuns sa fiu atat de dependenta de baiatul asta,simt ca ma sufoc cand nu e langa mine,ma simt moarta pe dinauntru stiindu-l in situatia asta.Pur si simplu nu mai rezist,m-am asezat pe pat langa el,tinandu-l in continoare de mana,inchizand ochii,pierzand firul realitatii.
